Iata, unul dintre cele mai alese si binecuvantate daruri ale lui Dumnezeu in Biserica Sa este intr-ajutorarea frateasca. Intr-adevar, darul acesta este unul dintre cele mai frumoase, mai binecuvantate si mai rasplatite de Dumnezeu si totusi el este raspandit inca atat de putin, si azi il au, de cele mai multe ori, doar cei []Iata, unul dintre cele mai alese si binecuvantate daruri ale lui Dumnezeu in Biserica Sa este intr-ajutorarea frateasca.

Intr-adevar, darul acesta este unul dintre cele mai frumoase, mai binecuvantate si mai rasplatite de Dumnezeu si totusi el este raspandit inca atat de putin, si azi il au, de cele mai multe ori, doar cei mai saraci trupeste si nu cei mai bogati dintre credinciosi. i se arata mai fericit si mai dulce in adunarile cele mai cu putina vaza, nu in cele mai cu multa.

Fiindca cine face binele acesta bine, acela nu-l face sa-l stie stanga mai ales stanga. i nu-l face sa fie vazut mai ales vazut i, pentru ca sa vedeti ca nu oricine are acest dar, am sa va povestesc o intamplare adevarata, spusa de un frate care a vazut cu ochii lui aceasta.

Eram, intamplator, spunea fratele in ziua intai a Craciunului trecut, intr-un oras mare si treceam pe langa usa unei mari adunari crestine foarte laudata, plina de predicatori foarte vestiti, cu un cor si cu o orchestra cum nu prea sunt multe. In fata adunarii, erau parcate zeci de masini personale, cu care venisera aici cei care cantau si predicau in adunarea foarte laudata si mare. Asteptam pe cineva care trebuia sa iasa si, pentru a nu incurca iesirea, trecusem pe cealalta parte a strazii si ma uitam, caci trebuia sa se sfarseasca slujba.

La usa bisericii, statea, cu palaria in mana, un batran orb. Tremura, caci era imbracat subtirel si astepta de mult. Langa el, se afla un baiat naltut si slab, imbracat numai cu un jerseu de bumbac subtire. Tremura si el, asteptand langa tatal sau orb, pe care il adusese pana aici, sa capete ceva. i asteptau sa se duca inapoi cu ce vor capata de la cei care se rugasera.

Ei bine, frate, iti spun adevarul, in fata Domnului, iata, nu mint: au inceput sa iasa, doi cate doi, vorbind, razand, stran gandu-si mainile, felicitandu-se i, uitandu-se unii spre altii, au trecut toti pe langa cei doi care tremurau, fara sa-i vada nimeni. Dar absolut pe nimeni n-am vazut oprindu-se si apropiindu-se de ei cu un cuvant sau cu un ban.

Dupa ce unii s-au suit in masinile ce ii asteptau si ceilalti au luat-o, perechi sau in grupuri, toti, fericiti spre casele lor calde si mesele lor pline, ca de Craciun, si-a luat si baiatul naltut si subtirel tatal carunt si orb si au plecat, tremurand si stergandu-si ochii, nu stiu unde. Poate acasa. Cum va fi primit Dumnezeu rugaciunile acestora, la acest Craciun, si cum va fi privit la fapta lor e usor de inchipuit pentru fiecare. i totusi, cine dintre ei s-a simtit ca ar fi pacatuit cu ceva fata de Dumnezeu, in aceasta Sarbatoare fericita? Cui i-a cazut macar o lacrima amara in cafeaua lui dulce de Craciun, pentru pacatul nefaptuirii unui bine? (Iacov 2, 15-16).

De altfel, pe unele daruri, despre care am pomenit mai inainte, nici Cuvantul lui Dumnezeu nu le incurajeaza si nicaieri nu se spune, special, despre vreo rasplatire deosebita pentru ele. Printre acestea sunt si profetia si vorbirea in felurite limbi.

Dar celor care invata pe altii sa umble in neprihanire ce frumos li se fagaduieste ca vor fi rasplatiti! (Matei 13, 43). i celor care vor pastori bine turma Domnului ce cununa minunata li s-a promis ca vor primi! (I Petru 5, 4).

Iata, celor care vor face bine si celor care vor ajuta pe altii ce mare rasplata li s-a fagaduit! (Evrei 6, 10).

Deci umblati dupa darurile cele mai bune si nu numai ca veti fi...