Creşterea şi desăvârşirea…
O fiinta nou-nascuta are nevoie pentru cresterea si desavarsirea ei de trei lucruri: de hrana, de curatenie si de caldura. Fara hrana, se usuca. Fara curatenie, putrezeste. Fara caldura, ingheata. Sufleteste este tot asa. Hrana fiintei noastre celei noi este Cuvantul Sfant al lui Dumnezeu, Sfanta Scriptura, Painea Vietii si Euharistia. Cu hrana aceasta ne []O fiinta nou-nascuta are nevoie pentru cresterea si desavarsirea ei de trei lucruri: de hrana, de curatenie si de caldura.
Fara hrana, se usuca.
Fara curatenie, putrezeste.
Fara caldura, ingheata.
Sufleteste este tot asa.
Hrana fiintei noastre celei noi este Cuvantul Sfant al lui Dumnezeu, Sfanta Scriptura, Painea Vietii si Euharistia. Cu hrana aceasta ne intretinem viata si crestereaCuratenia fiintei noastre celei noi este Rugaciunea. Prin ea ne descarcam sufletul. Prin ea ne limpezim privirile. Prin ea ne inlaturam zgura.
Iar caldura fapturii noastre celei duhovnicesti este adunarea, dragostea si partasia noastra cu fratii. Umblarea si trairea impreuna cu cei care au primit acelasi gand si acelasi duh cu noi.
Fara aceste trei binecuvantate mijloace duhovnicesti, pe care Dumnezeu, Parintele fiintei noastre, ni le-a pregatit ca sa crestem si sa rodim prin ele cresterea si rodirea noastra nu e cu putinta sa se faca normal si sanatos.
Fara aceste trei daruri ceresti, sufletul nascut din nou curand se va pierde iarasi sau se va impili(pipernici), ramanand fara crestere si fara roada (Traian Dorz, din Cararea tineretii curate )De cate ori recitesc aceste randuri, ma cutremur si deplang ranile deschise ale societatii in care traim, ale adunarilor noastre si ma rog staruitor pentru ajutorul, cresterea, hrana, curatia, caldura, intoarcerea si mantuirea tuturor acelor care nu inteleg importanta cresterii duhovnicesti si s-au lasat prinsi in mreaja vietii tumultoase si intunecate de multimea grijilor lumesti, refuzand partasia frateasca.
Poate ca ne-am intrebat uneori de ce viata parintilor si copiilor nostri, a fratilor batrani sau tineri, nu este patrunsa de pacea, bucuria si lumina binecuvantarilor implinite. Raspunsul nu poate fi altul decat acela ca in locul mierii celei dulci si hranitoare din care ne hraneam in vremea dragostei dintai, asezam tot mai des compromisul cu cele ale trupului, uitand ca dorinta carnii este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci nu se supune legii lui Dumnezeu, ca nici nu poate. ( Rom. 8: 7) Nu este greu sa intelegem de ce fr. Traian Dorz, pune atat de mare apas pe cresterea si rodirea noastra , pe umblarea si trairea impreuna cu cei care au primit acelasi gand si acelasi duh cu noi. Fiecare dintre noi am cantat, poate de zeci de ori, cantarea: Mi-e-asa de dor de Tine, Mantuitorul meu, / chiar cand esti langa mine, simt dorul Tau mereu. / Dar cand vei fi departe, Iisuse, ce-am sa fac? / Nu-mi mai pleca, nu-mi mai pleca din casa, ramai cu mine-n veac! Stim cu totii ca Dumnezeu doreste sa fie cu fiecare dintre noi, daca Dumnezeu doreste sa fie cu noi, inseamna ca si noi suntem chemati sa-I raspundem cu dorul nostru de a fi impreuna cu El. Mantuitorul Hristos vorbeste de dorul de a fi impreuna cu ucenicii Sai la o masa, mai bine spus la Cina cea de Taina. Deseori, atunci cand zugraveste imparatia cerurilor, Domnul nostru Iisus Hristos Se foloseste in parabolele Sale de imaginea mesei, a cinei, a nuntii. Aceasta intrucat masa este cel mai bun prilej de a ne intalni cu celalalt, de a ne bucura de prezenta celui drag, de chipul lui, de zambetul lui, de glasul lui, de a ne manifesta dragostea fata de el. Nu multimea sau felurimea bucatelor dau bucuria unei astfel de intalniri, ci prezenta nemijlocita a persoanei care ne este draga. Dorul exprima mai ales lipsa celui drag, fiind simtit cand acesta nu este cu noi. Ce am putea spune insa despre intalnirea cu Hristos? Oare dupa Inviere si Inaltare este absent? La aceasta intrebare ne-a raspuns Insusi Mantuitorul, cand a grait: iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului (Mt. 28, 20) Hristos Domnul continua sa fie prezent in Biserica Sa, adica in mijlocul nostru, al celor adunati in numele Sau, iar intalnirea cu El o traim cel mai intens in Taina Sfintei Euharistii (din cuvantul rostit la sarbatoarea Pastilor, in anul 2007 de Patriarhul Teoctist)Hrana fiintei noastre celei noi este Cuvantul Sfant al lui Dumnezeu, Sfanta Scriptura, Painea Vietii si Euharistia. Cu hrana aceasta ne intretinem viata si cresterea Cu totii spunem in a patra cerere din Rugaciunea Domneasca: Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua, astazi . Cererea aceasta ne indatoreaza, pentru ca daca o cerem doar pentru noi, dovedim ca suntem egoisti, daca o cerem fara de munca, dovedim ca nu suntem vrednici de ea. Gandul acesta ma trimite spre cartea Parintelui Iosif Trifa Munca si Lenea : Un ostas al Domnului trebuie sa fie un harnic muncitor in ogorul Domnului si in ogorul traiului vietii. Munca e sanatate trupeasca si sufleteasca Lenea e boala trupeasca si sufleteasca Din clipa in care omul se asaza la munca, fuge indoiala, mania, pofta cea rea, durerea, deznadejdea etc, care, ca si niste haite de caini ai iadului, impresoara sufletul omului Cind omul se asaza la lucru, toata haita asta se linisteste si se retrage maraind in vizuina ei. Acum omul e om caldura binecuvantata a muncii este un foc curatitor in care orice otrava e arsaUn om se desavarseste pe sine insusi lucrand. Din padurea salbatica, munca face lanuri de grau, din mlastina face gradina, din pustiu ogor i tot prin munca omul insusi inceteaza a mai fi o padure salbateca si un pustiu nesanatos A pierde in nelucrare ora dupa ora inseamna a face in gard sparturi prin care pot sa intre in...
Fara hrana, se usuca.
Fara curatenie, putrezeste.
Fara caldura, ingheata.
Sufleteste este tot asa.
Hrana fiintei noastre celei noi este Cuvantul Sfant al lui Dumnezeu, Sfanta Scriptura, Painea Vietii si Euharistia. Cu hrana aceasta ne intretinem viata si crestereaCuratenia fiintei noastre celei noi este Rugaciunea. Prin ea ne descarcam sufletul. Prin ea ne limpezim privirile. Prin ea ne inlaturam zgura.
Iar caldura fapturii noastre celei duhovnicesti este adunarea, dragostea si partasia noastra cu fratii. Umblarea si trairea impreuna cu cei care au primit acelasi gand si acelasi duh cu noi.
Fara aceste trei binecuvantate mijloace duhovnicesti, pe care Dumnezeu, Parintele fiintei noastre, ni le-a pregatit ca sa crestem si sa rodim prin ele cresterea si rodirea noastra nu e cu putinta sa se faca normal si sanatos.
Fara aceste trei daruri ceresti, sufletul nascut din nou curand se va pierde iarasi sau se va impili(pipernici), ramanand fara crestere si fara roada (Traian Dorz, din Cararea tineretii curate )De cate ori recitesc aceste randuri, ma cutremur si deplang ranile deschise ale societatii in care traim, ale adunarilor noastre si ma rog staruitor pentru ajutorul, cresterea, hrana, curatia, caldura, intoarcerea si mantuirea tuturor acelor care nu inteleg importanta cresterii duhovnicesti si s-au lasat prinsi in mreaja vietii tumultoase si intunecate de multimea grijilor lumesti, refuzand partasia frateasca.
Poate ca ne-am intrebat uneori de ce viata parintilor si copiilor nostri, a fratilor batrani sau tineri, nu este patrunsa de pacea, bucuria si lumina binecuvantarilor implinite. Raspunsul nu poate fi altul decat acela ca in locul mierii celei dulci si hranitoare din care ne hraneam in vremea dragostei dintai, asezam tot mai des compromisul cu cele ale trupului, uitand ca dorinta carnii este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci nu se supune legii lui Dumnezeu, ca nici nu poate. ( Rom. 8: 7) Nu este greu sa intelegem de ce fr. Traian Dorz, pune atat de mare apas pe cresterea si rodirea noastra , pe umblarea si trairea impreuna cu cei care au primit acelasi gand si acelasi duh cu noi. Fiecare dintre noi am cantat, poate de zeci de ori, cantarea: Mi-e-asa de dor de Tine, Mantuitorul meu, / chiar cand esti langa mine, simt dorul Tau mereu. / Dar cand vei fi departe, Iisuse, ce-am sa fac? / Nu-mi mai pleca, nu-mi mai pleca din casa, ramai cu mine-n veac! Stim cu totii ca Dumnezeu doreste sa fie cu fiecare dintre noi, daca Dumnezeu doreste sa fie cu noi, inseamna ca si noi suntem chemati sa-I raspundem cu dorul nostru de a fi impreuna cu El. Mantuitorul Hristos vorbeste de dorul de a fi impreuna cu ucenicii Sai la o masa, mai bine spus la Cina cea de Taina. Deseori, atunci cand zugraveste imparatia cerurilor, Domnul nostru Iisus Hristos Se foloseste in parabolele Sale de imaginea mesei, a cinei, a nuntii. Aceasta intrucat masa este cel mai bun prilej de a ne intalni cu celalalt, de a ne bucura de prezenta celui drag, de chipul lui, de zambetul lui, de glasul lui, de a ne manifesta dragostea fata de el. Nu multimea sau felurimea bucatelor dau bucuria unei astfel de intalniri, ci prezenta nemijlocita a persoanei care ne este draga. Dorul exprima mai ales lipsa celui drag, fiind simtit cand acesta nu este cu noi. Ce am putea spune insa despre intalnirea cu Hristos? Oare dupa Inviere si Inaltare este absent? La aceasta intrebare ne-a raspuns Insusi Mantuitorul, cand a grait: iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului (Mt. 28, 20) Hristos Domnul continua sa fie prezent in Biserica Sa, adica in mijlocul nostru, al celor adunati in numele Sau, iar intalnirea cu El o traim cel mai intens in Taina Sfintei Euharistii (din cuvantul rostit la sarbatoarea Pastilor, in anul 2007 de Patriarhul Teoctist)Hrana fiintei noastre celei noi este Cuvantul Sfant al lui Dumnezeu, Sfanta Scriptura, Painea Vietii si Euharistia. Cu hrana aceasta ne intretinem viata si cresterea Cu totii spunem in a patra cerere din Rugaciunea Domneasca: Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua, astazi . Cererea aceasta ne indatoreaza, pentru ca daca o cerem doar pentru noi, dovedim ca suntem egoisti, daca o cerem fara de munca, dovedim ca nu suntem vrednici de ea. Gandul acesta ma trimite spre cartea Parintelui Iosif Trifa Munca si Lenea : Un ostas al Domnului trebuie sa fie un harnic muncitor in ogorul Domnului si in ogorul traiului vietii. Munca e sanatate trupeasca si sufleteasca Lenea e boala trupeasca si sufleteasca Din clipa in care omul se asaza la munca, fuge indoiala, mania, pofta cea rea, durerea, deznadejdea etc, care, ca si niste haite de caini ai iadului, impresoara sufletul omului Cind omul se asaza la lucru, toata haita asta se linisteste si se retrage maraind in vizuina ei. Acum omul e om caldura binecuvantata a muncii este un foc curatitor in care orice otrava e arsaUn om se desavarseste pe sine insusi lucrand. Din padurea salbatica, munca face lanuri de grau, din mlastina face gradina, din pustiu ogor i tot prin munca omul insusi inceteaza a mai fi o padure salbateca si un pustiu nesanatos A pierde in nelucrare ora dupa ora inseamna a face in gard sparturi prin care pot sa intre in...
