Sa ma impac cu Dumnezeu? Dar ce, m-am certat vreodata cu El, ca sa fie nevoie sa ma impac? isi zice cine citeste aceste cuvinte si se mira de ele ca de ceva ciudat. Afla insa ca aceste cuvinte nu sunt ale unui om oarecare, ci chiar ale Apostolului Pavel. i nu este lucru prea []Sa ma impac cu Dumnezeu? Dar ce, m-am certat vreodata cu El, ca sa fie nevoie sa ma impac? isi zice cine citeste aceste cuvinte si se mira de ele ca de ceva ciudat. Afla insa ca aceste cuvinte nu sunt ale unui om oarecare, ci chiar ale Apostolului Pavel. i nu este lucru prea greu sa ne incredintam ca, in adevar, omul este vrajmas lui Dumnezeu si are nevoie de impacare.

Sa luam de pilda doi oameni care se dusmanesc intre ei si vom vedea ca aceeasi stare de suflet pe care o are unul fata de altul, o are si omul fata de Dumnezeu. Nu este asa ca cei ce se dusmanesc, nu se pot suferi unul pe altul si nu vor sa auda unul de altul? Ei bine, cati oameni sunt bucurosi sa auda vorbindu-li-se de Dumnezeu? Intra nu in carciumi, nu in cafenele, nu in temnite, nu in casele de desfrau, ci in case de oameni cumsecade si incepe sa le vorbesti despre Dumnezeu, si vei vedea ca o astfel de vorbire le este neplacuta, daca nu chiar nesuferita.

Ia lasati-ne in pace cu astfel de lucruri! vei auzi spunandu-ti-se in fata. Ce arata aceasta? Vrajmasie fata de Dumnezeu. Chiar tu cititorule, cand ai luat in mana aceasta foaie si ai vazut pe ea numele lui Dumnezeu [NE. unde a fost articolul publicat initial], poate ca ai simtit un fel de dezgust si aproape sa arunci foaia din mana. Ei bine, dezgustul acesta nu vine decat de la vrajmasia inimii tale fata de Dumnezeu.

Cine nu stie apoi ca vrajmasii se vorbesc de rau, se urasc, se injura si se blestema? Ei bine, asa fac si fata de Dumnezeu. Cati nu-si rad de numele Lui, cati nu fac glume proaste pe socoteala Lui, cati nu-L injura in chipul cel mai murdar, fara pic de rusine sau de teama!Se stie iarasi ca omul certat cu altii, cand da de vreun necaz sau de vreo paguba, se duce cu gandul la vreunul din dusmanii sai si zice: Asta numai cutare mi-a facut-o . Tot asa se intampla si fata de Dumnezeu. Ca de la El are viata, miscarea, suflarea, hrana si toate, la aceasta omul nu se gandeste si nici nu-i multumeste; cum vine insa un rau sau un necaz peste el, il si pune pe seama lui Dumnezeu.,,Nu stiu ce-o fi avand Dumnezeu cu mine de mi-a dat boala asta! auzi din gura cate unui bolnav. Cu ce-oi fi gresit eu lui Dumnezeu de mi-a luat copilul? zice cate un tata sau cate-o mama. Ah, de-as putea sa ajung pana la Dumnezeu, cu toporul as da in El! zicea odata o doamna dupa inmormantarea baiatului ei. Nu sunt acestea dovezi ca omul este vrajmas lui Dumnezeu?Omul uraste pe Dumnezeu si din pricina ca Dumnezeu nu-i implineste voile. Este intocmai ca acei copii rai care prind necaz pe parintii lor, fiindca nu le dau bani si nu-i lasa sa-si faca de cap. Nu de mult, se citea in ziare ca un baiat a injunghiat pe mama-sa, o femeie vaduva si saraca: pentru ca nu-i dadea bani ca sa petreaca.,,Daca Dumnezeu ar fi asa cum se spune , zicea odata o bolnava, mi-ar lua durerile astea si nu mai m-ar chinui atata! . Altii spun: Daca Dumnezeu este bun, de ce nu ma scoate si pe mine din greutatile in care ma aflu, de ce nu-mi da si mie un barbat, o casa, un serviciu bun? .

Pe unii, gandul ca este Dumnezeu ii stinghereste pana intr-atata ca mult s-ar bucura daca li s-ar putea dovedi ca nu este Dumnezeu. De ce au atata cautare cartile care spun ca nu este Dumnezeu?In chip si mai izbitor, vrajmasia omului fata de Dumnezeu se arata in faptul ca omul traieste in pacat, adica impotriva voii lui Dumnezeu; si de cate ori pacatuieste, de atatea ori pare a zice cu aceasta lui Dumnezeu:,,Nu vreau sa stiu de Tine! Nu vreau sa ascult de Tine! Nu-mi pasa de Tine! . Pacatul desparte pe om de Dumnezeu si cata vreme omul traieste in pacat, pace cu Dumnezeu nu poate avea.

Vrajmasia omului fata de Dumnezeu si-a ajuns culmea in omorarea Domnului Iisus Hristos. El venise pe pamant ca sa mantuiasca pe oameni. A dus o viata fara pacat si mergea din loc in loc, facand bine. Totusi, ce ura grozava s-a dezlantuit impotriva Lui! Oamenii au ajuns pana acolo ca au ales mai bine pe Baraba, talharul, iar pentru Domnul Hristos n-au avut decat strigatul: Rastigneste-l! Rastigneste-l! .

Iata starea inimii omului fata de Dumnezeu. i Dumnezeu ce face? El face sa rasara soarele si tot El da ploaie pe pamant. El face sa creasca iarba pentru vite si verdeturi pentru nevoile omului, ca pamantul sa dea hrana . Ba, mai mult. El a dat pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. Este scris: Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Sau Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3,16). El ar fi putut sa piarda tot neamul omenesc, dar a ales mai bine sa-l mantuiasca. Din aceasta pricina a trimis in lume pe Fiul Sau, pe Domnul Iisus Hristos, care a luat asupra Sa toata povara nelegiuirilor noastre si a...