In toamna anului 1962 veni pe neasteptate ordin ca noi, cei inapti, sa fim dusi din colonie din nou la Penitenciarul Gherla. Astfel furam impinsi si incarcati in cate o remorca de tractor, asezati jos pe trei randuri, fiecare cu picioarele desfacute in forma de V, iar intre picioarele unuia, asezat altul. Bagajele le aveam []In toamna anului 1962 veni pe neasteptate ordin ca noi, cei inapti, sa fim dusi din colonie din nou la Penitenciarul Gherla. Astfel furam impinsi si incarcati in cate o remorca de tractor, asezati jos pe trei randuri, fiecare cu picioarele desfacute in forma de V, iar intre picioarele unuia, asezat altul. Bagajele le aveam in brate si astfel, inghesuiti pana la sufocare, eram dusi spre Dunare, sa fim coborati intr-un bac cu care sa calatorim iarasi pe apa pana la Galati. Eu aveam in brate pe un biet colonel invalid de pe front, cu piciorul drept retezat de o schija. Avea o proteza grea si incomoda atat pentru el, cat si pentru mine. Credeam ca voi muri pana se va termina calvarul acestei calatorii smucite peste gropi, peste damburi, peste santuri. Dar n-am murit chiar nici unul.

In bac ne-au asezat la fel de inghesuiti pe toti, ca in remorca cu care venisem, si asa am calatorit pana la Galati. Am ajuns seara si ne-au dus pentru noapte la penitenciarul de acolo. Mai fusesem aici acum douazeci de ani, cand ii vizitasem, doua ceasuri, pe fratii Marini si Balauta care erau atunci inchisi aici.

Am fost bagati intr-o sala mare cu pereti inalti si cu paie pe jos. Mi-am dat imediat seama ca asta fusese biserica inchisorii, iar acum devenise dormitor pentru detinutii care erau in tranzit pe aici. Stateam culcat pe spate, cu fata in sus, privind cu inima plina de durere la picturile sfinte de pe pereti si de pe tavan, peste care...