Predica Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la Duminica a XXI-a după Rusalii (Pilda semănătorului)
Semintele mantuirii cuvintele Scripturii si icoanele Bisericii (Luca 8, 5-15) Pilda Semanatorului din Evanghelia Duminicii a XXI-a dupa Rusalii cheama pe toti oamenii sa faca roditor cuvantul lui Dumnezeu. Prin neascultarea poruncii lui Dumnezeu, Adam a pierdut harul lui Dumnezeu si comuniunea cu El, pentru ca nu s-a smerit si nu a ascultat de Dumnezeu, []Semintele mantuirii cuvintele Scripturii si icoanele Bisericii(Luca 8, 5-15)Pilda Semanatorului din Evanghelia Duminicii a XXI-a dupa Rusalii cheama pe toti oamenii sa faca roditor cuvantul lui Dumnezeu.
Prin neascultarea poruncii lui Dumnezeu, Adam a pierdut harul lui Dumnezeu si comuniunea cu El, pentru ca nu s-a smerit si nu a ascultat de Dumnezeu, Izvorul vietii si al nemuririi (cf. Romani 5, 17-19). Hristos, Noul Adam, prin smerita ascultare fata de Dumnezeu pana la moarte (cf. Luca 23, 46; Filipeni 2, 4-10; Romani 5, 19) a rascumparat pacatul neascultarii lui Adam cel vechi si a restabilit comuniunea omului cu Dumnezeu. Refacerea legaturii omului cu Dumnezeu se realizeaza, asadar, prin intruparea lui Hristos si prin lucrarea Sa mantuitoare, deoarece numai Fiul lui Dumnezeu Care S-a facut om il poate elibera pe om de pacat si de moarte si ii poate da puterea de a deveni fiu al lui Dumnezeu prin harul Duhului Sfant. Cuvantul lui Dumnezeu, facandu-se om, a umplut iar de cunostinta firea golita de cunostinta data ei. i intarind-o pana la neschimbare, a indumnezeit-o, nu prin fire, ci prin calitatea ce i-a dat-o, pecetluind-o cu Duhul Sau, ca sa nu-i lipseasca nimic, precum a dat apei tarie prin calitatea vinului. Caci pentru aceasta s-a facut om adevarat, ca sa ne faca pe noi dumnezei dupa har .1 Aceasta experienta a comuniunii omului cu Dumnezeu pe care Hristos o daruieste omului, se realizeaza intru Duhul Sfant trimis in lume de catre Fiul intrupat si de catre Tatal ceresc (cf. In. 14, 26; 15, 26). In invataturile si faptele Mantuitorului Iisus Hristos se arata taina iubirii smerite si atotputernice a Preasfintei Treimi pentru om si posibilitatea omului de a participa la viata vesnica a Preasfintei Treimi. Sfantul Apostol Pavel spune despre Hristos, Cel Rastignit si Inviat, ca Dumnezeu impreuna cu El ne-a sculat (inviat) si impreuna ne-a asezat intru ceruri, in Hristos Iisus (Efeseni 2, 6).
Asadar, centrul vietii spirituale a Bisericii il constituie Persoana Mantuitorului Iisus Hristos, Cuvantul vesnic al lui Dumnezeu, Care S-a facut om ca sa daruiasca omului viata vesnica in comuniunea Preasfintei Treimi.
Cantul lui Dumnezeu e tainic prezent in cuvintele Sfintei ScripturiPrin lucrarea Duhului Sfant, Logosul sau Cuvantul lui Dumnezeu Se afla tainic prezent in cuvintele Sfintei Scripturi si ale Sfintei Traditii, ambele pastrate in Sfanta Biserica. De aceea, Biserica Trupul tainic al lui Hristos este luminata si calauzita de acelasi Duh Sfant Care a inspirat Scripturile si are misiunea de a recepta si marturisi prezenta activa a Cuvantului lui Dumnezeu in lume, ca pregustare a Imparatiei cerurilor.
Sfintii Parinti ai Bisericii arata ca in Biserica lui Hristos ne hranim din continutul spiritual al Sfintelor Scripturi, ca si din painea Sfintei Euharistii, deoarece continutul spiritual al acestora este Hristos Insusi Cuvantul lui Dumnezeu sau Cuvantul daruitor de viata vesnica.
Intrucat Hristos Cel Rastignit si Inviat ramane mereu prezent in Biserica Sa pana la sfarsitul veacurilor (cf. Matei 28, 20), citirea Sfintei Scripturi, prin care noi intram in comuniune cu Hristos Cuvantul vietii, este un act de comuniune si crestere spirituala in iubire fata de Dumnezeu si de oameni. Despre importanta cunoasterii Sfintei Scripturi, mai ales a Sfintei Evanghelii, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: Citirea oricarei carti din Scriptura cea de Dumnezeu insuflata este pentru cei cu luare-aminte cunoastere a dreptei credinte; dar Scriptura Sfanta a Evangheliilor este covarsirea celor mai inalte invataturi, caci cuvintele din Evanghelii sunt poruncile prea inaltului Imparat. 2 Sau: Evanghelia este sursa mantuirii noastre, a vietii vesnice, ca este puterea lui Dumnezeu spre mantuire, temeiul indreptarii noastre. 3Citirea Sfintei Scripturi si a Scrierilor Sfintilor Parinti este o activitate spirituala foarte necesara mai ales in lumea de astazi, marcata defenomenul secularizarii, perceput ca instrainare spirituala a omului de Dumnezeu, si afectata de individualism, perceput ca insingurare egoista a omului in relatia sa cu semenii, intr-o lume invadata de cuvinte si imagini mediatice fara un continut spiritual profund. Insa, Cuvantul lui Dumnezeu prezent si ascultat in viata Bisericii ne invata si ne ajuta sa simtim ca sufletul omului valoreaza mai mult decat toate bunurile materiale terestre si ca omul este creat nu pentru a sfarsi in moarte, ci pentru a trai vesnic in iubirea lui Dumnezeu. De aceea, viata crestinului pe pamant trebuie sa fie pregatire pentru bucuria vietii eterne, in comuniunea de iubire a lui Dumnezeu cu oamenii din toate timpurile si din toate locurile.
Icoana lumina a credintei, chemare la rugaciune si arvuna a frumusetii ceresti eterneIn Duminica a XXI-a dupa Rusalii se face si pomenirea Sfintilor Parinti de la Sinodul VII Ecumenic de la Niceea din anul 787. La acest Sfant Sinod a fost restabilit cultul sfintelor icoane. Pe baza invataturii Sfintilor Parinti ai Bisericii, precum Sfantul Vasile cel Mare ( 379) sau Sfantul Ioan Damaschin ( 749) si multi altii, Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea din anul 787 a consfintit adevarul ca cinstirea icoanei trece la arhetipul ei , adica aceasta cinstire nu se adreseaza materiei din care este facuta icoana, ci se inalta catre Persoana Mantuitorului Iisus Hristos sau catre persoana sfantului reprezentat prin ea. Pe de alta parte, cinstirea sauvenerarea sfintilor si a icoanelor nu se confunda cu adorarea care se cuvine numai lui Dumnezeu, Creatorul universului si unicul Izvor al sfinteniei.
Pe temeiul acestei invataturi statornice de credinta ortodoxa, pictura bisericeasca ortodoxa, de traditie bizantina, a cultivat, secole de-a randul, o vedere iconica duhovniceasca a sfintilor din Imparatia lui Dumnezeu, intrucat icoana este in acelasi timp lumina a credintei, chemare la rugaciune si arvuna a frumusetii ceresti eterne.
Mai precis, in cultul crestin ortodox, icoana a fost intotdeauna expresie a credintei si a marturisirii adevarului inomenirii lui Dumnezeu Care a luat chip sau fata de om, pentru ca omul sa nu-si mai intoarca fata de la El ,cum se spune intr-o scriere crestina din secolul al II-lea numita Odele lui Solomon , dar si expresie a intalnirii si comuniunii crestinului...
Prin neascultarea poruncii lui Dumnezeu, Adam a pierdut harul lui Dumnezeu si comuniunea cu El, pentru ca nu s-a smerit si nu a ascultat de Dumnezeu, Izvorul vietii si al nemuririi (cf. Romani 5, 17-19). Hristos, Noul Adam, prin smerita ascultare fata de Dumnezeu pana la moarte (cf. Luca 23, 46; Filipeni 2, 4-10; Romani 5, 19) a rascumparat pacatul neascultarii lui Adam cel vechi si a restabilit comuniunea omului cu Dumnezeu. Refacerea legaturii omului cu Dumnezeu se realizeaza, asadar, prin intruparea lui Hristos si prin lucrarea Sa mantuitoare, deoarece numai Fiul lui Dumnezeu Care S-a facut om il poate elibera pe om de pacat si de moarte si ii poate da puterea de a deveni fiu al lui Dumnezeu prin harul Duhului Sfant. Cuvantul lui Dumnezeu, facandu-se om, a umplut iar de cunostinta firea golita de cunostinta data ei. i intarind-o pana la neschimbare, a indumnezeit-o, nu prin fire, ci prin calitatea ce i-a dat-o, pecetluind-o cu Duhul Sau, ca sa nu-i lipseasca nimic, precum a dat apei tarie prin calitatea vinului. Caci pentru aceasta s-a facut om adevarat, ca sa ne faca pe noi dumnezei dupa har .1 Aceasta experienta a comuniunii omului cu Dumnezeu pe care Hristos o daruieste omului, se realizeaza intru Duhul Sfant trimis in lume de catre Fiul intrupat si de catre Tatal ceresc (cf. In. 14, 26; 15, 26). In invataturile si faptele Mantuitorului Iisus Hristos se arata taina iubirii smerite si atotputernice a Preasfintei Treimi pentru om si posibilitatea omului de a participa la viata vesnica a Preasfintei Treimi. Sfantul Apostol Pavel spune despre Hristos, Cel Rastignit si Inviat, ca Dumnezeu impreuna cu El ne-a sculat (inviat) si impreuna ne-a asezat intru ceruri, in Hristos Iisus (Efeseni 2, 6).
Asadar, centrul vietii spirituale a Bisericii il constituie Persoana Mantuitorului Iisus Hristos, Cuvantul vesnic al lui Dumnezeu, Care S-a facut om ca sa daruiasca omului viata vesnica in comuniunea Preasfintei Treimi.
Cantul lui Dumnezeu e tainic prezent in cuvintele Sfintei ScripturiPrin lucrarea Duhului Sfant, Logosul sau Cuvantul lui Dumnezeu Se afla tainic prezent in cuvintele Sfintei Scripturi si ale Sfintei Traditii, ambele pastrate in Sfanta Biserica. De aceea, Biserica Trupul tainic al lui Hristos este luminata si calauzita de acelasi Duh Sfant Care a inspirat Scripturile si are misiunea de a recepta si marturisi prezenta activa a Cuvantului lui Dumnezeu in lume, ca pregustare a Imparatiei cerurilor.
Sfintii Parinti ai Bisericii arata ca in Biserica lui Hristos ne hranim din continutul spiritual al Sfintelor Scripturi, ca si din painea Sfintei Euharistii, deoarece continutul spiritual al acestora este Hristos Insusi Cuvantul lui Dumnezeu sau Cuvantul daruitor de viata vesnica.
Intrucat Hristos Cel Rastignit si Inviat ramane mereu prezent in Biserica Sa pana la sfarsitul veacurilor (cf. Matei 28, 20), citirea Sfintei Scripturi, prin care noi intram in comuniune cu Hristos Cuvantul vietii, este un act de comuniune si crestere spirituala in iubire fata de Dumnezeu si de oameni. Despre importanta cunoasterii Sfintei Scripturi, mai ales a Sfintei Evanghelii, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: Citirea oricarei carti din Scriptura cea de Dumnezeu insuflata este pentru cei cu luare-aminte cunoastere a dreptei credinte; dar Scriptura Sfanta a Evangheliilor este covarsirea celor mai inalte invataturi, caci cuvintele din Evanghelii sunt poruncile prea inaltului Imparat. 2 Sau: Evanghelia este sursa mantuirii noastre, a vietii vesnice, ca este puterea lui Dumnezeu spre mantuire, temeiul indreptarii noastre. 3Citirea Sfintei Scripturi si a Scrierilor Sfintilor Parinti este o activitate spirituala foarte necesara mai ales in lumea de astazi, marcata defenomenul secularizarii, perceput ca instrainare spirituala a omului de Dumnezeu, si afectata de individualism, perceput ca insingurare egoista a omului in relatia sa cu semenii, intr-o lume invadata de cuvinte si imagini mediatice fara un continut spiritual profund. Insa, Cuvantul lui Dumnezeu prezent si ascultat in viata Bisericii ne invata si ne ajuta sa simtim ca sufletul omului valoreaza mai mult decat toate bunurile materiale terestre si ca omul este creat nu pentru a sfarsi in moarte, ci pentru a trai vesnic in iubirea lui Dumnezeu. De aceea, viata crestinului pe pamant trebuie sa fie pregatire pentru bucuria vietii eterne, in comuniunea de iubire a lui Dumnezeu cu oamenii din toate timpurile si din toate locurile.
Icoana lumina a credintei, chemare la rugaciune si arvuna a frumusetii ceresti eterneIn Duminica a XXI-a dupa Rusalii se face si pomenirea Sfintilor Parinti de la Sinodul VII Ecumenic de la Niceea din anul 787. La acest Sfant Sinod a fost restabilit cultul sfintelor icoane. Pe baza invataturii Sfintilor Parinti ai Bisericii, precum Sfantul Vasile cel Mare ( 379) sau Sfantul Ioan Damaschin ( 749) si multi altii, Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea din anul 787 a consfintit adevarul ca cinstirea icoanei trece la arhetipul ei , adica aceasta cinstire nu se adreseaza materiei din care este facuta icoana, ci se inalta catre Persoana Mantuitorului Iisus Hristos sau catre persoana sfantului reprezentat prin ea. Pe de alta parte, cinstirea sauvenerarea sfintilor si a icoanelor nu se confunda cu adorarea care se cuvine numai lui Dumnezeu, Creatorul universului si unicul Izvor al sfinteniei.
Pe temeiul acestei invataturi statornice de credinta ortodoxa, pictura bisericeasca ortodoxa, de traditie bizantina, a cultivat, secole de-a randul, o vedere iconica duhovniceasca a sfintilor din Imparatia lui Dumnezeu, intrucat icoana este in acelasi timp lumina a credintei, chemare la rugaciune si arvuna a frumusetii ceresti eterne.
Mai precis, in cultul crestin ortodox, icoana a fost intotdeauna expresie a credintei si a marturisirii adevarului inomenirii lui Dumnezeu Care a luat chip sau fata de om, pentru ca omul sa nu-si mai intoarca fata de la El ,cum se spune intr-o scriere crestina din secolul al II-lea numita Odele lui Solomon , dar si expresie a intalnirii si comuniunii crestinului...
