Despre taina Înălţării Sfintei Cruci – Predică a părintelui Constantin Galeriu
Predica rostita pe data de 9 septembrie 2001 In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. Dreptmaritori si vrednicilor de dragoste crestini in Sfanta Biserica a Domnului nostru Iisus Hristos, Din dumnezeiasca Evanghelie pe care o vom auzi astazi asa cum Biserica, prin dumnezeiestii Parinti, a randuit ne impartasim, ca []Predica rostita pe data de 9 septembrie 2001In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Dreptmaritori si vrednicilor de dragoste crestini in Sfanta Biserica a Domnului nostru Iisus Hristos,Din dumnezeiasca Evanghelie pe care o vom auzi astazi asa cum Biserica, prin dumnezeiestii Parinti, a randuit ne impartasim, ca intotdeauna dealtfel, de un cuvant tot mai descoperitor de taina. Inaintea oricarui praznic imparatesc (adica pentru Imparatul Dumnezeu), cum e Craciunul, bunaoara, sau Invierea, dar si Inaltarea Sfintei Cruci, sunt evanghelii in legatura cu acest praznic. Evanghelia din aceasta duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci e in legatura Sfanta Cruce, care se dezvaluie in chipul Crucii si in lemnul Sfintei Cruci. Dar noi trebuie sa mergem mai adanc, la taina Sfintei Cruci. Azi, o data mai mult, rogu-va sa cugetam, sa privim din interior spre exterior taina care se dezvaluie. i toti cei care doresc sa inteleaga adancul de taina al adevarului dumnezeiesc si al adevarului omului, sunt rugati, impreuna, sa luam aminte. Cuvantul dumnezeiesc al Evangheliei asa ne graieste:Nimeni nu s-a suit in cer, decat Cel ce S-a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer. i dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa trebuie sa se inalte Fiul Omului, ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca, prin El, lumea (Ioan 3, 13-17).
Acesta este cuvantul de astazi al Sfintei Evanghelii, atat de concentrat, de unit in el, ca intr-un nucleu divin; dar din care, in lumina Duhului Sfant, stralucesc razele adevarului dumnezeiesc, pentru om.
Fiecare cuvant sau verset (sau vers) sa-l luam si sa ne impartasim: Nimeni nu s-a suit in cer, decat Cel ce S-a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer . Iubitilor, de atatea ori sufletul omului, si poate mai mult al crestinului, se intreaba cu privire la acest cuvant: cer. Ce este cerul? i nu totdeauna intelegerea noastra a ajuns pana la odihna (care nu inseamna somn, ci pacea luminii divine). Cer Astazi auzim asa: Nimeni nu s-a suit in cer, decat Cel ce S-a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer. Deci cerul e asezat deasupra noastra. i nimeni dintre noi nu s-a suit, dar a venit printre noi Cel care a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer. Fiul e in cer din veci, e Fiul Parintelui ceresc. Iar Fiul Omului adica Fiul Parintelui ceresc, Care S-a facut si om Care e in cer, vrea sa ne spuna ca de acolo, din cer, e taina omului. i nu numai a omului, intrucat omul e o sinteza a intregii Creatii; taina intregii Creatii e in cer.
Sa ne referim in clipa aceasta la doua cuvinte ale Scripturii, de esenta: primul cuvant de la Cartea Facerii: La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul deci cerul, intai. i un cuvant cel putin la fel de revelator al rugaciunii pe care Cel Care S-a coborat din cer, Fiul Omului, Fiul Parintelui ceresc, ne-a invatat-o: Tatal nostru: Tatal nostru Care esti in cer () Precum in cer, asa si pe pamant reia cuvantul dintru inceput al Scripturii. Deodata se dezvaluie cerul: Tatal nostru Care esti in ceruri . Am zice in graiul nostru, pe intelesul nostru smerit: Cerul este locasul lui Dumnezeu. Sfantul tefan, in cuvantul rostit de el inaintea Sinedriului, atunci cand a fost omorat cu pietre, le spunea celor din Sinedriu, reluand cuvantul Proorocului Isaia: Cel Preainalt nu locuieste in temple facute de maini, precum zice Proorocul: Cerul este tronul Meu si pamantul asternut picioarelor Mele. Ce casa Imi veti zidi Mie? zice Domnul sau care este locul odihnei Mele? (Fapte 7, 48-49). Evocam la inceput odihna, si auziti: locul odihnei Mele . Ce fel de odihna? Numai dupa osteneala cautarii si dorului luminii dumnezeiesti ajungi la odihna.
Impreuna cu colegul meu parintele tefan cercetam in texte, in original, ce inseamna odihna: in limba greaca ; inseamna odihnesc, dar inseamna in sus deci cand ma ridic la inaltimea adevarului, atunci ajung la odihna, adica la lumina care imi da pacea, implinirea. De aceea, observati, cerul este locul odihnei Mele zice Dumnezeu, adica acolo unde e plinatatea adevarului, a existentei. Cerul locasul Parintelui ceresc, al lui Dumnezeu. Dar, dupa Evanghelia de astazi, Nimeni nu s-a suit in cer, decat Cel ce a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer . Deci cerul este si locasul Fiului Omului. Iar daca in Tatal nostru spune precum in cer, asa si pe pamant , cerul este si locasul odihnei noastre, al pacii, al mangaierii, al luminii, pe care, contempland-o, ajung la odihna. Sufletul meu nu se mai zbuciuma. Propriu-zis, aceasta inseamna. Cand nelinistea ta, in chinurile nasterii tale din nou, inceteaza. Sufletul ajunge sa se odihneasca. Constiinta capata pacea, lumina adevarului. Cum de atatea ori va talcuiam cuvantul: Numai cel care n-a ajuns pana la capat se intoarce inapoi. El tot penduleaza, in nelinistea lui, intre indoieli si certitudini. Nimeni din cei care au ajuns (la odihna) nu s-a mai intors. De aceea si pentru cei adormiti, cum ne rugam la capataiul lor, la inmormantare, sau la parastas? Ii zicem Mantuitorului: Ca Tu esti Invierea si Viata si Odihna adormitului robului tau . Deci a ajuns sufletul la pacea, la odihna, la intalnirea cu Dumnezeu. Cum va spuneam, cuvantul Sfantului Grigorie Sinaitul: Ia aminte, omule: Adevarata cunostinta e simtirea harului dumnezeiesc simtirea dumnezeirii.
Am inteles ce inseamna odihna. De aceea, a te culca, in intelesul somnului trupesc, numai, in care vegetezi, dar sufletul nu ramane viu, cum se ruga Inteleptul: Eu dorm, dar inima mea vegheaza , daca nu mai ramai in stare de veghe, aceea-i moartea. A te desparti de Dumnezeu e moarte.
Atunci, revenim la cer: Precum in cer, si pe pamant . i omului ii este dat sa aiba parte de cer. Cerul locasul lui Dumnezeu (cum citim in Tatal nostru; Cerul locasul Fiului Omului, Care este in cer Fiul lui Dumnezeu, facut om, Care S-a coborat din cer. i cerul locasul omului; cerul omului.
Iubitilor, pentru ca acest cuvant si aceasta invatatura este atat de adanca, odata cu Sfintele Scripturi, Parintii cum au inteles? Am apelat, si de data aceasta, indeosebi la Sfantul Maxim Marturisitorul. El spune ca prin cer se intelege in Sfanta Scriptura, adeseori, Insusi Dumnezeu. Precum spune undeva Ioan Inaintemergatorul, marele propovaduitor al adevarului: Nu poate omul sa ia nimic de la sine de nu-i va fi dat lui din cer (aceasta a spus-o Sfantul Ioan dupa ce L-a botezat pe Mantuitorul ucenicilor lui[1]). A doua zi dupa ce Ioan L-a botezat pe Mantuitorul, vazandu-L pe Mantuitorul ca trece iar la Iordan, a spus ucenicilor sai: Iata Mielul, Care ridica pacatul lumii . i atunci, Andrei intai, dar si Ioan, care ne descrie aceasta, au luat-o dupa Mantuitorul, dupa Iisus. Iisus i-a intrebat: Ce vreti? Invatatorule, unde locuiesti? Veniti si vedeti. i au mers Andrei si Ioan si toata seara[2] si noaptea L-au intrebat pe Iisus. Andrei, ascultandu-L, le-a spus celorlalti: Am aflat pe Acela despre Care au vorbit profetii . Atunci au iesit la Iisus si Petru, apoi si Filip si Natanael ucenicii Lui. Atunci, ceilalti din jurul lui Ioan: Tu L-ai botezat pe Iisus, dar vezi ca cei care mergeau dupa tine pleaca dupa El, te parasesc si merg dupa Celalalt, dupa Iisus. Atunci a spus Ioan acest cuvant, pe care il citeaza Sfantul Maxim Marturisitorul. Ioan a zis: Nu poate omul sa ia nimic de la sine, de nu-i va fi dat lui din cer adica de la Dumnezeu. De aceea Sfantul Maxim spune: Cerul se uneste cu Insasi Dumnezeirea . Deci cand zici cer zici lumea lui Dumnezeu, locasul lui Dumnezeu; si, in intregime, tot ceea ce se descopera de acolo, de la Dumnezeu. Pentru care adauga sfantul Maxim: Caci toata darea cea buna, tot darul cel desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Parintele luminilor . In acest inteles trebuie luat cuvantul cer, din textul Scripturii locasul lui Dumnezeu, cu intreaga bogatie, nesfarsita, a adevarului dumnezeiesc. Dar mai adauga Sfantul Maxim: Scriptura mai numeste cer si puterile ceresti, dupa cuvantul: Cerul Imi este Mie scaun Cel ce pui pe ingerii Tai para de foc si slugile Tale duhuri . De aceea, dupa cuvantul Scripturii: Cerul Imi este Mie scaun , Cel ce odihnesti pe heruvimi mai zice in alta parte. Aceasta pentru ca Dumnezeu Se odihneste in fiintele simple si netrupesti . i acest cuvant, mai ales, m-a mangaiat negrait de mult. El corespundea exact cu ceea ce in mintea noastra, putintica, incerca sa se inalte. Zice Sf. Maxim: Daca ar zice cineva ca si in mintea omeneasca, curatita de toata nalucirea materiala . O, Doamne, cat ma mangaie acest cuvant! Nalucirea materiala, care ma face sa ma gandesc cum L-a ispitit demonul pe Mantuitorul, aratandu-i imparatiile lumii si slava lor. Pentru care Parintele Staniloae talcuia: slava lor, adica poleiala. Aceasta poate oferi demonul: poleiala. La aceasta se incanta atata lume, la poleiala nalucirea materiala, cum este numita de Sf. Maxim. Deci orice minte omeneasca, daca e curatita de toata nalucirea materiala si e impodobita cu ratiunile dumnezeiesti ale celor inteligibile, este cer, si nu are a cadea, dupa parerea mea, din adevar . Daca priveste si mintea omului, curatita de nalucirile materiale, si luminandu-se, stralucind in ratiunile dumnezeiesti ale celor inteligibile. Este cer si mintea; si nu cazi din adevar. Nu cazi din adevar cand contempli cerul mintii tale, plin de stralucirea adevarului dumnezeiesc, al credintei, plin de cele ceresti. O, credinciosilor, o, profesori de religie, nu uitati! Asa sa-i invatati pe copilasi, cu inima curata. i incheiem cuvantul sfantului Maxim: Deci nici cel care a numit cer inaltimea cunostintei spirituale din oameni nu ar gresi . Doamne, cum te inalta fiecare gad si idee tot mai sus! Caci, intr-adevar, spune Sf. Maxim, cunostinta adevarata se face asemenea cerului, scaun al lui Dumnezeu . A spus Mantuitorul: Daca Ma iubiti, paziti poruncile Mele! Cel ce pazeste poruncile Mele va fi iubit de Tatal Meu, la el vom veni si locas la dansul vom face . Daca cerul este locasul lui Dumnezeu, si inima ta, facandu-se locas al lui Dumnezeu, se face cer. Se face asemeni cerului, scaun al lui Dumnezeu, primind pe Dumnezeu sa Se introneze in ea, prin nazuinta nestramutata a dorintei ferme si inalte spre bine. La fel, lucrarea curata a virtutilor este numita asternut al picioarelor Lui . Virtutile, despre care de atatea ori Sf. Maxim spune ca ele sunt oglindire a insusirilor dumnezeiesti, a luminii dumnezeiesti, a iubirii dumnezeiesti, a intelepciunii dumnezeiesti, a bunatatii dumnezeiesti, a dreptatii dumnezeiesti, a barbatiei dumnezeiesti.
Talcuia Parintele Staniloae atat de adanc, dupa Sfantul Maxim: Virtutile sunt forma umana a insusirilor dumnezeiesti, cum s-au revelat in Hristos. i atunci, in acest inteles virtutile sunt asternut picioarelor Lui . Cum tot Sfintii Parinti vor spune, ca insusirile dumnezeiesti sunt cele din jurul Dumnezeirii. Adancul fiintei dumnezeiesti este de neurmat pentru noi, dar insusirile dumnezeiesti lumina, iubirea, bunatatea, pacea, dreptatea, sfintenia, intr-un cuvant. Toate sunt dar, harul lui Dumnezeu din natura divina. Dar natura divina este dincolo de tot ceea ce este creatura. Dar sunt asternut al Dumnezeirii si impartasire din Dumnezeire, din lumina si iubirea Sa. i, in sfarsit, intrucat virtutea primeste deasupra ei talpile dumnezeiesti De aceea parca-ti aduci aminte: cate o crestina, saraca, zice asa, in simplitatea ei: Saruta- i-as talpile Tale, Doamne! i noi radem, adeseori. Or, ea spunea un cuvant atat de adanc: Doamne, eu sa fiu asternut picioarelor Tale, talpilor Tale. Sa odihnesti, altfel spus, in mintea si in inima mea. Caci in Filocalie Parintele Staniloae asa a tradus: Talpile dumnezeiesti. i nu le lasa catusi de putin sa se murdareasca de intinaciunea trupului . Ce i-a spus lui Moisi la rug? Scoate-ti incaltamintea! Locul pe care calci e sfant . Acolo calca talpile picioarelor dumnezeiesti, si acolo nu mai e intinaciune. i intelegand prin pamant trupul. Iubitilor, Doamne, ce descoperire! Cer, lacasul Dumnezeirii, cerul lui Dumnezeu, cerul Fiului lui Dumnezeu si Fiul Omului, si cerul mintea noastra plina de lumina dumnezeiasca, de adevar! Ati inteles acum? Prin care dar, insusire a sufletului nostru putem noi sa ne umplem sufletul de cer, de lumina divina, de virtutile care stralucesc in noi cunostinta, adevarul (deci lumina, caci altfel nu pot vedea nimic fara lumina; si ceea ce e lumina pentru ochi e intelegerea pentru minte)? Care este acest dar, prin care noi luam cunostinta,...
Dreptmaritori si vrednicilor de dragoste crestini in Sfanta Biserica a Domnului nostru Iisus Hristos,Din dumnezeiasca Evanghelie pe care o vom auzi astazi asa cum Biserica, prin dumnezeiestii Parinti, a randuit ne impartasim, ca intotdeauna dealtfel, de un cuvant tot mai descoperitor de taina. Inaintea oricarui praznic imparatesc (adica pentru Imparatul Dumnezeu), cum e Craciunul, bunaoara, sau Invierea, dar si Inaltarea Sfintei Cruci, sunt evanghelii in legatura cu acest praznic. Evanghelia din aceasta duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci e in legatura Sfanta Cruce, care se dezvaluie in chipul Crucii si in lemnul Sfintei Cruci. Dar noi trebuie sa mergem mai adanc, la taina Sfintei Cruci. Azi, o data mai mult, rogu-va sa cugetam, sa privim din interior spre exterior taina care se dezvaluie. i toti cei care doresc sa inteleaga adancul de taina al adevarului dumnezeiesc si al adevarului omului, sunt rugati, impreuna, sa luam aminte. Cuvantul dumnezeiesc al Evangheliei asa ne graieste:Nimeni nu s-a suit in cer, decat Cel ce S-a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer. i dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa trebuie sa se inalte Fiul Omului, ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca, prin El, lumea (Ioan 3, 13-17).
Acesta este cuvantul de astazi al Sfintei Evanghelii, atat de concentrat, de unit in el, ca intr-un nucleu divin; dar din care, in lumina Duhului Sfant, stralucesc razele adevarului dumnezeiesc, pentru om.
Fiecare cuvant sau verset (sau vers) sa-l luam si sa ne impartasim: Nimeni nu s-a suit in cer, decat Cel ce S-a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer . Iubitilor, de atatea ori sufletul omului, si poate mai mult al crestinului, se intreaba cu privire la acest cuvant: cer. Ce este cerul? i nu totdeauna intelegerea noastra a ajuns pana la odihna (care nu inseamna somn, ci pacea luminii divine). Cer Astazi auzim asa: Nimeni nu s-a suit in cer, decat Cel ce S-a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer. Deci cerul e asezat deasupra noastra. i nimeni dintre noi nu s-a suit, dar a venit printre noi Cel care a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer. Fiul e in cer din veci, e Fiul Parintelui ceresc. Iar Fiul Omului adica Fiul Parintelui ceresc, Care S-a facut si om Care e in cer, vrea sa ne spuna ca de acolo, din cer, e taina omului. i nu numai a omului, intrucat omul e o sinteza a intregii Creatii; taina intregii Creatii e in cer.
Sa ne referim in clipa aceasta la doua cuvinte ale Scripturii, de esenta: primul cuvant de la Cartea Facerii: La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul deci cerul, intai. i un cuvant cel putin la fel de revelator al rugaciunii pe care Cel Care S-a coborat din cer, Fiul Omului, Fiul Parintelui ceresc, ne-a invatat-o: Tatal nostru: Tatal nostru Care esti in cer () Precum in cer, asa si pe pamant reia cuvantul dintru inceput al Scripturii. Deodata se dezvaluie cerul: Tatal nostru Care esti in ceruri . Am zice in graiul nostru, pe intelesul nostru smerit: Cerul este locasul lui Dumnezeu. Sfantul tefan, in cuvantul rostit de el inaintea Sinedriului, atunci cand a fost omorat cu pietre, le spunea celor din Sinedriu, reluand cuvantul Proorocului Isaia: Cel Preainalt nu locuieste in temple facute de maini, precum zice Proorocul: Cerul este tronul Meu si pamantul asternut picioarelor Mele. Ce casa Imi veti zidi Mie? zice Domnul sau care este locul odihnei Mele? (Fapte 7, 48-49). Evocam la inceput odihna, si auziti: locul odihnei Mele . Ce fel de odihna? Numai dupa osteneala cautarii si dorului luminii dumnezeiesti ajungi la odihna.
Impreuna cu colegul meu parintele tefan cercetam in texte, in original, ce inseamna odihna: in limba greaca ; inseamna odihnesc, dar inseamna in sus deci cand ma ridic la inaltimea adevarului, atunci ajung la odihna, adica la lumina care imi da pacea, implinirea. De aceea, observati, cerul este locul odihnei Mele zice Dumnezeu, adica acolo unde e plinatatea adevarului, a existentei. Cerul locasul Parintelui ceresc, al lui Dumnezeu. Dar, dupa Evanghelia de astazi, Nimeni nu s-a suit in cer, decat Cel ce a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer . Deci cerul este si locasul Fiului Omului. Iar daca in Tatal nostru spune precum in cer, asa si pe pamant , cerul este si locasul odihnei noastre, al pacii, al mangaierii, al luminii, pe care, contempland-o, ajung la odihna. Sufletul meu nu se mai zbuciuma. Propriu-zis, aceasta inseamna. Cand nelinistea ta, in chinurile nasterii tale din nou, inceteaza. Sufletul ajunge sa se odihneasca. Constiinta capata pacea, lumina adevarului. Cum de atatea ori va talcuiam cuvantul: Numai cel care n-a ajuns pana la capat se intoarce inapoi. El tot penduleaza, in nelinistea lui, intre indoieli si certitudini. Nimeni din cei care au ajuns (la odihna) nu s-a mai intors. De aceea si pentru cei adormiti, cum ne rugam la capataiul lor, la inmormantare, sau la parastas? Ii zicem Mantuitorului: Ca Tu esti Invierea si Viata si Odihna adormitului robului tau . Deci a ajuns sufletul la pacea, la odihna, la intalnirea cu Dumnezeu. Cum va spuneam, cuvantul Sfantului Grigorie Sinaitul: Ia aminte, omule: Adevarata cunostinta e simtirea harului dumnezeiesc simtirea dumnezeirii.
Am inteles ce inseamna odihna. De aceea, a te culca, in intelesul somnului trupesc, numai, in care vegetezi, dar sufletul nu ramane viu, cum se ruga Inteleptul: Eu dorm, dar inima mea vegheaza , daca nu mai ramai in stare de veghe, aceea-i moartea. A te desparti de Dumnezeu e moarte.
Atunci, revenim la cer: Precum in cer, si pe pamant . i omului ii este dat sa aiba parte de cer. Cerul locasul lui Dumnezeu (cum citim in Tatal nostru; Cerul locasul Fiului Omului, Care este in cer Fiul lui Dumnezeu, facut om, Care S-a coborat din cer. i cerul locasul omului; cerul omului.
Iubitilor, pentru ca acest cuvant si aceasta invatatura este atat de adanca, odata cu Sfintele Scripturi, Parintii cum au inteles? Am apelat, si de data aceasta, indeosebi la Sfantul Maxim Marturisitorul. El spune ca prin cer se intelege in Sfanta Scriptura, adeseori, Insusi Dumnezeu. Precum spune undeva Ioan Inaintemergatorul, marele propovaduitor al adevarului: Nu poate omul sa ia nimic de la sine de nu-i va fi dat lui din cer (aceasta a spus-o Sfantul Ioan dupa ce L-a botezat pe Mantuitorul ucenicilor lui[1]). A doua zi dupa ce Ioan L-a botezat pe Mantuitorul, vazandu-L pe Mantuitorul ca trece iar la Iordan, a spus ucenicilor sai: Iata Mielul, Care ridica pacatul lumii . i atunci, Andrei intai, dar si Ioan, care ne descrie aceasta, au luat-o dupa Mantuitorul, dupa Iisus. Iisus i-a intrebat: Ce vreti? Invatatorule, unde locuiesti? Veniti si vedeti. i au mers Andrei si Ioan si toata seara[2] si noaptea L-au intrebat pe Iisus. Andrei, ascultandu-L, le-a spus celorlalti: Am aflat pe Acela despre Care au vorbit profetii . Atunci au iesit la Iisus si Petru, apoi si Filip si Natanael ucenicii Lui. Atunci, ceilalti din jurul lui Ioan: Tu L-ai botezat pe Iisus, dar vezi ca cei care mergeau dupa tine pleaca dupa El, te parasesc si merg dupa Celalalt, dupa Iisus. Atunci a spus Ioan acest cuvant, pe care il citeaza Sfantul Maxim Marturisitorul. Ioan a zis: Nu poate omul sa ia nimic de la sine, de nu-i va fi dat lui din cer adica de la Dumnezeu. De aceea Sfantul Maxim spune: Cerul se uneste cu Insasi Dumnezeirea . Deci cand zici cer zici lumea lui Dumnezeu, locasul lui Dumnezeu; si, in intregime, tot ceea ce se descopera de acolo, de la Dumnezeu. Pentru care adauga sfantul Maxim: Caci toata darea cea buna, tot darul cel desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Parintele luminilor . In acest inteles trebuie luat cuvantul cer, din textul Scripturii locasul lui Dumnezeu, cu intreaga bogatie, nesfarsita, a adevarului dumnezeiesc. Dar mai adauga Sfantul Maxim: Scriptura mai numeste cer si puterile ceresti, dupa cuvantul: Cerul Imi este Mie scaun Cel ce pui pe ingerii Tai para de foc si slugile Tale duhuri . De aceea, dupa cuvantul Scripturii: Cerul Imi este Mie scaun , Cel ce odihnesti pe heruvimi mai zice in alta parte. Aceasta pentru ca Dumnezeu Se odihneste in fiintele simple si netrupesti . i acest cuvant, mai ales, m-a mangaiat negrait de mult. El corespundea exact cu ceea ce in mintea noastra, putintica, incerca sa se inalte. Zice Sf. Maxim: Daca ar zice cineva ca si in mintea omeneasca, curatita de toata nalucirea materiala . O, Doamne, cat ma mangaie acest cuvant! Nalucirea materiala, care ma face sa ma gandesc cum L-a ispitit demonul pe Mantuitorul, aratandu-i imparatiile lumii si slava lor. Pentru care Parintele Staniloae talcuia: slava lor, adica poleiala. Aceasta poate oferi demonul: poleiala. La aceasta se incanta atata lume, la poleiala nalucirea materiala, cum este numita de Sf. Maxim. Deci orice minte omeneasca, daca e curatita de toata nalucirea materiala si e impodobita cu ratiunile dumnezeiesti ale celor inteligibile, este cer, si nu are a cadea, dupa parerea mea, din adevar . Daca priveste si mintea omului, curatita de nalucirile materiale, si luminandu-se, stralucind in ratiunile dumnezeiesti ale celor inteligibile. Este cer si mintea; si nu cazi din adevar. Nu cazi din adevar cand contempli cerul mintii tale, plin de stralucirea adevarului dumnezeiesc, al credintei, plin de cele ceresti. O, credinciosilor, o, profesori de religie, nu uitati! Asa sa-i invatati pe copilasi, cu inima curata. i incheiem cuvantul sfantului Maxim: Deci nici cel care a numit cer inaltimea cunostintei spirituale din oameni nu ar gresi . Doamne, cum te inalta fiecare gad si idee tot mai sus! Caci, intr-adevar, spune Sf. Maxim, cunostinta adevarata se face asemenea cerului, scaun al lui Dumnezeu . A spus Mantuitorul: Daca Ma iubiti, paziti poruncile Mele! Cel ce pazeste poruncile Mele va fi iubit de Tatal Meu, la el vom veni si locas la dansul vom face . Daca cerul este locasul lui Dumnezeu, si inima ta, facandu-se locas al lui Dumnezeu, se face cer. Se face asemeni cerului, scaun al lui Dumnezeu, primind pe Dumnezeu sa Se introneze in ea, prin nazuinta nestramutata a dorintei ferme si inalte spre bine. La fel, lucrarea curata a virtutilor este numita asternut al picioarelor Lui . Virtutile, despre care de atatea ori Sf. Maxim spune ca ele sunt oglindire a insusirilor dumnezeiesti, a luminii dumnezeiesti, a iubirii dumnezeiesti, a intelepciunii dumnezeiesti, a bunatatii dumnezeiesti, a dreptatii dumnezeiesti, a barbatiei dumnezeiesti.
Talcuia Parintele Staniloae atat de adanc, dupa Sfantul Maxim: Virtutile sunt forma umana a insusirilor dumnezeiesti, cum s-au revelat in Hristos. i atunci, in acest inteles virtutile sunt asternut picioarelor Lui . Cum tot Sfintii Parinti vor spune, ca insusirile dumnezeiesti sunt cele din jurul Dumnezeirii. Adancul fiintei dumnezeiesti este de neurmat pentru noi, dar insusirile dumnezeiesti lumina, iubirea, bunatatea, pacea, dreptatea, sfintenia, intr-un cuvant. Toate sunt dar, harul lui Dumnezeu din natura divina. Dar natura divina este dincolo de tot ceea ce este creatura. Dar sunt asternut al Dumnezeirii si impartasire din Dumnezeire, din lumina si iubirea Sa. i, in sfarsit, intrucat virtutea primeste deasupra ei talpile dumnezeiesti De aceea parca-ti aduci aminte: cate o crestina, saraca, zice asa, in simplitatea ei: Saruta- i-as talpile Tale, Doamne! i noi radem, adeseori. Or, ea spunea un cuvant atat de adanc: Doamne, eu sa fiu asternut picioarelor Tale, talpilor Tale. Sa odihnesti, altfel spus, in mintea si in inima mea. Caci in Filocalie Parintele Staniloae asa a tradus: Talpile dumnezeiesti. i nu le lasa catusi de putin sa se murdareasca de intinaciunea trupului . Ce i-a spus lui Moisi la rug? Scoate-ti incaltamintea! Locul pe care calci e sfant . Acolo calca talpile picioarelor dumnezeiesti, si acolo nu mai e intinaciune. i intelegand prin pamant trupul. Iubitilor, Doamne, ce descoperire! Cer, lacasul Dumnezeirii, cerul lui Dumnezeu, cerul Fiului lui Dumnezeu si Fiul Omului, si cerul mintea noastra plina de lumina dumnezeiasca, de adevar! Ati inteles acum? Prin care dar, insusire a sufletului nostru putem noi sa ne umplem sufletul de cer, de lumina divina, de virtutile care stralucesc in noi cunostinta, adevarul (deci lumina, caci altfel nu pot vedea nimic fara lumina; si ceea ce e lumina pentru ochi e intelegerea pentru minte)? Care este acest dar, prin care noi luam cunostinta,...
