CHEMAREA PĂRINŢILOR
Se cuvine, intr-adevar, asa cum de multe ori s-a spus in cuvintele rostite in seara asta aici, sa aducem multumire si slava lui Dumnezeu pentru harul cel nespus de mare din zilele pe care le traim. Ca putem asculta Cuvantul lui Dumnezeu si-l putem vesti, si-l putem citi, si-l putem canta, si-l putem trai in inimile noastre mai liber de cum au facut si cum au avut altii inaintea noastra.
Noi trebuie sa multumim neincetat lui Dumnezeu pentru ca a fost in tara noastra un om al lui Dumnezeu, un suflet chemat si trimis de Dumnezeu sa aduca in mijlocul poporului si in mijlocul credintei noastre o solie, o chemare ca asta, in care noi si altii multi-multi ca noi sa putem afla ceea ce parintii nostri n au stiut. Sa putem simti, sa putem auzi, sa putem invata ceva ce, in mare parte, multi din inaintasii nostri n-au stiut ca noi.
Noi avem acum ocazii binecuvantate sa auzim Cuvantul lui Dumnezeu, sa invatam din el care este taina vietii, taina mantuirii. Sa invatam din el cum trebuie sa traim viata pe pamant, ca sa putem muri in pace in ceasul cel din urma al vietii noastre si sa putem trece linistiti in vesnicie, in fata lui Dumnezeu. i sa putem merge linistiti la judecata lui Dumnezeu, deplin impacati sufleteste, pentru ca ne-am facut datoria pe pamant, fiindca a fost cine sa ne invete care e datoria asta si sa ne arate care este calea cea buna a mantuirii si a implinirii datoriei noastre pe pamant.
Iata ce minunat a rasunat si in seara aceasta Sfantul Cuvant al lui Dumnezeu aici! i cat de mult din acest Cuvant s-a potrivit cu fiecare dintre noi.
Suntem in zilele asteptarii Praznicului Mantuitorului si Dumnezeului nostru. Cei mai batrani dintre noi stim ca [parintii nostri], in zile ca acestea, in anii mai de demult, in toate casele noastre, asa cum au stiut ei si cat au stiut, s-au straduit sa pastreze vie flacara credintei si sa-si aduca aminte asa cum puteau, neavand nici Sfanta Scriptura, nici Cuvantul Invataturii pe care il avem noi. S au straduit numai din cat le-au lasat parintii lor sa nu uite si sa se pregateasca pentru venirea, pentru sarbatoarea venirii, pentru Praznicul Nasterii Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
La nivelul stiintei si al pregatirii lor de atunci, ei se straduiau din toata inima, in masura in care stiau, sa-si pregateasca cu adevarat sufletele in vederea acestui mare praznic si in vederea venirii Mantuitorului Hristos pe pamant.
Acum noi avem cu mult mai mult prilejul sa invatam si sa cunoastem taine mai adanci si lucruri mai minunate, pe care Dumnezeu ni le descopera noua cu privire la acest lucru. Sarbatorim nu numai apropierea Nasterii Mantuitorului, ci suntem aici sa sarbatorim o nastere binecuvantata si fericita a unui copil asteptat cu multa bucurie in mijlocul unei familii care l-a cerut si l-a primit de la Dumnezeu.
Ce mare bucurie este intotdeauna intr-o casa, pentru o familie, venirea unui copilas drag si ce binecuvantare de la Dumnezeu este! Parintii care l-au primit de la Dumnezeu I-au multumit pentru el si au pus legamant sa-l creasca dupa voia Lui.
S-a citit aici acel loc din Sfanta Evanghelie unde este scris despre Buna-Vestire, despre ingerul care a venit si a adus Sfintei Fecioare, Maica Domnului, Vestea cea Scumpa, Sfanta si Minunata a Nasterii lui Iisus Hristos. S-a vorbit asa frumos despre nevinovatia, despre curatia si sfintenia acelei Sfinte Fecioare careia Dumnezeu i-a facut cinstea si harul sa-i incredinteze spre nastere si spre crestere pe Insusi Fiul Sau cel Sfant. Aceasta este dovada biblica si instiintarea ca parintii care asteapta si doresc de la Dumnezeu nasterea unui fiu, ei insisi trebuie sa se pregateasca cu mult timp inainte, pentru ca primirea acestui copil sa fie cu adevarat vrednica si el sa fie dat ca un dar si ca un har al lui Dumnezeu. Sfanta Fecioara, Sfanta Mama, a trait in toata curatia si sfintenia ei, inainte de a avea Vestea cea Buna prin ingerul Gavriil.
Dar mai ales dupa aceasta Vestire, dupa primirea de la Dumnezeu a soliei, a ramas intr-o inalta viata de traire si ascultare, si credinciosie.
Datorita acestei straduinte si osteneli, si jertfe, Dumnezeu a binecuvantat-o si alegerea cea cereasca a fost binecuvantata, pentru ca si inainte, si dupa instiintarea Nasterii, a trait o viata de curatie si sfintenie.
De ce sunt asa de putini copii sfinti astazi?Pentru ca sunt prea putine mame sfinte!Pentru ca si dupa ce au primit instiintarea ca vor avea un copil, prea putine se retrag in infranare, in rugaciune, in pregatirea sfanta pe care trebuie sa o faca sufletele, parintii care au primit instiintarea de la Dumnezeu ca vor avea sa nasca un fiu.
Ar trebui mereu spusa instiintarea aceasta: Parintii isi primesc copiii pe care ii merita! . Cum poti sa ai un copil sfant, cand tu esti un parinte care traiesti in necuratie si in desfranare si dupa ce ai primit instiintarea ca vei avea un copil?Am vrut sa citim aici impreuna al 8-lea Psalm dintre cei 15 Psalmi care sunt Cantarile treptelor . Incepand cu Psalmul 120, pana la Psalmul 134, la fiecare dintre acesti Psalmi este scris dedesubtul lui: O cantare a treptelor .
Acesti Psalmi erau alesi, la marile sarbatori ale poporului Israel din vechime, sa fie cantati in chip deosebit, spre slava lui Dumnezeu, in momentul cel mai frumos al sarbatorii. Corul Templului era atunci de 2000 de cantareti, cu tot felul de instrumente. Despre 19 feluri de instrumente spune Biblia ca se foloseau spre slava lui Dumnezeu la sarbatorile mari ale Templului din Ierusalim.
Acolo era corul format din 2000 de persoane, toti cantareti si din voci, si din instrumente, iar acesti 15 Psalmi erau aranjati asa pentru ca erau 15 scari care urcau pana la Casa lui Dumnezeu. i in momentul cel mai insemnat al sarbatorii, cei 2000 de cantareti se imparteau in doua cete: 1000 pe treapta de sus si 1000 pe treapta de jos, cantand psalmul 120.
Asa frumos e Psalmul 120, un psalm de lauda, de rugaciune, de inchinare lui Dumnezeu. i dupa aceea, cei de sus cantau Psalmul 121.
Cand veti fi linistiti si veti putea, cititi singuri fiecare din acesti Psalmi si veti vedea cata lumina si cata putere, cata adanca intelepciune e pusa de Dumnezeu in cuvintele Psalmilor acestora.
Psalmul al 8-lea, la mijlocul cantarii, e Psalmul 127:Daca nu zideste Domnul o casa, degeaba se ostenesc cei ce o zidesc. Daca nu pazeste Domnul o cetate, degeaba vegheaza cel ce o pazeste.
In zadar va sculati de dimineata si va culcati tarziu, ca sa mancati o paine castigata cu durere, caci preaiubitilor Lui, El le da paine ca in somn.
Iata, copiii sunt o mostenire de la Domnul. Rodul pantecelui este o rasplata de la Dumnezeu.
Ca sagetile in mana unui razboinic, asa sunt copiii facuti in tinerete. Ferice de omul care isi umple tolba de sageti cu ei, caci ei nu vor ramane de rusine cand vor sta de vorba cu vrajmasii lor la poarta In fiecare din acesti Psalmi se vorbeste despre o parte din binecuvantarile pe care Dumnezeu le da celor care le cer si care se straduiesc sa le pastreze.
Frumos e Psalmul 129: Destul m-au asuprit din tinerete .
Frumos e Psalmul 130: Din fundul adancului Te chem, Doamne .
Frumosi sunt toti Psalmii acestia! Dar mai minunat este Psalmul 127, care vorbeste despre zidirea casei de catre Dumnezeu, despre rasplata muncii celui care lucreaza cu nadejde si despre binecuvantarea copiilor celor care ii cer si ii primesc de la Dumnezeu, cu fagaduinta si cu legamantul ca ii vor creste dupa voia lui Dumnezeu.
Aceste trei binecuvantari sunt temelia oricarei familii: casa binecuvantata si zidita de Dumnezeu, munca binecuvantata si rasplatita de Dumnezeu si copiii pe care Dumnezeu ii da, spre a fi indrumati si crescuti dupa voia Sa.
Ii multumim lui Dumnezeu pentru fiecare prilej avut cand intr-o casa se naste un copil. Dar nasterea unui copil este nu numai o bucurie, ci este si o instiintare de mare raspundere in primul randCopiii sunt ai lui Dumnezeu. Nici noi nu suntem ai nostri. i noi suntem ai Lui. Dumnezeu numai ni-i incredinteaza noua, ca noi sa-i crestem pentru El.
De nasterea si cresterea lor avem o mare si vesnica raspundere in fata lui Dumnezeu.
Pentru ca este o mare raspundere aceasta, parintii trebuie sa se pregateasca pentru ea. Infranarea, evlavia, rugaciunea, trairea in curatie este o conditie fara de care nimeni nu poate sa implineasca o datorie de parinte in fata lui Dumnezeu, asa cum o avem fiecare dintre noi. Sa luam pilda de la Sfanta Fecioara. i inainte, la viata curata traita de ea, dar mai ales dupa. In ce curatie si in ce evlavie, si in ce atmosfera s-a pregatit ea pentru ceasul cel minunat, pentru cresterea minunata a Fiului lui Dumnezeu! Ea a stiut ca Fiul pe Care Il va naste nu este al ei, ci este al lui Dumnezeu. i noi trebuie sa stim aceasta!Dumnezeu ne-a incredintat aceste suflete sfinte si frumoase sa le crestem spre slava, spre lauda si bucuria Numelui Sau Sfant. tiu ca prea putin ni s-a facut noua cunoscut pana astazi acest lucru de mare raspundere inaintea lui Dumnezeu.
Prea putini au stiut de aceasta datorie.
Prea putini au trait in evlavie, in rugaciunea care se cere sa traiasca cineva care se teme de Dumnezeu si vrea sa aiba binecuvantarea Lui.
Cuvantul Psalmistului spune cu privire la casa: Daca nu zideste Domnul o casa, degeaba se ostenesc cei ce o zidesc. Daca nu pazeste Domnul o cetate, degeaba vegheaza cel ce o pazeste .
La intemeierea familiei, la intemeierea casei, cati gandesc asa? Cand se intemeiaza o casnicie cand se pregateste o familie cati Il pun la temelia ei pe Dumnezeu?Nunta este o taina sfanta s-a mai vorbit despre asta. Intre cele sapte Taine ale credintei noastre, nunta este o taina, pentru ca se aseamana cu unirea lui Hristos cu Biserica Sa. Asa sfanta este taina aceasta a nuntii, a intemeierii familieiDaca nu zideste Domnul taina aceastaDaca nu-i insoteste Domnul pe cei doiDaca nu-i asezat la temelia casniciei lor Domnul Iisus cum sa dureze casnicia asta? Cum sa ramana puternica aceasta casa?Spune Cuvantul lui Dumnezeu ca omul chibzuit isi zideste casa pe stanca, iar cel nechibzuit, pe nisip. In a celui care si-o zideste pe stanca, vin suvoaiele si bat vanturile si furtunile si izbesc in casa si n-o darama, pentru ca este zidita pe stancaCine este stanca noastra?Stanca noastra este Hristos! Asa este scris!Orice casnicie intemeiata pe Stanca, pe Hristos, dureaza, rezista, biruie, ramane in picioare binecuvantata.
Dar care nu este intemeiata pe Stanca, cum sa reziste cand vin valurile, cand vin suvoaiele, ispitele, pacatele, duhul veacului acestuia, slabiciunile, neintelegerile sau saracia, sau lipsurile, sau celelalte necazuri care vin si izbesc in casnicia si in viata de familie a multora? Izbesc in temelia casniciei si atunci, daca nu-i Hristos acolo la temelie, nici sotul n-are credinta, nici sotia n-are credinta. De la inceputul vietii lor, ei si-au intemeiat casnicia nu pe Hristos. Cum sa reziste casa la ispite, cum sa reziste la saracie, la necazuri? Cate nu vin in casa unui om si in viata unei familii?De ce se destrama, se distrug atatea casnicii? Fiindca n-au la temelia lor pe Hristos! i tot asa, daca nu este Hristos temelia vietii si a credintei, si a sperantei, si a iubirii care trebuie sa fie intre cei doi soti, care sa-i calauzeasca si sa-i duca cu intelepciune si curatie la infranare. Ei nu cunosc sarbatoare. Nu cunosc zi de post. Nu cunosc zile de rugaciune. i nu se pazesc in infranare, in curatie si evlavie inaintea lui Dumnezeu. Ci se lasa stapaniti de firea pamanteasca si de jumatatea din jos a trupului lor. Atunci desigur ca nu pot fi binecuvantati si nici copiii pe care ii concep in starile acestea.
Este scris in Cuvantul lui Dumnezeu: Daca sunteti necredinciosi, atunci copiii vostri sunt necurati .
Copiii vostri sunt curati numai cand voi sunteti sfintiti. Cand voi traiti in curatie, in evlavie, in respect pentru zilele de post. In respect fata de zilele de rugaciune. In respect fata de sarbatori. Atunci Dumnezeu va binecuvanteaza casnicia cu copii binecuvantati, viata voastra este sfanta, curata si infranata. i copiii vostri sunt sfinti. i cresterea lor e sfanta. i atunci copiii sunt binecuvantati si cresc spre fericirea parintilor si spre slava lui Dumnezeu, si spre mantuirea altora.
Dar daca nu este asa de la inceputul conceperii lor, copiii acestia vor fi necurati. Necurati vor trai. Necurati vor vorbi. Necurati se vor purta. Necurati vor umbla. Spre nefericirea lor, spre ocara lui Dumnezeu, spre nenorocirea celor care vor fi cu ei si spre pierzarea vesnica a celor care i-au conceput in felul acesta.
E nevoie sa gandim asupra acestor lucruri, pentru ca la foarte putine dintre fetele care se casatoresc, mamele lor le dau de grija lucru acesta.
Prea putini dintre tinerii care se casatoresc stiu acest lucru. De aceea foarte putine dintre familiile care se intemeiaza si care au copii ii nasc si ii cresc copii binecuvantati, spre slava lui Dumnezeu, spre fericirea lor si spre mantuirea altora. i prea multi sunt acei care, nestiind datoria infranarii, nasc copii ai lui Cain, care umplu lumea de nenorocire si in primul rand inima si viata parintilor care i-au crescut. Spre rusinea casei care i-a crescut si spre nefericirea multora dintre cei care au de-a face cu ei in viata.
Dragii nostri! Se spun asa de putin aceste lucruri, pentru ca, dintr-o jena, dintr-o sfiala nelalocul ei, nu se vorbeste despre ele. Dar Cuvantul lui Dumnezeu este limpede si El ne invata ca noi trebuie sa stim aceste lucruri si sa invatam pe copiii nostri adevarul.
Se spune de atatea ori in Cuvantul lui Dumnezeu: Parintilor, invatati pe copiii vostri, cresteti-i in frica si-n ascultarea lui Dumnezeu . Nu va jenati sa spuneti adevarurile acestea din timp copiilor, pentru ca nu cumva ei, aflandu-le prea tarziu, sa li se strepezeasca dintii si sa li se amarasca gura, cand vor zice: O, daca mi-ar fi spus mie mama Daca mi-ar fi spus mie tata lucrurile acestea atunci cand trebuia sa mi le spuna .
Nu de mult am vorbit cu o familie de tineri tineri casatoriti; si le-am spus: V-a spus voua cineva de datoria infranarii si a ascultarii, a zilelor de rugaciune, a vremii de post, a zilelor de sarbatoare? Nu le spusese nimeni! i nu stiau cum sa multumeasca cu lacrimi ca a fost cineva care i-a luat deoparte si le a spus aceste lucruri inainte de a fi prea tarziu pentru ei. Repede si-au pus in randuiala viata si acum sunt fericiti si binecuvantati, pentru ca li s-a atras atentia la timp asupra unui lucru pe care este foarte mare nevoie sa-l cunoasca toti.
Aceasta este conditia de a naste copii sfinti si binecuvantati de Dumnezeu. De ce sunt atatia copii rai? Se nasc infirmi, schilozi, bolnavi, orbi, muti. Aceasta este urmarea pacatului, urmarea neinfranarii parintilor lor care i-au nascut.
O astfel de mama, un astfel de tata, ori de cate ori se va uita la copilul lor nenorocit din nastere, se vor gandi cu amaraciune: De ce n-am stiut noi sa ne pazim?! De ce n-am cunoscut noi porunca infranarii? Randuiala ascultarii si a curatiei, ca sa traim in curatie inaintea lui Dumnezeu, sa nu nasc eu un copil care sa fie un prilej de amaraciune toata viata mea Ori de cate ori ma voi uita la el, imi voi aduce aminte de pacatul meu si voi spune: Acesta poarta urmarile pacatului meu, urmarile neinfranarii mele, urmarile dispretului meu fata de rugaciune, fata de curatie, fata de adevar .
Cu noi sa nu fie asa! Noi sa nu facem asa! Daca pana acum am facut asa, sa nu mai facem asa, ci sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa nu uitam nici una din poruncile care si noua ne aduc aminte de ascultare, de curatie, de evlavie, de rugaciune, de infranare, de sfintenie, in zilele randuite de Dumnezeu pentru aceasta. Caci de ele este legata nu numai binecuvantarea noastra, ci si a copiilor nostri; si nu numai a copiilor nostri, ci si a copiilor copiilor nostri, pana cine stie cand. Pentru ca un parinte care naste un copil curat, credincios si sfant si il invata sa traiasca in credinciosie, in sfintenie inaintea lui Dumnezeu, copilul acesta si el ii va invata pe copiii lui la fel. i o mama credincioasa si binecuvantata care a nascut un copil credincios sau doi, sau trei copii credinciosi si sfinti va face ca si ei, la randul lor, sa intemeieze familii binecuvantate, iar ei ii vor creste pe urmasii lor la fel cum i-a crescut pe ei mama lor si tatal lor credinciosi. i astfel, iata ca si noi, ca si Avraam, putem fi parintii unor multe neamuri de credinciosi.
De multe ori m-am gandit: De ce trebuie sa mai fie judecata la sfarsitul veacurilor inca o data, daca fiecare om, cand moare, merge sigur la locul pe care si l-a pregatit in viata lui? Cum se spune in pilda cu saracul Lazar si bogatul nemilostiv. Se spune acolo, Mantuitorul a spus cu gura Lui sfanta: A murit bogatul si a ajuns in locuinta mortilor, in chinuri. A murit saracul si a fost dus de ingeri in rai, in sanul lui Avraam .
Deci indata dupa moarte, omul se duce hotarat acolo unde isi merita locul, dupa felul de viata pe care l-a trait. Totusi in Sfanta Evanghelie Mantuitorul spune si noi rostim in Crezul pe care il rostim in fiecare duminica sau de fiecare data cand il rostim: si iarasi va veni cu marire, sa judece viii si mortii, a Carui Imparatie nu va avea sfarsit . i in Evanghelie spune asa de limpede: Va veni Fiul Omului pe norii cerului, cu sfintii Sai ingeri, si toate noroadele pamantului vor fi adunate inaintea Lui, si mortii vor invia: si cei care au fost arsi vor iesi din foc. i cei care s-au inecat vor iesi din ape. i cei care au fost inghititi de fiare salbatice vor veni de acolo. i cei care au putrezit de mii de ani in pamant; pentru ca nimic nu piere, numai se transforma materia. Din materia aia care n-a pierit se va reface iarasi omul cu trupul si cu sufletul sau si va sta in fata scaunului de Judecata al lui Dumnezeu, cum este scris: De ce judeci tu pe fratele tau? Sau de ce osandesti tu pe aproapele tau? Caci toti va trebui sa ne infatisam inaintea scaunului de Judecata al lui Hristos, sa ne primim rasplata dupa binele sau raul pe care l-am facut cand eram in trup . i toti ne vom infatisa, si viii, si mortii. Nemaisupusi putrezirii, vom sta in fata Judecatii lui Dumnezeu. Am zis, mi-am zis eu: De ce oare mai trebuie sa fie o judecata, daca si asa omul, in momentul mortii lui, a si fost judecat si dus acolo unde merita sa-i fie locul ? De ce trebuie inca o data sa mai fie o Judecata? N-am stiut asta! N-am stiut! Pana n-am citit cartea unui mare filosof francez care a murit acum 200 de ani Voltaire l-a chemat!Omul acesta a fost unul dintre cei mai mari necredinciosi care au trait vreo data pe pamant. Un om plin de batjocuri impotriva lui Dumnezeu. Plin de ura impotriva Cuvantului lui Dumnezeu. Plin de rautate impotriva Evangheliei. Plin de ura impotriva Bisericii. Nu spunea altceva decat: Zdrobiti pe ticaloasa aceasta! . Asa-i zicea el Bisericii. Sa se nimiceasca credinta. Sa se zdrobeasca Biserica . Pana in ziua de astazi, cu totii il lauda ca pe unul dintre cei mai mari filosofi ai lor. Eu i-am citit una din cartile acestuia si va spun ca niciodata n-am vazut o carte mai plina de batjocura impotriva lui Dumnezeu, impotriva Maicii Domnului, impotriva Evangheliei, impotriva Bisericii, impotriva lui Hristos, ca asta! i scrie ca aceasta carte se tiparise in 120 de mii de exemplare si era la a nu stiu cata editie i asta in limba romana. Cine stie in celelalte limbi de cate ori se va mai fi tiparit; si nu numai asta, ci s-a raspandit probabil sute de milioane de exemplare in lumea intreaga. i ganditi-va ca fiecare carte e citita de cativa dintre oameniEi, daca aceasta carte (scrisa cu talent, scrisa cu pricepere, scrisa cu iscusinta, cu multa putere) a ajuns in mana unui tanar cat rau a putut sa faca ea in capul fara pricepere si fara experienta al unui om care nici nu se gandeste prea mult sa cantareasca ceea ce citeste si audeAstfel ca o singura carte rea a putut sa intineze inimile a mii si mii de oameni. i sa duca la pierzare si la necredinta atatea suflete, mii de suflete Ganditi-va, de 200 de ani, toate cartile acestui necredincios cat rau au putut sa faca si pe cate suflete au putut sa le duca la moarte si la pierzare. i nu numai el a scris asa, ci si alti invatatori rai si necredinciosi, parinti rai si necredinciosi. Cati scriitori, cati povatuitori, povestitori de bancuri si lucruri urate, cati indemnatori de rau pentru copii si pentru cei mari n-au fost pe lume si nu sunt inca?Ei, omul acesta a murit de 200 de ani, dar cartea lui se raspandeste si astazi, nimicind si pierzand multe si multe mii de suflete. De aceea omul acesta trebuie sa invie la sfarsitul veacurilor, sa vada cate pacate a facut el nu numai in timpul vietii lui, ci si prin lucrarile pe care le-a facut, prin cartile pe care le-a scris, prin indemnurile pe care le-a lasat, prin sfaturile pe care le-a dat altora, care le-au ascultat Cate suflete a dus el la pierzare si cat rau a facut pe pamant un om rau Acela trebuie sa invie in ziua Judecatii, ca sa vada nu numai cate pacate a facut pe lume cand traia, ci si cate nenorociri au facut dupa moartea lui lucrarile pe care le-a lasat el.
Fiecare suntem un astfel de invatator. Un parinte e cat un scriitor pentru copiii lui.
O mama e cat zece profesori pentru copiii ei. Ea-i...