Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă să stăruim în citirea Sfintei Scripturi
Sfantul Ioan Gura de Aur si-a implinit datoria de a-i indemna si a-i sfatui pe credinciosi sa cerceteze cuvintele lui Dumnezeu, potrivit poruncii Domnului Iisus Hristos, Care a zis: Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine (Ioan 5, 39). Aceasta dorinta-indemn divin avea sa fie []Sfantul Ioan Gura de Aur si-a implinit datoria de a-i indemna si a-i sfatui pe credinciosi sa cerceteze cuvintele lui Dumnezeu, potrivit poruncii Domnului Iisus Hristos, Care a zis: Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine (Ioan 5, 39). Aceasta dorinta-indemn divin avea sa fie transpusa in fapta si de crestinii din vremea Sfantului Apostol Pavel: Ei au primit cuvantul cu toata osardia, in toate zilele, cercetand Scripturile, daca ele sunt asa (Fapte 17, 11). Fireste ca Sfantul Ioan ii indemna si el pe credinciosi la lectura, pentru ca aceasta traditie apostolica sa nu se stinga.
Intai de toate, Sf. Ioan Gura de Aur a fost el insusi un mare cunoscator al Sfintei Scripturi. Aceasta si pentru ca mare i-a fost osteneala in vederea implinirii acestui maret scop. El cunostea Biblia pe de rost. O citeaza, o explica, o comenteaza si recomanda permanent citirea acesteia. El rupea din timpul stabilit servirii mesei pentru a studia, a aprofunda si a talcui Scriptura, deoarece se simtea intru totul raspunzator in fata poporului, in ceea ce priveste cunoasterea acesteia, si astfel nici o parte din ea nu a ramas necunoscuta Sfantului Parinte. S-a spus despre el ca era omul unei singure Carti si ca Biblia sa nu era niciodata inchisa (John Heston Willey, Chrysostom: The Orator (Men of Kingdom), 1906, p. 171).
In tinerete, Sf. Ioan se dedica total citirii Sfintei Scripturi si rugaciunii, frecventand asketerionul lui Diodor de Tars (a 394) si Carterios. I-a convins sa faca acelasi lucru si pe doi fosti colegi ai sai: pe Teodor si pe Maxim. Primul dintre ei va deveni mai tarziu episcop de Mopsuestia, iar al doilea, episcop de Seleucia. Cand afla ca Teodor vrea sa paraseasca asketerionul pentru a se intoarce in lume, Ioan ii trimite o scrisoare magistrala, cu ganduri si cuvinte care depasesc mintea omeneasca, convingandu-l sa imbratiseze din nou viata inteleapta. Puterea persuasiva a acestei scrisori vorbeste despre intelepciunea si agilitatea Sfantului Ioan, care convinsese pe unul care stralucea ca si el, pe unul care putea ca si el sa vorbeasca si sa convinga. Despre forta sa persuasiva, istoricul Sozomen ne relateaza: Nu-i convingea ca sa fie de acord cu el, cu vreo tehnica sau putere speciala a cuvantului, ci prin faptul ca exprima cu sinceritate sensul Sfintelor Scripturi (Istoria bisericeasca). Este bine cunoscut faptul ca marele arhipastor antiohian a petrecut ani de zile, intr-o pestera din apropierea Antiohiei, invatand pe de rost textele scripturistice.
E necesar ca fiecare credincios sa-si procure Sfanta ScripturaSf. Ioan ne-a lasat cele mai impresionante caracterizari ale Sfintei Scripturi, cu miscatoare exortatii de a o avea, a o citi si a medita la cuvintele ei. Astfel, intr-o omilie la cartea Genezei (cap. XI), Sf. Ioan Gura de Aur isi incepe cuvantarea cu aceasta fermecatoare prezentare a Sfintei Scripturi: Precum o livada inflorita are fel de fel de flori, tot asa si dumnezeiasca Scriptura are in ea virtutile dreptilor, nu numai ca sa ne desfatam ca de flori catava vreme de buna lor mireasma, ci ca sa culegem din ele necontenit folos. Intr-o gradina, numai ce luam o floare in mana, floarea se si vestejeste si-si pierde farmecul ei, aici nu-i asa, ci, cand auzim de virtutile dreptilor si le asezam in sanurile mintii noastre, putem sa ne desfatam, daca vrem, tot timpul de buna lor mireasma.
Haide, dar, pentru ca asa este buna mireasma a sfintilor din Sfanta Scriptura, sa aflam astazi buna mireasma a lui Lot (Omilii la Facere, omilia XLIII, I).
La Sf. Ioan Gura de Aur, una din preocupari era si aceea ca fiecare credincios crestin sa-si procure un exemplar al Sfintei Scripturi, pentru a-si hrani sufletul (Omilia a LIV-a la Evanghelia dupa Ioan, 3).
Sf. Ioan ii indemna pe credinciosi nu doar sa aiba in locuinte si in maini Sfanta Scriptura, ci sa pastreze si in inimile lor cuvintele ei (Omilia a XI-a la Evanghelia dupa Ioan, 1).
Mai ales laicii se sustrageau de la citirea Sfintei Scripturi. Ei invocau diferite motive, de pilda exercitarea unei meserii, faptul ca sunt casatoriti, au copii si sunt coplesiti de griji, ca nu sunt precum monahii care au renuntat la lume si carora le revine de fapt obligatia de a studia Scriptura. Intr-adevar, pe atunci calugarii consacrau aproape intregul lor timp lecturii si aprofundarii ei. Dupa rugaciunile si slujbele de dimineata, calugarii se retrageau in chiliile lor, unde se consacrau citirii cartilor sfinte, pe care nu o intrerupeau decat pentru a participa la rugaciunile comune. Apoi, iarasi, indata ce ieseau de la adunarea sfanta, unul se intretinea cu Isaia, altul cu Apostolii; unul vedea scrierile altui autor (Omilii la Matei, LXVIII, 4-5).
Marele ierarh antiohian ii deplange insa pe mireni, zicandu-le : Ce ziceti, dragii mei? Nu va revine voua citirea Sfintei Scripturi, pentru ca sunteti prea ocupati? Va spun insa ca voi aveti mai multa nevoie decat...
Intai de toate, Sf. Ioan Gura de Aur a fost el insusi un mare cunoscator al Sfintei Scripturi. Aceasta si pentru ca mare i-a fost osteneala in vederea implinirii acestui maret scop. El cunostea Biblia pe de rost. O citeaza, o explica, o comenteaza si recomanda permanent citirea acesteia. El rupea din timpul stabilit servirii mesei pentru a studia, a aprofunda si a talcui Scriptura, deoarece se simtea intru totul raspunzator in fata poporului, in ceea ce priveste cunoasterea acesteia, si astfel nici o parte din ea nu a ramas necunoscuta Sfantului Parinte. S-a spus despre el ca era omul unei singure Carti si ca Biblia sa nu era niciodata inchisa (John Heston Willey, Chrysostom: The Orator (Men of Kingdom), 1906, p. 171).
In tinerete, Sf. Ioan se dedica total citirii Sfintei Scripturi si rugaciunii, frecventand asketerionul lui Diodor de Tars (a 394) si Carterios. I-a convins sa faca acelasi lucru si pe doi fosti colegi ai sai: pe Teodor si pe Maxim. Primul dintre ei va deveni mai tarziu episcop de Mopsuestia, iar al doilea, episcop de Seleucia. Cand afla ca Teodor vrea sa paraseasca asketerionul pentru a se intoarce in lume, Ioan ii trimite o scrisoare magistrala, cu ganduri si cuvinte care depasesc mintea omeneasca, convingandu-l sa imbratiseze din nou viata inteleapta. Puterea persuasiva a acestei scrisori vorbeste despre intelepciunea si agilitatea Sfantului Ioan, care convinsese pe unul care stralucea ca si el, pe unul care putea ca si el sa vorbeasca si sa convinga. Despre forta sa persuasiva, istoricul Sozomen ne relateaza: Nu-i convingea ca sa fie de acord cu el, cu vreo tehnica sau putere speciala a cuvantului, ci prin faptul ca exprima cu sinceritate sensul Sfintelor Scripturi (Istoria bisericeasca). Este bine cunoscut faptul ca marele arhipastor antiohian a petrecut ani de zile, intr-o pestera din apropierea Antiohiei, invatand pe de rost textele scripturistice.
E necesar ca fiecare credincios sa-si procure Sfanta ScripturaSf. Ioan ne-a lasat cele mai impresionante caracterizari ale Sfintei Scripturi, cu miscatoare exortatii de a o avea, a o citi si a medita la cuvintele ei. Astfel, intr-o omilie la cartea Genezei (cap. XI), Sf. Ioan Gura de Aur isi incepe cuvantarea cu aceasta fermecatoare prezentare a Sfintei Scripturi: Precum o livada inflorita are fel de fel de flori, tot asa si dumnezeiasca Scriptura are in ea virtutile dreptilor, nu numai ca sa ne desfatam ca de flori catava vreme de buna lor mireasma, ci ca sa culegem din ele necontenit folos. Intr-o gradina, numai ce luam o floare in mana, floarea se si vestejeste si-si pierde farmecul ei, aici nu-i asa, ci, cand auzim de virtutile dreptilor si le asezam in sanurile mintii noastre, putem sa ne desfatam, daca vrem, tot timpul de buna lor mireasma.
Haide, dar, pentru ca asa este buna mireasma a sfintilor din Sfanta Scriptura, sa aflam astazi buna mireasma a lui Lot (Omilii la Facere, omilia XLIII, I).
La Sf. Ioan Gura de Aur, una din preocupari era si aceea ca fiecare credincios crestin sa-si procure un exemplar al Sfintei Scripturi, pentru a-si hrani sufletul (Omilia a LIV-a la Evanghelia dupa Ioan, 3).
Sf. Ioan ii indemna pe credinciosi nu doar sa aiba in locuinte si in maini Sfanta Scriptura, ci sa pastreze si in inimile lor cuvintele ei (Omilia a XI-a la Evanghelia dupa Ioan, 1).
Mai ales laicii se sustrageau de la citirea Sfintei Scripturi. Ei invocau diferite motive, de pilda exercitarea unei meserii, faptul ca sunt casatoriti, au copii si sunt coplesiti de griji, ca nu sunt precum monahii care au renuntat la lume si carora le revine de fapt obligatia de a studia Scriptura. Intr-adevar, pe atunci calugarii consacrau aproape intregul lor timp lecturii si aprofundarii ei. Dupa rugaciunile si slujbele de dimineata, calugarii se retrageau in chiliile lor, unde se consacrau citirii cartilor sfinte, pe care nu o intrerupeau decat pentru a participa la rugaciunile comune. Apoi, iarasi, indata ce ieseau de la adunarea sfanta, unul se intretinea cu Isaia, altul cu Apostolii; unul vedea scrierile altui autor (Omilii la Matei, LXVIII, 4-5).
Marele ierarh antiohian ii deplange insa pe mireni, zicandu-le : Ce ziceti, dragii mei? Nu va revine voua citirea Sfintei Scripturi, pentru ca sunteti prea ocupati? Va spun insa ca voi aveti mai multa nevoie decat...
