ÎMPREUNĂ LUCRĂTOARE CU DUMNEZEU: MAICA DOMNULUI ŞI OASTEA DOMNULUI
Vorbirea fratelui Popa Petru (Saucani) la nunta de la Petrileni 9 septembrie 1984 Maria s-a sculat chiar in zilele acelea si a plecat in graba spre munti, intr-o cetate a lui Iuda. A intrat in casa lui Zaharia si a urat de bine Elisa vetei (Lc 1, 39-40). Slavit sa fie Domnul! Aceste cuvinte ni []Vorbirea fratelui Popa Petru (Saucani) la nunta de la Petrileni 9 septembrie 1984Maria s-a sculat chiar in zilele acelea si a plecat in graba spre munti, intr-o cetate a lui Iuda. A intrat in casa lui Zaharia si a urat de bine Elisa vetei (Lc 1, 39-40).
Slavit sa fie Domnul!Aceste cuvinte ni s-au mai spus in seara aceasta si le-am mai auzit (le cunoastem atat de bine!) cu prilejul nuntii dragilor nostri tineri, fiindca s-a potrivit in felul acesta, ca nunta lor sa fie chiar in preajma acestei sarbatori a Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, a Sfintei Fecioare Maria (cum spunea un colind: Cea mai sfanta-ntre fecioare ). Ea a fost aceea de care S-a folosit Dumnezeu ca prin ea sa trimita mantuire lumii.
Daca Dumnezeu, in bunatatea si-n dragostea Lui, n-a pedepsit pacatul si pe toti acei care au pacatuit, dupa cum meritau, ci S-a gandit, in bunatatea si iubirea Lui cea vesnica, totusi sa trimita un Rascumparator, sa-L trimita pe Acela care i va izbavi din moarte si din pierzare vesnica pe cei care au pacatuit, a trebuit totusi, la mantuirea noastra, sa lucreze prin cineva.
Tatal, Fiul si Duhul Sfant, cand a creat toate cele vazute si cele care nu se vad (si viata noastra), a spus la urma, dupa ce le-a creat pe toate: Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra . Pe toate le-a facut prin Cuvant: si lumina, si cerul, si pamantul; dar pe om l-a facut cu mana. i a lucrat la facerea omului intreaga Sfanta Treime: si Tatal, si Fiul, si Sfantul Duh. Dar bucuria mare a fost cand de faptura aceasta, cea mai aleasa dintre toate celelalte care purtau chipul lui Dumnezeu, de-acum Se putea bucura si Domnul. De lucrarea mainilor Sale. [Insa] ispititorul si vrajmasul n-a dormit. i a cautat sa strice bucuria lui Dumnezeu, venind la faptura cea mai aleasa si amagind-o, ca sa cada in neascultare.
Cat de greu I-a fost Aceluia care a facut cu atata dragoste, cu atata bunatate faptura aceasta aleasa, atunci cand ea a cazut din ascultarea de El, amagita fiind de vrajmas S-a gandit atunci, in bunatatea si-n mila Lui (si a fost mai greu, cu mult a fost mai greu, cand, din nou, Sfanta Treime a trebuit sa lucreze): Cum sa ridicam iarasi omul, fiul Nostru cel cazut in neascultare si-n pacat? . Atunci a trebuit sa vina Unul din Sfanta Treime si sa lase pilda vietii noastre.
Dar a trebuit sa se caute cineva de-aici dintre noi, de jos, de pe pamant, sa Se foloseasca Dumnezeu si de cineva de jos. Mantuirea a venit de Sus, mantuirea Dumnezeului nostru, mantuirea s-a coborat din cer la cei de jos, aici. Jos eram, cazuti eram, in josnicie eram, pacatosi eram toti. i plata pacatului este moartea. Dar Dumnezeu, in bunatatea Lui, S-a gandit: nu moartea, ci oarecum viata i-atunci Fiul lui Dumnezeu, de bunavoie, Cel ascultator, a spus: Tata, Ma cobor, Ma duc! Pregateste-Mi un loc. La cine sa Ma duc? In ale cui brate, in al cui camin? Ca toate bratele-s murdare si toate caminele-s nenorocite. Nu-i pace in ele, nu-i bucurie. Nu-i! Trebuie sa Ma duc undeva . i s-a pregatit. S a gasit o Sfanta Fecioara. S-a gasit o Sfanta Fecioara, care a devenit Mama Fiului lui Dumnezeu. Dumnezeu a lucrat impreuna cu ea. Ea a fost cea dintai care a lucrat cu Dumnezeu la mantuirea noastra si-a voastra. Ea a fost cea care a scapat cele dintai lacrimi pe picioarele Lui, pe manutele Lui, pe obrajorul Lui. Ea a fost cea dintai. Cand Lui I-a fost frig, inima ei a fost tare zdrobita. Cand Lui I-a fost foame si a cerut, de unde sa-I dea? Ea a fost aceea care a sangerat pentru El: aleasa cerului, faptura cea mai sfanta, care s-a invrednicit sa-L poarte pe Dumnezeu in bratele ei.
De-atunci si pana astazi, Numele Lui este purtat de multi. Numele Lui este cel mai iubit si cel mai scump, si cel mai drag. Cand va privim fetele la aceasta nunta, la aceasta sarbatoare, inimile noastre-s pline de bucurie si-I multumim lui Dumnezeu. Numai sa va vedem ne este de-ajuns. Dar sa va vedem aici si sa va spunem Slavit sa fie Domnul! este lucrarea lui Dumnezeu, este mantuirea lui Dumnezeu, este bunatatea lui Dumnezeu. El S-a folosit de cineva ca sa vina aici jos, la noi, sa caute si sa mantuiasca ceea ce era pierdut. Noi spunem Numele Lui cu atata drag si cu atata respect si cinste. i, cand auzim de pe buzele cuiva rostit Numele lui Iisus, inima noastra tresalta de bucurie si de drag. () Dar nu putem sa nu-i iubim pe acei de care S-a folosit Dumnezeu ca impreuna cu ei sa lucreze la mantuirea noastra. Cel dintai si cea dintai Caminul cel dintai a fost caminul lui Iosif, omul acela neprihanit...
Slavit sa fie Domnul!Aceste cuvinte ni s-au mai spus in seara aceasta si le-am mai auzit (le cunoastem atat de bine!) cu prilejul nuntii dragilor nostri tineri, fiindca s-a potrivit in felul acesta, ca nunta lor sa fie chiar in preajma acestei sarbatori a Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, a Sfintei Fecioare Maria (cum spunea un colind: Cea mai sfanta-ntre fecioare ). Ea a fost aceea de care S-a folosit Dumnezeu ca prin ea sa trimita mantuire lumii.
Daca Dumnezeu, in bunatatea si-n dragostea Lui, n-a pedepsit pacatul si pe toti acei care au pacatuit, dupa cum meritau, ci S-a gandit, in bunatatea si iubirea Lui cea vesnica, totusi sa trimita un Rascumparator, sa-L trimita pe Acela care i va izbavi din moarte si din pierzare vesnica pe cei care au pacatuit, a trebuit totusi, la mantuirea noastra, sa lucreze prin cineva.
Tatal, Fiul si Duhul Sfant, cand a creat toate cele vazute si cele care nu se vad (si viata noastra), a spus la urma, dupa ce le-a creat pe toate: Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra . Pe toate le-a facut prin Cuvant: si lumina, si cerul, si pamantul; dar pe om l-a facut cu mana. i a lucrat la facerea omului intreaga Sfanta Treime: si Tatal, si Fiul, si Sfantul Duh. Dar bucuria mare a fost cand de faptura aceasta, cea mai aleasa dintre toate celelalte care purtau chipul lui Dumnezeu, de-acum Se putea bucura si Domnul. De lucrarea mainilor Sale. [Insa] ispititorul si vrajmasul n-a dormit. i a cautat sa strice bucuria lui Dumnezeu, venind la faptura cea mai aleasa si amagind-o, ca sa cada in neascultare.
Cat de greu I-a fost Aceluia care a facut cu atata dragoste, cu atata bunatate faptura aceasta aleasa, atunci cand ea a cazut din ascultarea de El, amagita fiind de vrajmas S-a gandit atunci, in bunatatea si-n mila Lui (si a fost mai greu, cu mult a fost mai greu, cand, din nou, Sfanta Treime a trebuit sa lucreze): Cum sa ridicam iarasi omul, fiul Nostru cel cazut in neascultare si-n pacat? . Atunci a trebuit sa vina Unul din Sfanta Treime si sa lase pilda vietii noastre.
Dar a trebuit sa se caute cineva de-aici dintre noi, de jos, de pe pamant, sa Se foloseasca Dumnezeu si de cineva de jos. Mantuirea a venit de Sus, mantuirea Dumnezeului nostru, mantuirea s-a coborat din cer la cei de jos, aici. Jos eram, cazuti eram, in josnicie eram, pacatosi eram toti. i plata pacatului este moartea. Dar Dumnezeu, in bunatatea Lui, S-a gandit: nu moartea, ci oarecum viata i-atunci Fiul lui Dumnezeu, de bunavoie, Cel ascultator, a spus: Tata, Ma cobor, Ma duc! Pregateste-Mi un loc. La cine sa Ma duc? In ale cui brate, in al cui camin? Ca toate bratele-s murdare si toate caminele-s nenorocite. Nu-i pace in ele, nu-i bucurie. Nu-i! Trebuie sa Ma duc undeva . i s-a pregatit. S a gasit o Sfanta Fecioara. S-a gasit o Sfanta Fecioara, care a devenit Mama Fiului lui Dumnezeu. Dumnezeu a lucrat impreuna cu ea. Ea a fost cea dintai care a lucrat cu Dumnezeu la mantuirea noastra si-a voastra. Ea a fost cea care a scapat cele dintai lacrimi pe picioarele Lui, pe manutele Lui, pe obrajorul Lui. Ea a fost cea dintai. Cand Lui I-a fost frig, inima ei a fost tare zdrobita. Cand Lui I-a fost foame si a cerut, de unde sa-I dea? Ea a fost aceea care a sangerat pentru El: aleasa cerului, faptura cea mai sfanta, care s-a invrednicit sa-L poarte pe Dumnezeu in bratele ei.
De-atunci si pana astazi, Numele Lui este purtat de multi. Numele Lui este cel mai iubit si cel mai scump, si cel mai drag. Cand va privim fetele la aceasta nunta, la aceasta sarbatoare, inimile noastre-s pline de bucurie si-I multumim lui Dumnezeu. Numai sa va vedem ne este de-ajuns. Dar sa va vedem aici si sa va spunem Slavit sa fie Domnul! este lucrarea lui Dumnezeu, este mantuirea lui Dumnezeu, este bunatatea lui Dumnezeu. El S-a folosit de cineva ca sa vina aici jos, la noi, sa caute si sa mantuiasca ceea ce era pierdut. Noi spunem Numele Lui cu atata drag si cu atata respect si cinste. i, cand auzim de pe buzele cuiva rostit Numele lui Iisus, inima noastra tresalta de bucurie si de drag. () Dar nu putem sa nu-i iubim pe acei de care S-a folosit Dumnezeu ca impreuna cu ei sa lucreze la mantuirea noastra. Cel dintai si cea dintai Caminul cel dintai a fost caminul lui Iosif, omul acela neprihanit...
