Cum a ajuns Sfânta Cuvioasă Parascheva originară de pe țărmul Mării Marmara ocrotitoarea Moldovei
Nascuta in secolul al Xl-lea in Epivata, Sfanta Parascheva a trait pana la varsta de 25 de ani intr-o manastire de pe Valea Iordanului si a murit la varsta de 27 de ani in regiunea sa natala. Dupa un periplu prin Bulgaria si Serbia, moastele Sfintei Parascheva ajung la Iasi in anul 1641 Sfanta Parascheva []Nascuta in secolul al Xl-lea in Epivata, Sfanta Parascheva a trait pana la varsta de 25 de ani intr-o manastire de pe Valea Iordanului si a murit la varsta de 27 de ani in regiunea sa natala.
Dupa un periplu prin Bulgaria si Serbia, moastele Sfintei Parascheva ajung la Iasi in anul 1641Sfanta Parascheva este considerata ocrotitoarea Balcanilor, fiind cinstita in Romania, in Bulgaria, in Serbia si in nordul Greciei.
In fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Or todoxa de pretutindeni praznuieste pe Cuvioasa Maica Parascheva. In chip deo sebit, ea este cinstita in Moldova, intrucat de mai bine de 350 de ani moastele ei se gasesc la Iasi, fiind izvor de bine cu van ta re si insa na to sire duhovniceasca si trupeasca pentru toti cei care o cheama in rugaciune sa fie mijlo ci toa re catre Preamilostivul Dum ne zeu. Daca Sfanta Mucenita Parascheva, praz nuita la 26 iulie in Calendarul Ortodox, este cu noscuta in popor cu numele Sfanta Vineri , Cuvioasa Maica Parascheva a fost nu mi ta, mai cu seama in Moldova, Vinerea Mare . Ca un simbol al unitatii Ortodoxiei de pre tutindeni, viata de dupa moarte a Sfintei Pa rascheva arata ca sfin tenia ridica din nea mul sau pe omul ce s-a ase manat cu Dum ne zeu, facandu-l lumina de iu bire si apropiere intre toti cei care mar tu ri sesc si viaza intru aceeasi credinta. Marturie des pre cinstirea adusa de stramosii nostri Sfin tei Parascheva sunt bisericile ctitorite cu hra mul Cuvioasa Parascheva nu numai in Mol dova, dar si in Tran silvania si in Tara Ro ma neasca.
Sfanta Cuvioasa Parascheva a trait pe pa mant in prima jumatate a veacului al XI-lea. Prima inva tatura in limba romana despre viata sfin tei o gasim in Cartea romaneasca de in va ta tura a Mitropo litului Varlaam al Moldovei, Iasi, 1643.
S-a nascut in Epivata (azi Boia dos), pe tar mul Marii Mar mara, in apropiere de Cons tan ti nopol (mai tarziu, Istanbul), pe atunci ca pi tala Imperiului bizantin. Pa rintii ei, oa meni de neam bun si cre dinciosi, ravnitori spre cele sfinte, au crescut-o in frica de Dum nezeu, in dem nand-o spre de prin derea fap te lor bune, dar mai ales a postului, ru gaciunii si milos te niei. Un frate al ei, dupa ce a invatat carte, s-a calugarit sub numele de Eftimie; a fost ales epis cop in localitatea Madite pentru dra gos tea fata de cele sfinte si pentru cultura sa de ose bita.
Sfanta Parascheva si-a petrecut anii co pi la riei in casa parintilor, sub ocrotirea acestora. Se spune ca pe cand avea zece ani, fiind intr-o bi serica a Precistei a auzit citindu-se, la Sfan ta Li turghie, cuvantul Evangheliei: Ori ci ne vo ies te sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie (Mar cu 8, 34). Chemarea Mantui to ru lui a sadit in inima ei dorul de desavarsire, incat si-a im par tit toate hainele saracilor. Acelasi lucru l-a fa cut si in alte imprejurari, fara sa tina seama de mustrarile parintilor.
Mostenind o mare avere de la parinti, im preuna cu fratele ei, tanara Parascheva a da ruit saracilor partea ce i se cuvenea de mos te ni re si, parasind frumusetea acestei lumi , s-a re tras in adancul pustiei . S-a oprit mai intai la Con stanti nopol, unde a ascultat cuvinte de in va tatura de la calugari si calugarite cu aleasa viata duhovniceasca. Urmand sfaturile aces to ra, a pa rasit capitala, indreptandu-se spre ti nutul Pontului. Vreme de cinci ani a ramas la Manastirea Maicii Domnului din Hera cleea. De aici a plecat spre Tara Sfanta, in do rinta de a-si petrece restul vietii in locurile bine cuvantate de viata pa man teasca a Man tui to rului Iisus Hristos si a Sfin tilor Apostoli. Dupa ce a vazut Ierusalimul, s-a asezat intr-o ma nastire de calugarite in pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul si s-a inal tat duhov ni ceste in rugaciune, intocmai ca Sfantul Ioan Bo tezatorul, ca Sfanta Maria Egipteanca si ca atatia alti ostenitori ai pustiei roditoare de de sa var sire. Mitropolitul Varlaam al Moldovei, in Cazania sa, spune ca acum Sfanta nu mai avea grija nici de vesminte si de asternuturi, nici de mancari si de mese, nici de casa sau sluj nice, ci numai de curatia sufletului si de ras puns judetului (judecatii n.n.) ce va sa fie . Ea pururea suspina si neparasit tanjea cumu-si va infru mu seta sufletul, cum se va logodi pe sine Mirelui ceresc, lui Iisus Hristos, cum se va indulci la vederea Mirelui sau, de slava si de lu mina si de bucuria cea fericita. De aceasta ochii de la crimi ii erau intunecati pu rurea .
Intr-o noapte, insa, pe cand avea ca la 25 de ani, un inger i-a spus, in vis, sa se rein toar ca in locurile parintesti: Sa lasi pustia si la mo sia ta sa te intorci, ca acolo ti se cade sa lasi trupul pamantului si sa treci din aceasta lume catre Dumnezeu, pe Care L-ai iubit . Dupa ce a avut aceasta vedenie, sfanta fara de voie lasa pustia si se intoarse in lume si la Tarigrad veni . Si mereu in biserica Precistei ce este in Vlaherne si catre icoana Sfintiei Sale cazu si cu lacrimi se ruga asa si zicea: N-am alta na dej de, n-am alt acoperamant. Tu-mi fii in drep tatoare, tu-mi fii folositoare Ca pana am umblat in pustie pe tine te-am avut aju tor, iar acum, daca m-am intors in lume, in drep teaza-ma pana la sfarsitul vietii mele, ca alta nadejde nu am .
Din Constantinopol s-a indreptat spre Epi vata, localitatea in care vazuse lumina zilei, fara sa spuna cuiva cine este si de unde vine. Acolo , con tinua Mitropolitul Varlaam, truda catra truda si durere catra durere adauga, cu post si ne dormire pe sine se infru mu seta, cu lacrimi pa mantul uda si se ruga: Doamne Iisuse Hris toa se, cauta din lacasul Tau cel sfant; am lasat toate si dupa Tine am ca la torit in toata viata mea. Si acum, indura-Te Doamne, spune inge rului bland sa ia cu pace sufletul meu . Impacata cu sine, cu oa me nii si cu Dumnezeu, si-a dat astfel sufletul intru odihna Mirelui ceresc.
A fost ingropata ca o straina, fara ca ni meni sa stie cine era. Dar Dumnezeu, voind sa o proslaveasca, a descoperit in chip mi nu nat cine era acea straina. Se spune ca un ma ri nar a murit pe o corabie si trupul i-a fost arun cat in mare. Valurile l-au adus la tarm, iar un sihastru care traia acolo a rugat pe niste cres tini sa-l ingroape dupa randuiala cres ti neasca. Sapand deci o groapa, aflara trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred si plin de mi reasma . Cu toate acestea, au pus alaturi de ea si trupul corabierului, cel rau mirositor.
Dar, in noaptea urmatoare, unuia din cres tinii care sapasera groapa, cu numele Gheorghe, i s-a aratat in vis o imparateasa, se zand pe un scaun luminat si inconjurata de mul time de ingeri. Unul dintre ingeri l-a luat de mana, l-a ridicat si i-a zis: Gheorghe, pen tru ce n-ati so cotit trupul Sfintei Parascheva? Nu stiti ca Dumnezeu a iubit frumu setea ei si a vrut sa o pro slaveasca pe pamant? . Iar im pa rateasa pe care o vazuse in vis si care nu era alta decat Cuvioasa Parascheva i-a poruncit sa ia degraba trupul ei si sa-l aseze undeva, intr-un loc de cinste. Aceeasi vedenie a avut-o si o fe meie credincioasa, cu numele Eftimia, intr-acelasi chip si in aceeasi noapte, si a doua zi amandoi au spus tuturor minunata intamplare.
Credinciosii de acolo, auzind de visul celor doi, au inteles ca este un semn dum ne zeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei din mor mant si l-au adus cu mare bucurie, cu lu mini si cu tamaie , asezandu-l in Biserica Sfin tii Apostoli din Epivata. Indata au avut loc vindecari minunate in urma rugaciunilor care se faceau langa cinstitele sale moaste. Se spu ne ca drept-credinciosii crestini din Epivata au zidit o bi serica chiar pe locul in care au trait parintii ei si unde ea insasi vazuse lumina zilei.
Vestea despre minunile care se savarseau in apro pierea cinstitelor moaste s-a ras pandit cu rand in Tracia si in Peninsula Balcanica. Este foarte probabil ca Patriarhia ecumenica va fi procedat de timpuriu la canoni za rea ei, adica la trecerea ei in ran dul sfintilor.
Dupa trecerea ei la viata ves nica si dupa mi nunata desco pe rire a cinstitelor ei moaste s-au alcatuit unele scrieri despre scurta ei viata pa man teasca si istoria stramutarii moas te lor. Po trivit tra ditiei, cea mai veche lucrare aghio grafica dedicata Sfintei Cuvioase Paras cheva a fost scrisa de diaconul Vasilisc, la cererea patriar hului ecumenic Nicolae al IV-lea Muzelon (1145-1151), pe la mijlocul vea cului al XII-lea. Alta a alcatuit marele patriarh Eftimie al Tarnovei, in a doua jumatate a vea cu lui al XIV-lea, care a folosit, ca si alti aghio grafi de mai tarziu, scrierea diaconului Va silisc. Mitropolitul Matei al Mirelor, care a trait in Manastirea Dealu, de langa Tar go vis te, a alcatuit, in greceste, o noua viata , pre cum si slujba Cuvioasei Parascheva, pe la anul 1605. Cativa ani mai tarziu, viata ei a fost inclusa de Mitropolitul Varlaam al Mol dovei, in Cazania lui, tiparita la Iasi in 1643, fara indoiala folosind manuscrise grecesti si sla vo nesti, prelu crate dupa...
Dupa un periplu prin Bulgaria si Serbia, moastele Sfintei Parascheva ajung la Iasi in anul 1641Sfanta Parascheva este considerata ocrotitoarea Balcanilor, fiind cinstita in Romania, in Bulgaria, in Serbia si in nordul Greciei.
In fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Or todoxa de pretutindeni praznuieste pe Cuvioasa Maica Parascheva. In chip deo sebit, ea este cinstita in Moldova, intrucat de mai bine de 350 de ani moastele ei se gasesc la Iasi, fiind izvor de bine cu van ta re si insa na to sire duhovniceasca si trupeasca pentru toti cei care o cheama in rugaciune sa fie mijlo ci toa re catre Preamilostivul Dum ne zeu. Daca Sfanta Mucenita Parascheva, praz nuita la 26 iulie in Calendarul Ortodox, este cu noscuta in popor cu numele Sfanta Vineri , Cuvioasa Maica Parascheva a fost nu mi ta, mai cu seama in Moldova, Vinerea Mare . Ca un simbol al unitatii Ortodoxiei de pre tutindeni, viata de dupa moarte a Sfintei Pa rascheva arata ca sfin tenia ridica din nea mul sau pe omul ce s-a ase manat cu Dum ne zeu, facandu-l lumina de iu bire si apropiere intre toti cei care mar tu ri sesc si viaza intru aceeasi credinta. Marturie des pre cinstirea adusa de stramosii nostri Sfin tei Parascheva sunt bisericile ctitorite cu hra mul Cuvioasa Parascheva nu numai in Mol dova, dar si in Tran silvania si in Tara Ro ma neasca.
Sfanta Cuvioasa Parascheva a trait pe pa mant in prima jumatate a veacului al XI-lea. Prima inva tatura in limba romana despre viata sfin tei o gasim in Cartea romaneasca de in va ta tura a Mitropo litului Varlaam al Moldovei, Iasi, 1643.
S-a nascut in Epivata (azi Boia dos), pe tar mul Marii Mar mara, in apropiere de Cons tan ti nopol (mai tarziu, Istanbul), pe atunci ca pi tala Imperiului bizantin. Pa rintii ei, oa meni de neam bun si cre dinciosi, ravnitori spre cele sfinte, au crescut-o in frica de Dum nezeu, in dem nand-o spre de prin derea fap te lor bune, dar mai ales a postului, ru gaciunii si milos te niei. Un frate al ei, dupa ce a invatat carte, s-a calugarit sub numele de Eftimie; a fost ales epis cop in localitatea Madite pentru dra gos tea fata de cele sfinte si pentru cultura sa de ose bita.
Sfanta Parascheva si-a petrecut anii co pi la riei in casa parintilor, sub ocrotirea acestora. Se spune ca pe cand avea zece ani, fiind intr-o bi serica a Precistei a auzit citindu-se, la Sfan ta Li turghie, cuvantul Evangheliei: Ori ci ne vo ies te sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie (Mar cu 8, 34). Chemarea Mantui to ru lui a sadit in inima ei dorul de desavarsire, incat si-a im par tit toate hainele saracilor. Acelasi lucru l-a fa cut si in alte imprejurari, fara sa tina seama de mustrarile parintilor.
Mostenind o mare avere de la parinti, im preuna cu fratele ei, tanara Parascheva a da ruit saracilor partea ce i se cuvenea de mos te ni re si, parasind frumusetea acestei lumi , s-a re tras in adancul pustiei . S-a oprit mai intai la Con stanti nopol, unde a ascultat cuvinte de in va tatura de la calugari si calugarite cu aleasa viata duhovniceasca. Urmand sfaturile aces to ra, a pa rasit capitala, indreptandu-se spre ti nutul Pontului. Vreme de cinci ani a ramas la Manastirea Maicii Domnului din Hera cleea. De aici a plecat spre Tara Sfanta, in do rinta de a-si petrece restul vietii in locurile bine cuvantate de viata pa man teasca a Man tui to rului Iisus Hristos si a Sfin tilor Apostoli. Dupa ce a vazut Ierusalimul, s-a asezat intr-o ma nastire de calugarite in pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul si s-a inal tat duhov ni ceste in rugaciune, intocmai ca Sfantul Ioan Bo tezatorul, ca Sfanta Maria Egipteanca si ca atatia alti ostenitori ai pustiei roditoare de de sa var sire. Mitropolitul Varlaam al Moldovei, in Cazania sa, spune ca acum Sfanta nu mai avea grija nici de vesminte si de asternuturi, nici de mancari si de mese, nici de casa sau sluj nice, ci numai de curatia sufletului si de ras puns judetului (judecatii n.n.) ce va sa fie . Ea pururea suspina si neparasit tanjea cumu-si va infru mu seta sufletul, cum se va logodi pe sine Mirelui ceresc, lui Iisus Hristos, cum se va indulci la vederea Mirelui sau, de slava si de lu mina si de bucuria cea fericita. De aceasta ochii de la crimi ii erau intunecati pu rurea .
Intr-o noapte, insa, pe cand avea ca la 25 de ani, un inger i-a spus, in vis, sa se rein toar ca in locurile parintesti: Sa lasi pustia si la mo sia ta sa te intorci, ca acolo ti se cade sa lasi trupul pamantului si sa treci din aceasta lume catre Dumnezeu, pe Care L-ai iubit . Dupa ce a avut aceasta vedenie, sfanta fara de voie lasa pustia si se intoarse in lume si la Tarigrad veni . Si mereu in biserica Precistei ce este in Vlaherne si catre icoana Sfintiei Sale cazu si cu lacrimi se ruga asa si zicea: N-am alta na dej de, n-am alt acoperamant. Tu-mi fii in drep tatoare, tu-mi fii folositoare Ca pana am umblat in pustie pe tine te-am avut aju tor, iar acum, daca m-am intors in lume, in drep teaza-ma pana la sfarsitul vietii mele, ca alta nadejde nu am .
Din Constantinopol s-a indreptat spre Epi vata, localitatea in care vazuse lumina zilei, fara sa spuna cuiva cine este si de unde vine. Acolo , con tinua Mitropolitul Varlaam, truda catra truda si durere catra durere adauga, cu post si ne dormire pe sine se infru mu seta, cu lacrimi pa mantul uda si se ruga: Doamne Iisuse Hris toa se, cauta din lacasul Tau cel sfant; am lasat toate si dupa Tine am ca la torit in toata viata mea. Si acum, indura-Te Doamne, spune inge rului bland sa ia cu pace sufletul meu . Impacata cu sine, cu oa me nii si cu Dumnezeu, si-a dat astfel sufletul intru odihna Mirelui ceresc.
A fost ingropata ca o straina, fara ca ni meni sa stie cine era. Dar Dumnezeu, voind sa o proslaveasca, a descoperit in chip mi nu nat cine era acea straina. Se spune ca un ma ri nar a murit pe o corabie si trupul i-a fost arun cat in mare. Valurile l-au adus la tarm, iar un sihastru care traia acolo a rugat pe niste cres tini sa-l ingroape dupa randuiala cres ti neasca. Sapand deci o groapa, aflara trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred si plin de mi reasma . Cu toate acestea, au pus alaturi de ea si trupul corabierului, cel rau mirositor.
Dar, in noaptea urmatoare, unuia din cres tinii care sapasera groapa, cu numele Gheorghe, i s-a aratat in vis o imparateasa, se zand pe un scaun luminat si inconjurata de mul time de ingeri. Unul dintre ingeri l-a luat de mana, l-a ridicat si i-a zis: Gheorghe, pen tru ce n-ati so cotit trupul Sfintei Parascheva? Nu stiti ca Dumnezeu a iubit frumu setea ei si a vrut sa o pro slaveasca pe pamant? . Iar im pa rateasa pe care o vazuse in vis si care nu era alta decat Cuvioasa Parascheva i-a poruncit sa ia degraba trupul ei si sa-l aseze undeva, intr-un loc de cinste. Aceeasi vedenie a avut-o si o fe meie credincioasa, cu numele Eftimia, intr-acelasi chip si in aceeasi noapte, si a doua zi amandoi au spus tuturor minunata intamplare.
Credinciosii de acolo, auzind de visul celor doi, au inteles ca este un semn dum ne zeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei din mor mant si l-au adus cu mare bucurie, cu lu mini si cu tamaie , asezandu-l in Biserica Sfin tii Apostoli din Epivata. Indata au avut loc vindecari minunate in urma rugaciunilor care se faceau langa cinstitele sale moaste. Se spu ne ca drept-credinciosii crestini din Epivata au zidit o bi serica chiar pe locul in care au trait parintii ei si unde ea insasi vazuse lumina zilei.
Vestea despre minunile care se savarseau in apro pierea cinstitelor moaste s-a ras pandit cu rand in Tracia si in Peninsula Balcanica. Este foarte probabil ca Patriarhia ecumenica va fi procedat de timpuriu la canoni za rea ei, adica la trecerea ei in ran dul sfintilor.
Dupa trecerea ei la viata ves nica si dupa mi nunata desco pe rire a cinstitelor ei moaste s-au alcatuit unele scrieri despre scurta ei viata pa man teasca si istoria stramutarii moas te lor. Po trivit tra ditiei, cea mai veche lucrare aghio grafica dedicata Sfintei Cuvioase Paras cheva a fost scrisa de diaconul Vasilisc, la cererea patriar hului ecumenic Nicolae al IV-lea Muzelon (1145-1151), pe la mijlocul vea cului al XII-lea. Alta a alcatuit marele patriarh Eftimie al Tarnovei, in a doua jumatate a vea cu lui al XIV-lea, care a folosit, ca si alti aghio grafi de mai tarziu, scrierea diaconului Va silisc. Mitropolitul Matei al Mirelor, care a trait in Manastirea Dealu, de langa Tar go vis te, a alcatuit, in greceste, o noua viata , pre cum si slujba Cuvioasei Parascheva, pe la anul 1605. Cativa ani mai tarziu, viata ei a fost inclusa de Mitropolitul Varlaam al Mol dovei, in Cazania lui, tiparita la Iasi in 1643, fara indoiala folosind manuscrise grecesti si sla vo nesti, prelu crate dupa...
