Langa Marea Galileii stau doi frati: Andrei si Petru, Cu privirile spre largu-n care mreaja vor s-arunce, Descurcand din plasa mintii vis de cega si nisetru, Ce se oglindeste, tainic, unde somnul nu ajunge Cosurile-s pregatite pentru pestele din mare, Cer senin, mreaja carpita, dar ceva inca-i retine: Toata noaptea dinainte, cat s-au straduit de []Langa Marea Galileii stau doi frati: Andrei si Petru,Cu privirile spre largu-n care mreaja vor s-arunce,Descurcand din plasa mintii vis de cega si nisetru,Ce se oglindeste, tainic, unde somnul nu ajungeCosurile-s pregatite pentru pestele din mare,Cer senin, mreaja carpita, dar ceva inca-i retine:Toata noaptea dinainte, cat s-au straduit de tare,Incuiat le-a fost Adancul, hrana-n el inca o tine Hai, plecam? Andrei intreaba Uite-acus se face seara! Nu plecam! Uite-o naluca! Sau e El, Invatatorul Ori un cersetor in zdrente, care-un peste-o sa ne ceara Uite, vrea sa ne vorbeasca! E-n privirea Lui tot Cerul! O! Ce Chip plin de lumina! i ce pace-L inconjoara Ce mireasma de iubire raspandeste-n largi fioruri! Firea Lui imi pare altfel Un CEVA ma infioara tiu acum: El este Domnul! A raspuns la-a mele doruri Veniti dupa Mine-acuma si veti fi pescari de oameni!Zise bland Invatatorul privind marea-nfuriataCe le spumega launtrul zbuciumat Erau asemeniUnor bieti orfani in lacrimi, ce-aud Glas ceresc de TataLasand mrejele indata, dupa El mersera fratii,Cum se iau, in chip statornic, umbrele dupa lumina.

N-au prins peste, dar aflat-au pe Mesia Sfintei Natii i-au raspuns cu drag chemarii Celui care...