O, daca ne-ar putea vorbi cineva din rai, ce lucruri minunate ne-ar spune! Sa-l ascultam pe Ion, omul cel credincios, care a castigat viata vesnica. Daca ar putea, Ion acesta ne-ar grai astfel: Oameni buni, care traiti inca pe pamant, ascultati cuvantul meu! Am fost si eu odata un crestin ca toti crestinii cei multi []O, daca ne-ar putea vorbi cineva din rai, ce lucruri minunate ne-ar spune! Sa-l ascultam pe Ion, omul cel credincios, care a castigat viata vesnica. Daca ar putea, Ion acesta ne-ar grai astfel:Oameni buni, care traiti inca pe pamant, ascultati cuvantul meu! Am fost si eu odata un crestin ca toti crestinii cei multi din lume. Traiam in duhul care este in lume. Traiam si eu la rand cu lumea mare: cu modele ei, cu minciunile ei, cu inselatoriile si pacatele ei. Mai dadeam cateodata si pe la biserica, dar numai cu trupul numai de forma iar la carciuma ma duceam mai des. Ma rugam dimineata si seara lui Dumnezeu, dar toata ziua il suduiam. Traiam incredintat ca mi-am facut datoria si fata de cele sufletesti .

Intr-o zi insa, mi-a cazut in mana Noul Testament. Am citit in el cele patru Evanghelii si am ramas pe ganduri. M-am intrebat: oare e adevarat ce spune aici? Daca e adevarat, atunci eu sunt pierdut Toata viata mea de crestin e o minciuna mare, caci viata mea nu se potriveste deloc cu ceea ce spune Iisus Hristos in Evanghelie. Ori Evanghelia este o minciuna care nu se poate trai, ori viata mea este o minciuna mare care nu vrea sa traiasca asa cum se spune in Evanghelie.

Astfel judecandu-ma, am simtit ca se aprinde in mine dorul dupa o viata noua, asa cum scrie la Evanghelie. Eram aprins pentru cele sufletesti si imi ziceam: n-am sa mai pacatuiesc! Ma las de pacate.

Insa aprinderea mea n-a tinut mult. Am inceput, incetul cu incetul, sa ma dau iar la roata cu lumea. Am inceput iar sa ma racesc Am inceput iar sa ma incalzesc cu alcoolul si sa ma racesc pentru cele sufletesti. Imi ziceam: asa e lumea si viata Evanghelia nu se poate trai in toate cuvintele ei.

Incetul cu incetul ma racisem iar, aproape cu totul. In vremea aceasta sosira incercari asupra mea. Nu ma mai slabeau pagubele si necazurile. O mana nevazuta parca ma izbea mereu. Insa eu imi vedeam inainte de traiul meu cel pacatos. Uitasem aproape cu totul de aprinderea mea din cele ce citisem in Noul Testament.

Atunci o boala grea ma izbi la pat. Aceasta boala imi puse din nou Psaltirea si Noul Testament in mana. Ma simteam acum in chipul fiului pierdut ajuns la marginea prapastiei. Nu-mi mai ramasese nici o putere decat sa strig disperat: Tata si Doamne, gresit-am la cer si inaintea Ta! Te rog, iarta-ma! Mi se parea ca sunt oaia cea pierduta, cazuta in cea mai adanca prapastie Nu-mi mai ramasese nici o putere decat sa strig ultima mea strigare: Fie- i mila de mine, Doamne, scapa-ma, caci sunt pierdut! i Domnul Iisus m-a auzit. Ca pe o oaie bolnava m-a ridicat in bratele Sale, mi-a legat ranile cele sufletesti si m-a tamaduit. In acele clipe, am inteles ca Iisus este Mantuitorul meu, ca El a venit anume sa-i scape din pierzare pe cei pierduti. In acele clipe am inteles ca hotararea mea ca sa ma las de pacate n-ajunge nimic fara darul Lui Mantuirea mea e darul Lui, viata mea e darul Lui si trebuie sa o traiesc pentru El.

De atunci am inceput sa traiesc cu Domnul. Multe ispite si incercari am mai avut, dar eu m-am tinut mereu de El. In multe chipuri si feluri a incercat satan sa rupa iar legatura dintre mine si El, insa eu m-am alipit cu tarie de El, am trait cu El, am biruit ispitele cu El, am murit cu El si El mi-a dat acum o fericire vesnica.

Numai acum mi se descopera deplin darul cu care Domnul a lucrat la mantuirea sufletului meu O, numai acum vad eu cat a lucrat Domnul pana m-a adus la picioarele Crucii Sale! El imi pusese Noul Testament in mana; El ma aprinsese pentru o viata noua! M-a chemat mai intai cu buna. Dar nu L-am ascultat. M-a batut pe urma cu...