Şi totuşi, Doamne
i totusi, Doamne, noi n-avem alt Dumnezeu decat pe Tine. Spre cine altul sa cadem acum cand ardem in suspine si inimile noastre gem de rane si de lacrimi pline? Pe nimeni altul noi nu stim si nimeni altul nu ne stie. La cine altul sa venim si cui sa-i spunem decat ie ce nedreptate [] i totusi, Doamne, noi n-avemalt Dumnezeu decat pe Tine.
Spre cine altul sa cademacum cand ardem in suspinesi inimile noastre gemde rane si de lacrimi pline?Pe nimeni altul noi nu stimsi nimeni altul nu ne stie.
La cine altul sa venimsi cui sa-i spunem decat iece nedreptate suferim,ce pierderi si ce silnicie?Caci nimanui noi n-am cantatcantari atat de minunatesi ie Unuia i-am datcomoara inimii curatecand fruntile ni s-au plecatpe mainile impreunate.
Parintii nostri s-au sfarsitca jertfe pentru-a Ta Lucrare,noi ani de chin am patimitprin lupte si-ncercari amare.
Iar astazi, Doamne, ce cumplitse calca totul in picioareDar, Dumnezeule Slavit,in muta noastra tanguirenu-i plansul deznadajduitdin necredinta si cartire,ci-i jalea unui duh zdrobitde-o prea-ndelunga patimire.
E jalea unui prea duiossi prea-ncercat trecut, Parinte,ce n-a avut in el frumosdecat o dragoste fierbintesi cantecul si plansul scosdin cer, din vis si din morminte.
Cadem spre Tine, ramanandcu fata de nadejde plina,suim calvarul, asteptandfagaduinta ce-o sa vina,din toata inima crezandin Biruinta si-n Lumina.
Traian Dorz, din Psalmul patimilor Oastei,Treapta a doua RUGACIUNEA (dupa Ps. 27, 9-11)
Spre cine altul sa cademacum cand ardem in suspinesi inimile noastre gemde rane si de lacrimi pline?Pe nimeni altul noi nu stimsi nimeni altul nu ne stie.
La cine altul sa venimsi cui sa-i spunem decat iece nedreptate suferim,ce pierderi si ce silnicie?Caci nimanui noi n-am cantatcantari atat de minunatesi ie Unuia i-am datcomoara inimii curatecand fruntile ni s-au plecatpe mainile impreunate.
Parintii nostri s-au sfarsitca jertfe pentru-a Ta Lucrare,noi ani de chin am patimitprin lupte si-ncercari amare.
Iar astazi, Doamne, ce cumplitse calca totul in picioareDar, Dumnezeule Slavit,in muta noastra tanguirenu-i plansul deznadajduitdin necredinta si cartire,ci-i jalea unui duh zdrobitde-o prea-ndelunga patimire.
E jalea unui prea duiossi prea-ncercat trecut, Parinte,ce n-a avut in el frumosdecat o dragoste fierbintesi cantecul si plansul scosdin cer, din vis si din morminte.
Cadem spre Tine, ramanandcu fata de nadejde plina,suim calvarul, asteptandfagaduinta ce-o sa vina,din toata inima crezandin Biruinta si-n Lumina.
Traian Dorz, din Psalmul patimilor Oastei,Treapta a doua RUGACIUNEA (dupa Ps. 27, 9-11)
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului