LUCRURI SI CUVINTE
Orice cuvant care este lipsit de marturia faptelor se pierde in vazduh Altceva este rostirea cuvintelor si altceva privelistea si experienta lucrurilor (Sfantul Ioan Gura de Aur). Tot omul recunoaste ca realitatea nu sta in cuvinte, ci in lucruri. Dumnezeu nu- i limiteaza dialogul cu omul la cuvant. Natura insasi, cu toate lucrurile din ea, este []Orice cuvant care este lipsit de marturia faptelor se pierde in vazduh Altceva este rostirea cuvintelor si altceva privelistea si experienta lucrurilor (Sfantul Ioan Gura de Aur).
Tot omul recunoaste ca realitatea nu sta in cuvinte, ci in lucruri. Dumnezeu nu- i limiteaza dialogul cu omul la cuvant. Natura insasi, cu toate lucrurile din ea, este modalitatea prin care Dumnezeu vorbeste cu omul. Faptul ca, la plinirea vremii, Cuvantul S-a facut trup valideaza si confirma neputinta omului de a se limita la cuvinte. Avem convingerea ca dialogul prin cuvant este ajuns la maturitate cand este concretizat prin daruri si prin lucruri.
In timpul misiunii Sale, Mantuitorul nu a impartasit harul si vindecarile Sale numai prin cuvinte, ci si prin atingere, prin vesmintele Sale, prin binecuvantare, prin gest, prin insasi prezenta Sa; dupa inaltarea Sa la cer a vrut sa fie prezent in mijlocul celor credinciosi prin Trupul si Sangele Sau.
In Faptele Apostolilor citim ca umbra Sfantului Petru vindeca pe cei bolnavi, iar stergarele si sorturile (Fapte 19, 12) Sfantului Pavel izgoneau demoni si vindecau pe cei bolnavi. Apostolii vindecau pe cei bolnavi prin ungere cu ulei (Marcu 6, 13). Din timpuri apostolice in Biserica intalnim un fapt ce nu poate fi pus sub obroc: o evlavie adanca fata de sfintele moaste, cruce, icoane, candela, lumanare, anafora, aghiasma, ulei sfintit si, in mod culminant, fata de Sfanta Impartasanie.
Cuvantul lui Dumnezeu cheama, trezeste, infiripa si dezvolta credinta, lumineaza mintea omului si il orienteaza spre un mod de viata curat. Dar si lucrurile sfinte se articuleaza organic si functional pe vointa lui Dumnezeu de a Se darui omului nu numai prin simtul...
Tot omul recunoaste ca realitatea nu sta in cuvinte, ci in lucruri. Dumnezeu nu- i limiteaza dialogul cu omul la cuvant. Natura insasi, cu toate lucrurile din ea, este modalitatea prin care Dumnezeu vorbeste cu omul. Faptul ca, la plinirea vremii, Cuvantul S-a facut trup valideaza si confirma neputinta omului de a se limita la cuvinte. Avem convingerea ca dialogul prin cuvant este ajuns la maturitate cand este concretizat prin daruri si prin lucruri.
In timpul misiunii Sale, Mantuitorul nu a impartasit harul si vindecarile Sale numai prin cuvinte, ci si prin atingere, prin vesmintele Sale, prin binecuvantare, prin gest, prin insasi prezenta Sa; dupa inaltarea Sa la cer a vrut sa fie prezent in mijlocul celor credinciosi prin Trupul si Sangele Sau.
In Faptele Apostolilor citim ca umbra Sfantului Petru vindeca pe cei bolnavi, iar stergarele si sorturile (Fapte 19, 12) Sfantului Pavel izgoneau demoni si vindecau pe cei bolnavi. Apostolii vindecau pe cei bolnavi prin ungere cu ulei (Marcu 6, 13). Din timpuri apostolice in Biserica intalnim un fapt ce nu poate fi pus sub obroc: o evlavie adanca fata de sfintele moaste, cruce, icoane, candela, lumanare, anafora, aghiasma, ulei sfintit si, in mod culminant, fata de Sfanta Impartasanie.
Cuvantul lui Dumnezeu cheama, trezeste, infiripa si dezvolta credinta, lumineaza mintea omului si il orienteaza spre un mod de viata curat. Dar si lucrurile sfinte se articuleaza organic si functional pe vointa lui Dumnezeu de a Se darui omului nu numai prin simtul...
