Cei care mai au amintirile mai traiesc din ele. Dar cei care n-au apucat sa aiba amintiri din ce sa mai traiasca? Primejdia pierderii continuitatii, primejdia ruperii lantului de aur, primejdia dezradacinarii noastre duhovnicesti este mortala. Sa luptam, cu toate lacrimile noastre, cu toate rugaciunile noastre, cu toate sfasierile noastre, sa mai salvam ceea ce []Cei care mai au amintirile mai traiesc din ele. Dar cei care n-au apucat sa aiba amintiri din ce sa mai traiasca?Primejdia pierderii continuitatii, primejdia ruperii lantului de aur, primejdia dezradacinarii noastre duhovnicesti este mortala. Sa luptam, cu toate lacrimile noastre, cu toate rugaciunile noastre, cu toate sfasierile noastre, sa mai salvam ceea ce inca n-am pierdut, ceea ce inca n-a murit din noi, spre a nu ne prabusi in vartejul fara fund, din care nu mai este revenire niciodata la viata.

Batranilor, povestiti celor tineri! Parintilor, spuneti copiilor vostri! Voi, cei care stiti, invatati pe cei care nu stiu si voi, cei care va duceti, impartasiti celor care vin ceea ce nu trebuie sa se uite, spre a pastra ceea ce nu trebuie sa pierdem, fiindca istoria noastra suntem noi. Iar daca ne rupem noi de istoria noastra, ne rupem de inaintasii nostri, de radacinile noastre, de numele nostru, ne rupem de noi insine i cine se rupe de sine insusi este pierdut.

Pana cand un strain te rupe de casa ta, de fratii tai, de locul tau, dar nu te poate rupe de tine insuti, traiesti oriunde si birui orice. Dar...