Sufletul crestinului trebuie sa fie delicat, sensibil, sa zboare, sa tot zboare, sa traiasca printre visari. Sa zboare in nemarginire, in stele, in maretiile lui Dumnezeu, in tacere. Cel ce voieste sa devina crestin trebuie mai intai sa devina poet. Asta e! Trebuie sa te doara. Sa iubesti si sa te doara. Sa te []Sufletul crestinului trebuie sa fie delicat, sensibil, sa zboare, sa tot zboare, sa traiasca printre visari. Sa zboare in nemarginire, in stele, in maretiile lui Dumnezeu, in tacere. Cel ce voieste sa devina crestin trebuie mai intai sa devina poet. Asta e! Trebuie sa te doara. Sa iubesti si sa te doara. Sa te doara pentru cel pe care il iubesti. Iubirea se osteneste pentru cel iubit. Alearga toata noaptea, privegheaza, isi insangereaza picioarele ca sa-l intalneasca pe cel iubit. Se jertfeste, nu ia nimic in seama, nici amenintari, nici greutati, din pricina iubirii. Iubirea pentru Hristos este alt lucru, nemarginit mai inalt. i cand zicem iubire, nu este vorba de virtutile pe care le vom dobandi, ci de inima iubitoare catre Hristos si catre ceilalti. Toate sa le intoarcem catre aceasta. Vedem o mama cu copilasul in brate, sarutandu-l si rasfatandu-l? Ii vedem chipul luminos atunci cand isi tine in brate ingerasul? Omul lui Dumnezeu vede toate acestea, il impresioneaza si, insetat, zice: Sa fi avut si eu aceasta dragoste fierbinte pentru Dumnezeul meu, pentru Hristosul meu, pentru Maica Preacurata, pentru sfintii nostri! Da, asa trebuie sa-L iubim pe Hristos, pe Dumnezeu. O doresti, o vrei si o dobandesti prin harul lui Dumnezeu.de Sfantul Cuvios Porfirie Kafsokalivitul(Ne vorbeste parintele Porfirie Viata si cuvintele, traducere din limba greaca de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumenita, 2003, pp. 183-184)