Sarbatoarea Inaltarii este pentru noi totdeauna prezenta, deoarece noi nu putem sa ne intalnim cu Domnul Hristos altfel decat cu Cel care S-a inaltat la Cer. Nu putem sa ne gandim la Domnul Hristos decat ca la Cel ce sade de-a dreapta Tatalui, nu putem sa-L avem in vedere pe Domnul Hristos decat ca pe Cel []Sarbatoarea Inaltarii este pentru noi totdeauna prezenta, deoarece noi nu putem sa ne intalnim cu Domnul Hristos altfel decat cu Cel care S-a inaltat la Cer. Nu putem sa ne gandim la Domnul Hristos decat ca la Cel ce sade de-a dreapta Tatalui, nu putem sa-L avem in vedere pe Domnul Hristos decat ca pe Cel ce este in Cer si pretutindeni, pretutindeni cu Dumnezeirea si in Cer cu firea omeneasca. De cate ori stam in fata Domnului nostru Iisus Hristos, noi stam in fata Domnului Hristos Celui ce S-a inaltat la Cer.

Pomenim noi Intruparea Fiului lui Dumnezeu, Nasterea Mantuitorului nostru, pomenim Botezul Lui, pomenim Schimbarea la Fata, pomenim cu sarbatoare Jertfa Lui cea mantuitoare, Invierea cea de-a treia zi, Inaltarea la Cer, insa toate acestea le pomenim si le sarbatorim din perspectiva Inaltarii, adica de pe pozitia noastra in fata Mantuitorului nostru Cel ce S-a inaltat la Cer.

Prin urmare, si cand pomenim Intruparea Fiului lui Dumnezeu la Bunavestire si Nasterea Lui ca om la Craciun, si cand pomenim toate celelalte, le pomenim invaluite cumva in gandul ca Domnul nostru Iisus Hristos este in Cer si sade de-a dreapta Tatalui, si este pretutindenea, si este si in sufletele noastre inaltat mai presus de lumea aceasta.(Parintele Teofil Paraian, Lumini de gand, Editura Antim, 1997, p. 154)