Sfantul Efrem Sirul Fericit cel ce-si zideste aproapele cu frica de Dumnezeu si nu amageste sufletul sau, temandu-se in tot ceasul de toiagul din fier al Pastorului Celui Mare. Fericit cel ce asculta de aproapele sau asa cum place lui Dumnezeu si rabda cu recunostinta necazurile, ca va fi incununat, facandu-se marturisitor in Domnul. Fericit []Sfantul Efrem SirulFericit cel ce-si zideste aproapele cu frica de Dumnezeu si nu amageste sufletul sau, temandu-se in tot ceasul de toiagul din fier al Pastorului Celui Mare.

Fericit cel ce asculta de aproapele sau asa cum place lui Dumnezeu si rabda cu recunostinta necazurile, ca va fi incununat, facandu-se marturisitor in Domnul.

Fericit cel ce iubeste infranarea cea cu dreapta socotinta, care nu va fi supus osandei pentru pantecele sau ca un iubitor de placeri si un necurat, ca va fi marit in Domnul.

Fericit cel ce nu se imbata de vin, ci totdeauna se veseleste cu aducerea-aminte de Domnul, de Care se veselesc necurmat toti Sfintii.

Fericit cel ce isi iconomiseste averea asa cum place lui Dumnezeu, ca nu va fi osandit de Mantuitorul ca un iubitor de arginti si nemilostiv catre aproapele sau.

Fericit cel ce are trezvie in rugaciuni, in citirea cuvantului lui Dumnezeu si in faptele cele bune, ca se va lumina si nu va adormi intru moarte.

Fericit cel ce s-a facut minunata mreaja duhovniceasca si pe multi i-a vanat Stapanului Celui Bun, ca Domnul il va lauda pe el foarte.

Fericit cel ce s-a facut minunata pilda pentru aproapele si nu a ranit constiinta semenilor cu fapte netrebnice, ca va fi binecuvantat in Domnul.

Fericit cel ce s-a facut milostiv si marinimos, si care nu s-a facut rob intaratarii celei salbatice, adica maniei celei rele, ca pe acesta Domnul il va mari.

Fericit cel ce, inaltandu-se in dragoste, s-a facut ca o cetate cladita pe munte, pe care vazand-o vrajmasul se departeaza cu frica, temandu-se de taria ei cea in Domnul.

Fericit cel a stralucit cu credinta in Domnul ca o faclie limpede intr-un sfesnic inalt si a luminat sufletele cele intunecate care urmau invataturii necredinciosilor si raucredinciosilor.

Fericit cel ce iubeste adevarul intotdeauna si nu a dat buzele sale minciunii ca unealta a paganatatii, temandu-se de porunca ce ne opreste sa rostim chiar si un singur cuvant desert.

Fericit cel ce nu-si osandeste ca un nechibzuit aproapele, ci, ca un om intelept si duhovnicesc, se straduieste sa scoata mai intai barna din ochiul sau.

Fericit cel ce a infranat ochii sai si nu s-a amagit nici prin gand, nici prin simturi de frumusetea trupului, care in curand o sa putrezeasca.

Fericit cel ce are in fata ochilor ziua iesirii din acest trup si care a urat trufia mai inainte ca fireasca noastra nimicnicie sa fie data in vileag prin putrezirea cea din mormant.

Fericit cel ce se gandeste la multimea celor care odihnesc in morminte si a lepadat toata pofta cea puturoasa, ca se va scula intru slava atunci cand va rasuna trambita cereasca ce o sa-i scoale pe toti fiii oamenilor.

Fericit cel ce are nadejde nu in om, ci in Domnul, Care va sa vina iarasi, cu slava multa, sa judece lumea intru dreptate, ca va fi ca un pom care creste langa izvoarele apelor si nu va inceta sa aduca roada.

Fericit cel a carui minte s-a facut, prin har, ca un nor plin de ploaie si adapa sufletele...