Grija pentru mântuirea sufletului
Grija pentru mantuirea sufletului este o grija a omului pentru destinul sau etern si este opusa grijii lumesti. Dar aceasta grija nu mai. vine din impatimirea de placerile lumii si nici din frica de durerile ei. Dimpotriva grija pentru mantuirea sufletului rasare acolo unde se leapada toata grija cea lumeasca , fiindca ea inseamna grija de []Grija pentru mantuirea sufletului este o grija a omului pentru destinul sau etern si este opusa grijii lumesti. Dar aceasta grija nu mai. vine din impatimirea de placerile lumii si nici din frica de durerile ei. Dimpotriva grija pentru mantuirea sufletului rasare acolo unde se leapada toata grija cea lumeasca , fiindca ea inseamna grija de a placea lui Dumnezeu si nu de a placea lumii pentru a fi partasi la placerile ei si a ne scuti de durerile ei.
Grija pentru mantuire creste din raspunderea pe care o are crestinul pentru sufletul sau fiind totodata o lansare continua a omului spre izvorul vietii sale eterne.
Grija pentru mantuirea sufletului cuprinde si ea o frica pentru sfarsitul trupesc al omului, dar ea este singura care poate sa-1 scape de moartea cea vesnica. Insa in grija pentru mantuire nu mai mtra impatimirea de lume, ca absoluta si totala apartenenta a omului de lume . In acest fel crestinul continua sa fie in lume dar in acelasi timp sa fie mai presus de lume. El face parte din lume datorita fiintei sale trupesti, dar pe de alta parte este si tinde mai presus de lume, datorita grijii pe care o are pentru sufletul sau.
In acest fel crestinul se afla acum in lume ca fiinta libera si spirituala, deci diferit de cum traiesc in lume dobitoacele. Pe de o parte, dispune lumea de el iar pe de alta parte intr-o mai mare masura, dispune el de lume.
Crestinul trebuie sa scape de grija lumeasca, pentru a se face disponibil lui Dumnezeu. Cu cat se va putea ingriji crestinul mai putin de lume (strictul necesar) cu atat mai mult se va putea ingriji de mantuirea sa. Sfantul Prooroc Iezechiel spune:Dulce e somnul robului, fie, ca acesta mananca putin, fie ca mananca mult; Dar satiul celui satul de bogatie nu-l lasa sa doarma.
Exista o boala pe care eu am vazut-o sub soare: bogatul care-si pazeste bogatia spre raul sau (lezechiel 5. 11-12).
Cand crestinul scapa cu ajutorul harului dumnezeiesc de grija lumeasca, scapa de impatimire si dobandeste neimpatimirea, deci libertatea de patimi si de lume .
Asceza crestina urmareste eliberarea de grija lumeasca, de impatimirea fata de lume. Astfel prin eliberarea de grija lumeasca si prin implinirea voii lui Dumnezeu se realizeaza fiinta noastra duhovniceasca. Sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam in armura luminii. Asa ca-n plina zi, sa umblam cuviincios, nu in ospete si-n betii, nu in desfranari si-n fapte de rusine, nu in cearta si-n invidie; ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos, iar grija pentru trup sa nu o faceti spre pofte (Romani 13. 12-14).
Mai intai de toate trebuie sa cautam...
Grija pentru mantuire creste din raspunderea pe care o are crestinul pentru sufletul sau fiind totodata o lansare continua a omului spre izvorul vietii sale eterne.
Grija pentru mantuirea sufletului cuprinde si ea o frica pentru sfarsitul trupesc al omului, dar ea este singura care poate sa-1 scape de moartea cea vesnica. Insa in grija pentru mantuire nu mai mtra impatimirea de lume, ca absoluta si totala apartenenta a omului de lume . In acest fel crestinul continua sa fie in lume dar in acelasi timp sa fie mai presus de lume. El face parte din lume datorita fiintei sale trupesti, dar pe de alta parte este si tinde mai presus de lume, datorita grijii pe care o are pentru sufletul sau.
In acest fel crestinul se afla acum in lume ca fiinta libera si spirituala, deci diferit de cum traiesc in lume dobitoacele. Pe de o parte, dispune lumea de el iar pe de alta parte intr-o mai mare masura, dispune el de lume.
Crestinul trebuie sa scape de grija lumeasca, pentru a se face disponibil lui Dumnezeu. Cu cat se va putea ingriji crestinul mai putin de lume (strictul necesar) cu atat mai mult se va putea ingriji de mantuirea sa. Sfantul Prooroc Iezechiel spune:Dulce e somnul robului, fie, ca acesta mananca putin, fie ca mananca mult; Dar satiul celui satul de bogatie nu-l lasa sa doarma.
Exista o boala pe care eu am vazut-o sub soare: bogatul care-si pazeste bogatia spre raul sau (lezechiel 5. 11-12).
Cand crestinul scapa cu ajutorul harului dumnezeiesc de grija lumeasca, scapa de impatimire si dobandeste neimpatimirea, deci libertatea de patimi si de lume .
Asceza crestina urmareste eliberarea de grija lumeasca, de impatimirea fata de lume. Astfel prin eliberarea de grija lumeasca si prin implinirea voii lui Dumnezeu se realizeaza fiinta noastra duhovniceasca. Sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam in armura luminii. Asa ca-n plina zi, sa umblam cuviincios, nu in ospete si-n betii, nu in desfranari si-n fapte de rusine, nu in cearta si-n invidie; ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos, iar grija pentru trup sa nu o faceti spre pofte (Romani 13. 12-14).
Mai intai de toate trebuie sa cautam...
