Credinţa în Sfânta Treime
Un adevar de credinta, care, asemenea aurului, s-a limpezit, a ajuns stralucitor si curat in focul unor framantari de aproape un veac si jumatate, este invatatura despre Sfanta Treime invatatura de temelie a crestinismului. Credinta in Sfanta Treime are un temei lamurit in Biblie (Geneza 1, 26; 18, 1-3; Isaia 6, 3; Matei 28, []Un adevar de credinta, care, asemenea aurului, s-a limpezit, a ajuns stralucitor si curat in focul unor framantari de aproape un veac si jumatate, este invatatura despre Sfanta Treime invatatura de temelie a crestinismului. Credinta in Sfanta Treime are un temei lamurit in Biblie (Geneza 1, 26; 18, 1-3; Isaia 6, 3; Matei 28, 19; II Cor. 13, 13; I Petru 1, 2; I Ioan 5, 7; Apoc. 4, 8 ) si a fost de la inceput marturisita in Biserica macar ca uneori (pana la Sinodul I de la Niceea), intr-o forma nu in destul de lamurita. Prilejul pentru adancirea si lamurirea acestei invataturi, a fost o framantare, o ratacire care s-a ivit in Biserica pe la inceputul veacului al patrulea (319 d.
H.) si anume erezia lui Arie, un preot din Alexandria (Egipt) care sustinea ca Domnul Iisus Hristos nu este deofiinta cu Tatal, ci ar fi doar o creatura desi cea dintai a Tatalui. Erezia aceasta a zguduit din temelii Biserica si a fost pricina unor framantari si dezbinari, care, sub diferite forme, au durat aproape un veac si jumatate. Framantarea aceasta a facut mult rau Bisericii, dand prilej paganilor sa batjocoreasca si sa dispretuiasca lucrarea Evangheliei. Totusi raul acesta si-a avut si partea lui buna, caci in focul acestor framantari si lupte, s-a limpezit si s-a precizat, in lumina si pe temeiul Sfintei Scripturi, adevarul in ce priveste invatatura despre Sfanta Treime, adevar care este marturisit astazi cu foarte mici exceptii de intreaga crestinatate.
In primele patru sinoade ecumenice si cu deosebire in primele doua, (Niceea 325 si Constantinopol 381), s-a precizat si desavarsit aceasta invatatura. De la cele dintai doua sinoade ecumenice ne-a ramas simbolul credintei, numit si simbolul de Niceea Constantinopol care se citeste in timpul Sfintei Liturghii.
Potrivit Bibliei si invataturii Bisericii, Dumnezeu cel Unul in fiinta, este intreit in persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfant Tatal este Creatorul lumii, Dumnezeu din Care sunt toate si cauza mantuirii, intrucat concepand planul ei din eternitate, il realizeaza la plinirea vremii prin Fiul. Fiul este Cel prin Care toate s-au facut, si anume si mantuirea. Iar Duhul Sfant, principiul de viata, facator al sfinteniei, desavarseste orice lucrare a Tatalui si a Fiului si, in special, pregateste mantuirea, graind prin profeti si realizand Nasterea si Ungerea Domnului. Tot El desavarseste opera mantuirii, impartasind oamenilor bunurile Crucii si sfintindu-I intr-o legatura permanenta cu Tatal si cu Fiul (1)Cele trei persoane ale dumnezeirii, desi fiecare din ele este Dumnezeu intreg, totusi nu formeaza trei dumnezei, ci un singur Dumnezeu. Ele sunt deosebite, intrucat fiecare din ele este Dumnezeu si in acelasi timp sunt unite, intrucat locuiesc una in alta, neamestecat, Tatal in Fiul si in Duhul Sfant, Fiul in Tatal (Ioan 14, 10-11; 15, 26-27; 17, 21; Evrei 1, 8-9) etc.
Marturisirile de credinta crestine marturisesc, in general, treimea lui Dumnezeu, asa cum a marturisit-o vechea Biserica nedespartita si cum se gaseste ca formulata in simboalele numite...
H.) si anume erezia lui Arie, un preot din Alexandria (Egipt) care sustinea ca Domnul Iisus Hristos nu este deofiinta cu Tatal, ci ar fi doar o creatura desi cea dintai a Tatalui. Erezia aceasta a zguduit din temelii Biserica si a fost pricina unor framantari si dezbinari, care, sub diferite forme, au durat aproape un veac si jumatate. Framantarea aceasta a facut mult rau Bisericii, dand prilej paganilor sa batjocoreasca si sa dispretuiasca lucrarea Evangheliei. Totusi raul acesta si-a avut si partea lui buna, caci in focul acestor framantari si lupte, s-a limpezit si s-a precizat, in lumina si pe temeiul Sfintei Scripturi, adevarul in ce priveste invatatura despre Sfanta Treime, adevar care este marturisit astazi cu foarte mici exceptii de intreaga crestinatate.
In primele patru sinoade ecumenice si cu deosebire in primele doua, (Niceea 325 si Constantinopol 381), s-a precizat si desavarsit aceasta invatatura. De la cele dintai doua sinoade ecumenice ne-a ramas simbolul credintei, numit si simbolul de Niceea Constantinopol care se citeste in timpul Sfintei Liturghii.
Potrivit Bibliei si invataturii Bisericii, Dumnezeu cel Unul in fiinta, este intreit in persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfant Tatal este Creatorul lumii, Dumnezeu din Care sunt toate si cauza mantuirii, intrucat concepand planul ei din eternitate, il realizeaza la plinirea vremii prin Fiul. Fiul este Cel prin Care toate s-au facut, si anume si mantuirea. Iar Duhul Sfant, principiul de viata, facator al sfinteniei, desavarseste orice lucrare a Tatalui si a Fiului si, in special, pregateste mantuirea, graind prin profeti si realizand Nasterea si Ungerea Domnului. Tot El desavarseste opera mantuirii, impartasind oamenilor bunurile Crucii si sfintindu-I intr-o legatura permanenta cu Tatal si cu Fiul (1)Cele trei persoane ale dumnezeirii, desi fiecare din ele este Dumnezeu intreg, totusi nu formeaza trei dumnezei, ci un singur Dumnezeu. Ele sunt deosebite, intrucat fiecare din ele este Dumnezeu si in acelasi timp sunt unite, intrucat locuiesc una in alta, neamestecat, Tatal in Fiul si in Duhul Sfant, Fiul in Tatal (Ioan 14, 10-11; 15, 26-27; 17, 21; Evrei 1, 8-9) etc.
Marturisirile de credinta crestine marturisesc, in general, treimea lui Dumnezeu, asa cum a marturisit-o vechea Biserica nedespartita si cum se gaseste ca formulata in simboalele numite...
