LITURGHIE, FRÃȚIETATE, PÃRTÃȘIE
Mi se intampla uneori sa zabovesc cu gandul catre anii de oarecand si catre chipuri dragi, statornicite rand pe rand in sinaxare de dor. Ca intr-o intindere dinspre buza pamantului inspre inima vesniciei, piatra de hotar si de statornicie stau intotdeauna biruitorii nostri frati, cei care ni s-au facut punte catre Dumnezeu si prelungire a []Mi se intampla uneori sa zabovesc cu gandul catre anii de oarecand si catre chipuri dragi, statornicite rand pe rand in sinaxare de dor. Ca intr-o intindere dinspre buza pamantului inspre inima vesniciei, piatra de hotar si de statornicie stau intotdeauna biruitorii nostri frati, cei care ni s-au facut punte catre Dumnezeu si prelungire a Evangheliei catre oameni. Rand pe rand, prin bolta de suflet mi se perinda mai ales acei marturisitori cu care mi-am adastat cand si cand peregrinarile, atunci cand mi s-a ingaduit si daruit aceasta binecuvantare. Se spune ca oamenii care au schimbat lumea sunt acei oameni pe care lumea nu i-a putut schimba. Fiecare dintre acesti frati, dintre acesti fericiti ai nostri inaintasi, au schimbat lumi. Incepand cu a lor. Continuand cu a noastra. Reverberand cu cea de dupa noi. Sunt suflete-mirida si dangat de clopot pentru reasezarea in rostul Lucrarii.
Unul din aceste chipuri-candela e cel al fratelui Cornel Silaghi. De fiecare data cand vine vorba de fratele Cornel, una din marturiile sale imi revine cu o acuratete speciala dinainte. Poate si pentru ca, atat atunci, cat si acum, cuvintele sale au o rezonanta testamentara: A facut Dumnezeu minunea in Delta Dunarii ca s-a sadit vie si in doi-trei ani a crescut butucul de vie ca piciorul la scaun. i o facut struguri. Cinci kilograme avea un ciorchine de strugure. Dar nu-i lasa pe detinuti la vie. Dar brigadierii minune dumnezeiasca puneau struguri in stufaris, si noi ne infruptam. Ne tot framantam cum sa ducem si la fratii nostri de la dormitor struguri, ca daca te prindea, te baga in arest. i nu te aresta doar pe tine, ci si pe brigadierii civili care te-au favorizat. i-apoi ni s-a luminat mintea. Desfaceam boaba cu boaba si umpleam sanul cu struguri. i-i duceam la ceilalti din dormitoare. i cum gaseam cate o sticla, pastram cu grija sticla si storceam boaba cu boaba...
Unul din aceste chipuri-candela e cel al fratelui Cornel Silaghi. De fiecare data cand vine vorba de fratele Cornel, una din marturiile sale imi revine cu o acuratete speciala dinainte. Poate si pentru ca, atat atunci, cat si acum, cuvintele sale au o rezonanta testamentara: A facut Dumnezeu minunea in Delta Dunarii ca s-a sadit vie si in doi-trei ani a crescut butucul de vie ca piciorul la scaun. i o facut struguri. Cinci kilograme avea un ciorchine de strugure. Dar nu-i lasa pe detinuti la vie. Dar brigadierii minune dumnezeiasca puneau struguri in stufaris, si noi ne infruptam. Ne tot framantam cum sa ducem si la fratii nostri de la dormitor struguri, ca daca te prindea, te baga in arest. i nu te aresta doar pe tine, ci si pe brigadierii civili care te-au favorizat. i-apoi ni s-a luminat mintea. Desfaceam boaba cu boaba si umpleam sanul cu struguri. i-i duceam la ceilalti din dormitoare. i cum gaseam cate o sticla, pastram cu grija sticla si storceam boaba cu boaba...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului