OCHI FĂRĂ VEDERE
Biserica si azi este in sanul omenirii. Ea si acum rasuna de aceleasi invataturi ca si mai ina inte. De ce oamenii sunt azi mai slabanogiti? Din pricina ca s-au departat de ea. Au voit sa traiasca pe so coteala lor, cu o viata manata de alte ganduri. Biserica, se intelege, nu le-a facut sila. I-a lasat []Biserica si azi este in sanul omenirii. Ea si acum rasuna de aceleasi invataturi ca si mai ina inte. De ce oamenii sunt azi mai slabanogiti?Din pricina ca s-au departat de ea. Au voit sa traiasca pe so coteala lor, cu o viata manata de alte ganduri.
Biserica, se intelege, nu le-a facut sila. I-a lasat sa guste sin guri daca ce fac ei poate fi mai bun, mai de folos, mai intaritor decat ce a facut Dumnezeu pentru ei.
In lumea noastra de azi se petrec o multime de lucruri care ne arata limpede ce rea e viata omului fara calauza credintei. Ies lucrari de seama, care pot des chide ochii omului sa vada bine si sanatos si sa nu se amageasca cu luciri inselatoare. Totusi omul trece pe langa acestea fara a le vedea si-si duce viata sa inainte, cum s-a indulcit s-o duca, cum crede el ca e mai bine.
Daca ii vorbesti tu de astfel de lucruri, nu te asculta bucuros. De vrei sa-i dai ceva de folos sa citeasca, nu se prinde. Parca ar fi fermecat, ochii lui stau atintiti aiurea si dorurile lui plutesc de parte de ce-i spui tu.
Care sa fie pricina? Este ca lumea noastra traieste in nepasare religioasa si cand ii vorbesti des pre astfel de lucruri i se uraste. Nefiind ridicata la inalta cioplire a marilor gustari sufletesti, i se impaienjenesc ochii cand sta sa gandeasca la astfel de lucruri.
Cand insa zarea vietii i se intuneca, ar da sa puna mana pe toarta credintei, sa se agate de ea, sa se ajute cu ea.
Dar lucrurile acestea nu se pot intocmi de azi pe maine. Daca greul te-a prins nepregatit, inghiti, simti ca ai avea nevoie de o prop tea din alt aluat, dar n-ai cum sa te alipesti asa iute de el. Inima iti este rece din pricina nepasarii trecute si asa amarul te ineaca si nu te poti lupta cu el.
De cate ori n-am vazut eu oameni cu mari zbuciumari sufle testi, mai ales in fata mortii, si suferind peste puterile lor! Nu se puteau mangaia, fiindca nu cautasera din vreme spre limanul ace sta care-i vorbeste omului de de parte si-l ridica peste neputinta lui.
Pus omul prea iute in fata nenorocirii, era cu totul dezarmat si neinstare a face fata greului. Din pricina aceasta, asa de multi se infunda cand clipele amare vin peste ei! Au luat viata numai din latura vesela, din starile obisnuite si nu s au mai gandit ca dupa senin vine si furtuna. Cand acea sta a venit, s-au flescait cu totul. N-au mai avut in ei nici o bar batie si n-au stiut cu ce sa se ajute.
Aceasta este pricina pentru care atatia sunt azi cei ce se si nucid cand greutatile ii izbesc. Nu s-au otelit din vreme cu pu terea credintei si, cand a venit furtuna, n-au putut tine piept.
S-a petrecut cu ei intocmai dupa cuvintele Mantuitorului: Cel ce asculta aceste cuvinte ale Mele si le implineste, il voi asemana omului intelept care si-a cladit casa lui pe piatra. i a cazut ploaie, si au venit suvoaiele, si au suflat vanturile, si au batut casa aceea si n-a cazut, fiindca era in temeiata pe piatra. Iar tot cel...
Biserica, se intelege, nu le-a facut sila. I-a lasat sa guste sin guri daca ce fac ei poate fi mai bun, mai de folos, mai intaritor decat ce a facut Dumnezeu pentru ei.
In lumea noastra de azi se petrec o multime de lucruri care ne arata limpede ce rea e viata omului fara calauza credintei. Ies lucrari de seama, care pot des chide ochii omului sa vada bine si sanatos si sa nu se amageasca cu luciri inselatoare. Totusi omul trece pe langa acestea fara a le vedea si-si duce viata sa inainte, cum s-a indulcit s-o duca, cum crede el ca e mai bine.
Daca ii vorbesti tu de astfel de lucruri, nu te asculta bucuros. De vrei sa-i dai ceva de folos sa citeasca, nu se prinde. Parca ar fi fermecat, ochii lui stau atintiti aiurea si dorurile lui plutesc de parte de ce-i spui tu.
Care sa fie pricina? Este ca lumea noastra traieste in nepasare religioasa si cand ii vorbesti des pre astfel de lucruri i se uraste. Nefiind ridicata la inalta cioplire a marilor gustari sufletesti, i se impaienjenesc ochii cand sta sa gandeasca la astfel de lucruri.
Cand insa zarea vietii i se intuneca, ar da sa puna mana pe toarta credintei, sa se agate de ea, sa se ajute cu ea.
Dar lucrurile acestea nu se pot intocmi de azi pe maine. Daca greul te-a prins nepregatit, inghiti, simti ca ai avea nevoie de o prop tea din alt aluat, dar n-ai cum sa te alipesti asa iute de el. Inima iti este rece din pricina nepasarii trecute si asa amarul te ineaca si nu te poti lupta cu el.
De cate ori n-am vazut eu oameni cu mari zbuciumari sufle testi, mai ales in fata mortii, si suferind peste puterile lor! Nu se puteau mangaia, fiindca nu cautasera din vreme spre limanul ace sta care-i vorbeste omului de de parte si-l ridica peste neputinta lui.
Pus omul prea iute in fata nenorocirii, era cu totul dezarmat si neinstare a face fata greului. Din pricina aceasta, asa de multi se infunda cand clipele amare vin peste ei! Au luat viata numai din latura vesela, din starile obisnuite si nu s au mai gandit ca dupa senin vine si furtuna. Cand acea sta a venit, s-au flescait cu totul. N-au mai avut in ei nici o bar batie si n-au stiut cu ce sa se ajute.
Aceasta este pricina pentru care atatia sunt azi cei ce se si nucid cand greutatile ii izbesc. Nu s-au otelit din vreme cu pu terea credintei si, cand a venit furtuna, n-au putut tine piept.
S-a petrecut cu ei intocmai dupa cuvintele Mantuitorului: Cel ce asculta aceste cuvinte ale Mele si le implineste, il voi asemana omului intelept care si-a cladit casa lui pe piatra. i a cazut ploaie, si au venit suvoaiele, si au suflat vanturile, si au batut casa aceea si n-a cazut, fiindca era in temeiata pe piatra. Iar tot cel...
