Predica Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la sărbătoarea „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”
Altii insa ziceau ca este Ilie, iar altii ziceau ca este prooroc, ca unul din prooroci. Dar auzind Irod, a zis: acesta este Ioan caruia eu am pus sa i se taie capul; el s-a sculat din morti. Caci Irod trimitand, prinsese pe Ioan si-l legase in temnita, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip fratele sau, pe care o luase de sotie.
Insa Ioan ii zicea lui Irod:Nu-ti este ingaduit sa ai de nevasta pe femeia fratelui tau. De aceea Irodiada il pizmuia si voia sa-l omoare, dar nu putea pentru ca Irod se temea de Ioan, stiindu-l om drept si sfant, si il ocrotea; si cand il asculta sta mult pe ganduri si era bucuros sa-l asculte. Dar s-a ivit o zi cu bun prilej: cand Irod de ziua sa de nastere, facea ospat dregatorilor si capeteniilor ostirii si fruntasilor din Galileea.
Atunci fata Irodiadei intrand si jucand, a placut lui Irod si celor care sedeau cu el la ospat. Iar imparatul a zis fetei: cere de la mine orice voiesti, si-ti voi da. i s-a jurat fetei zicand: orice vei cere de la mine voi da tie, pana la jumatate din imparatia mea. Iar ea iesind a intrebat pe mama sa: ce sa cer?Iar Irodiada a zis: capul lui Ioan Botezatorul.
Atunci, indata a intrat grabita la imparat si i-a cerut, zicand: vreau sa-mi dai numaidecat pe tipsie capul lui Ioan Botezatorul. i imparatul s-a intristat adanc, dar din pricina juramantului si din pricina celor care sedeau impreuna cu el la ospat nu a vrut sa-i nesocoteasca cererea. i trimitand indata pe paznicul temnitei, imparatul a poruncit sa aduca capul lui Ioan. Iar acela mergand; i-a taiat capul in temnita, l-a adus pe tipsie si l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Cand au aflat ucenicii lui, au venit, au luat trupul lui Ioan si l-au pus in mormant. Iar apostolii s-au adunat la Iisus si I-au spus toate cate au facut si cate au invatat pe oameni. Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneSarbatoarea Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul este ultima dintre sarbatorile inscrise cu rosu in calendar din cursul anului bisericesc. Anul bisericesc incepe cu luna septembrie si se incheie cu luna august. Aceasta sarbatoare se adauga in luna august la sarbatorile Schimbarii la Fata a Domnului Hristos si Adormirii Maicii Domnului. Toate aceste trei sarbatori au fost randuite de Biserica pentru a forma in aceasta ultima luna a anului bisericesc un triptic de sarbatori cu semnificatie profetica (eshatologica) privind sfarsitul modului de existenta al lumii actuale, la venirea in slava a Domnului Hristos, cand El va judeca vii si mortii, pentru ca dreptii sa intre in Imparatia Lui care nu va avea sfarsit.
Mantuitorul Iisus Hristos S-a Schimbat la Fata inainte de Rastignirea si Invierea Sa pentru a arata cu anticipatie Sfintilor Apostoli Petru, Iacob si Ioan slava Invierii Sale si slava celei de a doua veniri a Sa la sfarsitul veacurilor. Desi Schimbarea la Fata a Domnului s-a petrecut cu putin timp inainte de Patimirile Sale si inainte de Pasti, totusi aceasta sarbatoare a fost randuita de Biserica a fi praznuita nu inainte de Saptamana Sfintelor Sale Patimi, ci in ziua a sasea din ultima luna a anului bisericesc (6 august), pentru a ne reaminti ca in ziua a sasea de la inceputul lumii a fost creat omul dupa chipul lui Dumnezeu, spre a ajunge la asemanarea cu El.
Daca Adam ar fi ascultat de Dumnezeu si nu ar fi cazut in pacat, ajungea sa se impartaseasca din sfintenia si slava lui Dumnezeu, incat fata lui ar fi stralucit ca soarele.
De aceea, Noul Adam, Iisus Hristos, prin lucrarea Sa mantuitoare, a ridicat pe vechiul Adam din intunericul pacatului si din stricaciunea mortii si a daruit firii omenesti stralucire sau slava dumnezeiasca eterna. Aceasta slava este lumina neapusa a Imparatiei cerurilor.
In 15 august, la noua zile dupa Schimbarea la Fata, are loc sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, care se muta din lumea aceasta in Imparatia cerurilor, mai presus de cele noua cete ingeresti, rugandu-se necontenit din ceruri pentru mantuirea lumii: Intru nastere fecioria ai pazit, intru adormire lumea nu o ai parasit, de Dumnezeu Nascatoare.
Mutatu-te-ai la viata, fiind Maica Vietii si cu rugaciunile tale izbavesti din moarte sufletele noastre se spune in troparul praznicului Adormirii Maicii Domnului. Dupa cum Maica Domnului a pastrat fecioria in timpul nasterii lui Hristos, tot asa ea nu paraseste sau nu uita lumea cand trece la Hristos-Domnul, la viata cereasca.
Aceasta sarbatoare a Adormirii Maicii Domnului este praznuita tot in ultima luna a anului bisericesc.
Maica Domnului este icoana tainei ultime a Bisericii care ne trece din lumea aceasta trecatoare si stricacioasa la viata vesnica si nestricacioasa. Dupa cum Maica Domnului cea plina de har izbaveste din moarte sufletele noastre, tot asa si Biserica fiind plina de harul lui Hristos Cel Inviat, cu rugaciunile ei, izbaveste din moarte spirituala sufletele celor ce se pocaiesc inainte de moartea trupului. De aceea, Biserica se roaga atat pentru cei vii, cat si pentru cei adormiti in Domnul.
A treia sarbatoare mare din luna august este Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, marele vestitor al pocaintei pentru mantuire. Luna august, ca ultima luna a anului bisericesc, este deci luna evenimentelor ultime (eshatologice) legate de a doua venire, cea intru slava, a Mantuitorului Iisus Hristos, Judecatorul viilor si al mortilor, cand Maica Domnului, stand de-a dreapta Mantuitorului, mijloceste cu rugaciunile ei milostive pentru mantuirea lumii.
Sfantul Ioan Botezatorul, stand de-a stanga Mantuitorului, se roaga pentru cei ce s-au pocait, dar n-au mai trait pe pamant ca sa arate faptele sau roadele pocaintei lor, asa cum se vede in icoana Deisis (a Judecatii de Apoi), sau pe catapeteasma Sfantului Altar (unde in dreapta lui Hristos sta Maica Domnului iar la dreapta ei Sfantul Ioan Botezatorul).
Noi nu cunoastem in care zi anume a adormit Maica Domnului, nici in care zi a fost decapitat Sfantul Ioan Botezatorul.
Biserica a randuit cu intelepciune ca aceste trei sarbatori sa fie cuprinse in aceeasi luna ultima a anului bisericesc (august) avand semnificatii deosebite legate de taina Invierii universale si de taina Judecatii universale.
Desi teologia academica nu evidentiaza taina unitatii acestor trei mari sarbatori din luna august, totusi iconografia ortodoxa si calendarul ortodox accentueaza semnificatia lor eshatologica intrucat timpul liturgic este timp al mantuirii.
Sfintii Parinti care au intocmit calendarul ortodox au fost atat de liberi spiritual, incat, desi cunosteau ca, din punct de vedere istoric, potrivit Sfintelor Evanghelii, Schimbarea la Fata a Domnului Hristos a avut loc inainte de Patima Sa (Rastignire si Moarte) si de Invierea Sa, totusi ei au randuit ca aceasta sa fie praznuita in calendar tocmai in ultima luna a anului bisericesc (august), pentru a da acesteia o semnificatie eshatologica si cosmica: transfigurarea si mutarea omului si a cosmosului in slava Imparatiei lui Dumnezeu, in cerul nou si pamantul nou despre care se vorbeste in cartea Apocalipsa, capitolul 21.
Nimeni nu intra in Imparatia cerurilor fara pocainta propovaduita de Sfantul Ioan BotezatorulAceasta teologie a icoanei Deisis (a Judecatii de Apoi), care leaga laolalta taina lui Hristos Cel Preaslavit, taina Maicii Domnului ...