Evanghelia de la Luca 5,1-11 1 Pe cand multimea Il imbulzea, ca sa asculte cuvantul lui Dumnezeu, si El sedea langa lacul Ghenizaret, 2 a vazut doua corabii oprite langa tarm, iar pescarii, coborand din ele, spalau mrejele. 3 i urcandu-Se intr-una din corabii care era a lui Simon, l-a rugat s-o departeze putin de []Evanghelia de la Luca 5,1-111 Pe cand multimea Il imbulzea, ca sa asculte cuvantul lui Dumnezeu, si El sedea langa lacul Ghenizaret, 2 a vazut doua corabii oprite langa tarm, iar pescarii, coborand din ele, spalau mrejele. 3 i urcandu-Se intr-una din corabii care era a lui Simon, l-a rugat s-o departeze putin de la uscat. i sezand in corabie, invata, din ea, multimile. 4 Iar cand a incetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mana la adanc, si lasati in jos mrejele voastre, ca sa pescuiti. 5 i, raspunzand, Simon a zis: Invatatorule, toata noaptea ne-am trudit si nimic nu am prins, dar, dupa cuvantul Tau, voi arunca mrejele. 6 i facand ei aceasta, au prins multime mare de peste, ca li se rupeau mrejele. 7 i au facut semn celor care erau in cealalta corabie, sa vina sa le ajute. i au venit si au umplut amandoua corabiile, incat erau gata sa se afunde. 8 Iar Simon Petru, vazand aceasta, a cazut la genunchii lui Iisus, zicand: Iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos. 9 Caci spaima il cuprinsese pe el si pe toti cei ce erau cu el, pentru pescuitul pestilor pe care ii prinsesera. 10 Tot asa si pe Iacov si pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau impreuna cu Simon. i a zis Iisus catre Simon: Nu te teme; de acum inainte vei fi pescar de oameni. 11 i tragand corabiile la tarm, au lasat totul si au mers dupa El. 1. Doua pescuiri minunate. Pescuirea minunata despre care ne vorbeste Evanghelia acestei Duminici are loc la inceputul relatiei Mantuitorului cu ucenicii Sai. Evanghelia de la Ioan (21,1-14) ne spune ca a avut loc si o a doua pescuire minunata, dupa Invierea Domnului. Putem spune, asadar, ca doua pescuiri minunate delimiteaza perioada de timp in care Sfintii Apostoli, cei mai multi pescari de meserie, s-au bucurat de prezenta in trup a lui Iisus. Faptul nu este lipsit de semnificatie. Prima pescuire minunata marcheaza un punct de cotitura in viata celui pe care pericopa il numeste, de mai multe ori, Simon (in versetele 3, 4, 5, 10 de doua ori) si o data, anticipand numele pe care i-l va da Mantuitorul, Simon Petru (in v. 8). In fiinta sa se petrece o rasturnare radicala si el ca si insotitorii sai lasa totul si merge dupa Iisus pentru ca de acum inainte (v. 10), conform chemarii pe care i-o adreseaza Mantuitorul, sa fie pescar de oameni . Prin minunea celei de-a doua pescuiri minunate, Domnul ii va reaminti lui Petru, dupa lepadare, de chemarea sa cea dintai, restaurandu-l in apostolat (In 21,15-17).2. Un amfiteatru natural. Inceputul pericopei precizeaza ca Domnul se afla langa lacul Ghenizaret (v. 1). Pe acest lac ceilalti evanghelisti il numesc mare (cf. Mt 13,1; Mc 4,1). Insa Sfantul Luca, familiarizat cu Mediterana o adevarata mare , socoteste ca pentru Ghenizaret este mai potrivita denumirea de lac . Domnul a vazut doua corabii (barci) pescaresti trase la tarm. Pescarii, Simon (Petru) si Andrei, fratele sau, si Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu (cf. v. 10; Andrei nu apare in textul lucanic, dar este mentionat in locurile paralele din Mt 4,18 si Mc 1,16) isi spalau mrejele, dupa ce toata noaptea se trudisera in zadar sa prinda peste (v. 5). Erau, desigur, suparati de nereusita lor si foarte obositi. Mantuitorul s-a apropiat de ei, fiind urmat de o mare multime de oameni. El S-a suit in corabia lui Simon si i-a cerut acestuia s-o indeparteze putin de tarm (v. 3a). Ca si alta data (Mc 4,1), Domnul isi face amvon dintr-o barca. Astfel, multimea aflata pe tarm poate sa-L vada si sa-L auda. Unele studii recente arata ca, intr-adevar, in mai multe locuri, tarmul lacului are forma perfecta a unui amfiteatru si ca cineva aflat intr-o barca intr-un anumit punct aproape de tarm poate fi auzit foarte bine de o mare multime de oameni. Un comentator spune frumos ca Hristos foloseste barca lui Petru ca amvon, de unde arunca plasa Evangheliei asupra ascultatorilor Sai (A. Plummer, A Critical and Exegetical Commentary on the Gospel According to S. Luke, The International Critical Commentary , Edinburgh, ed. a V-a, 1964, p. 143). i sezand in corabie, invata din ea multimile , zice Sfanta Evanghelie (v. 3b). Iisus invata sezand. Asa invatau rabinii. Tot sezand a rostit Iisus invataturile din Predica de pe Munte (cf. Mt 5,1). El se comporta si este recunoscut de cei ce-L urmeaza ca invatator . Asa Il va si numi viitorul apostol, in v. 5. In ce priveste acest titlu dat lui Iisus, daca ceilalti evanghelisti folosesc termenul didascalos, sau, mai ales Sfantul Ioan, ebraicul rabbi, Sfantul Luca foloseste, aici si in alte locuri (8,24.45; 9,33.49; 17,13), termenul epistates, care exprima si ideea unei relatii mai apropiate, desi plina de respect fata de cel caruia i se adreseaza si care poseda o autoritate deosebita. Cata vreme Mantuitorul a predicat multimii, Petru a stat si el in barca. Desigur ca si ceilalti pescari, insotitorii lui Petru, si-au oprit lucrul, ascultand minunata invatatura a Domnului. Toti patru, de altfel, vor urma chemarea Mantuitorului si vor merge dupa Iisus.3. Mana la adanc! Dupa ce a incetat de a vorbi multimii, Mantuitorul i-a zis lui Simon: Mana la adanc si lasati in jos mrejele voastre, ca sa pescuiti (v. 5). Simon asculta cuvantul lui Iisus. Ca pescar care-si cunostea meseria, el nu mai avea speranta unui pescuit rodnic pentru ziua respectiva. Dar a fost fascinat de invatatura lui Iisus. De aceea, impotriva a tot ceea ce stia din experienta sa de pescar, el raspunde: Invatatorule, toata noaptea ne-am trudit si nimic nu am prins, dar, dupa cuvantul Tau, voi arunca mrejele (v. 5). Ce frumos este acest cuvant al ascultarii! El ne arata ca inima viitorului apostol era pregatita pentru chemarea care-i va fi adresata si careia ii va raspunde pe data. Ascultarea de cuvantul Fiului lui Dumnezeu si-a aratat indata roadele. Pescuirea a fost mai bogata ca niciodata. Mrejele insesi nu erau facute pentru a aduna deodata atata peste: au prins multime mare de peste, ca li se rupeau mrejele , noteaza evanghelistul (v. 5b). Un lucru asemanator s-a intamplat si la a doua pescuire minunata; atunci s-a prins o cantitate de peste atat de mare o suta cincizeci si trei de pesti mari incat evanghelistul vede o noua minune in insusi faptul ca nu s-a rupt mreaja (In 21,11). Simon, ca unul care era pescar, a putut aprecia mai bine ca oricine altcineva o asemenea minune. Asa cum un medic poate aprecia mai bine decat oricine vindecarea minunata a cuiva care sufera de o boala pe care medicina o stie de nevindecat. In fata minunii incontestabile, viitorul mare apostol recunoaste ca se afla in fata unui fapt dumnezeiesc. Iar pe Iisus, care a savarsit aceasta minune, el Il marturiseste ca este Domnul , adica Dumnezeu adevarat. Evanghelistul tine ca in acest verset al marturisirii sa-i dea lui Simon si numele pe care acesta il va primi de la Domnul si Invatatorul sau (In 1,42; cf. Lc 6,14), zicandu-i Simon Petru . Sfantul Luca a simtit ca trebuia sa-i dea lui Simon numele intreg de apostol. Caci, intr-adevar, gestul si cuvintele sale anunta pe marele apostol al lui Hristos: Iar Simon Petru, vazand aceasta, a cazut la genunchii lui Iisus, zicand: Iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos (v. 8).4. Dubla marturisire a lui Petru. Doua marturisiri face aici Simon: prima, ca Iisus este Domnul; a doua, ca el insusi nu este decat un om pacatos. Iata un exemplu graitor despre felul cel mai potrivit in care oricare dintre noi se cade sa se apropie de Domnul si Mantuitorul Hristos!Simon de dinainte de chemarea la apostolat nu era, desigur, un vrajmas al lui Dumnezeu si un calcator cu voia al poruncilor Sale. Asa-numita Epistola a lui Barnaba (V, 9) greseste cand trage de aici concluzia ca Iisus, cand a ales pe ucenicii Sai, care aveau sa predice Evanghelia Lui, a ales oameni peste masura de pacatosi (in vol. Scrierile Parintilor apostolici, trad. de Pr. D. Fecioru, PSB 1, Bucuresti, 1979, p. 119). Cum greseste si Origen cand, citand acest text din Epistola lui Barnaba, pare si el sa fie de acord, desi intr-un mod mai nuantat, cu aceasta idee (Contra lui Celsus, I, 63, trad. de Pr. Prof. T. Bodogae, in Origen, Scrieri, Partea a patra, PSB 9, Bucuresti, 1984, p. 87-88). Cuvantul pacatos (hamartolos) trebuie luat aici intr-un sens general si cu referire la masa larga de iudei care nu tineau prescriptiile Legii cu strictetea cu care le tineau, de pilda, fariseii. Simon stie ca el nu apartine acestei clase de observatori stricti ai...