Despre minuni
Duminica a XXIV-a dupa Rusalii Evanghelia de la Luca 8,41-56 41 i iata a venit un barbat, al carui nume era Iair si care era mai-marele sinagogii. i cazand la picioarele lui Iisus, Il ruga sa intre in casa Lui, 42 caci avea numai o fiica, ca de doisprezece ani, si ea era pe moarte. []Duminica a XXIV-a dupa RusaliiEvanghelia de la Luca 8,41-5641 i iata a venit un barbat, al carui nume era Iair si care era mai-marele sinagogii. i cazand la picioarele lui Iisus, Il ruga sa intre in casa Lui, 42 caci avea numai o fiica, ca de doisprezece ani, si ea era pe moarte. i, pe cand se ducea El, multimile Il impresurau.43 i o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sange si cheltuise cu doctorii toata averea ei, si de nici unul nu putuse sa fie vindecata, 44 apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui si indata s-a oprit curgerea sangelui ei. 45 i a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toti tagaduind, Petru si ceilalti care erau cu El, au zis: Invatatorule, multimile Te imbulzesc si Te stramtoreaza si Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine? 46 Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Caci am simtit o putere care a iesit din Mine. 47 i, femeia, vazandu-se vadita, a venit tremurand si, cazand inaintea Lui, a spus de fata cu tot poporul din ce cauza s-a atins de El si cum s-a tamaduit indata. 48 Iar El i-a zis: Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit. Mergi in pace. 49 i inca vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicand: A murit fiica ta. Nu mai supara pe Invatatorul. 50 Dar Iisus, auzind, i-a raspuns: Nu te teme; crede numai si se va izbavi. 51 i venind in casa n-a lasat pe nimeni sa intre cu El, decat numai pe Petru si pe Ioan si pe Iacov si pe tatal copilei si pe mama. 52 i toti plangeau si se tanguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plangeti; n-a murit, ci doarme. 53 i radeau de El, stiind ca a murit. 54 Iar El, scotand pe toti afara si apucand-o de mana, a strigat, zicand: Copila, scoala-te! 55 i duhul ei s-a intors si a inviat indata; si a poruncit El sa i se dea sa manance. 56 i au ramas uimiti parintii ei. Iar El le-a poruncit sa nu spuna nimanui ce s-a intamplat.1. Doua mari minuni. Evanghelia acestei Duminici ne istoriseste doua mari minuni ale Mantuitorului: vindecarea femeii cu scurgere de sange si invierea fiicei lui Iair. In primul caz, femeia incercase toate posibilitatile omenesti de vindecare. Boala era veche de 12 ani , iar Evanghelia de la Marcu noteaza ca multe indurase de la multi doctori, cheltuindu-si toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergand inspre rau (Mc 5,26). Cat despre fiica lui Iair, daca pana era pe moarte (Lc 8,42) tatal spera ca Invatatorul din Nazaret s-o mai poata scapa, dupa ce murise toti socoteau ca nu se mai poate face nimic. Cel care venise sa-i anunte lui Iair moartea copilei tine chiar sa exprime acest gand: A murit fiica ta. Nu mai supara pe Invatatorul (Lc 8,49; cf. Mc 5,45).
Invierea fiicei lui Iair este una dintre cele trei invieri de care ne vorbesc Sfintele Evanghelii. Exista, desigur, o mare deosebire intre invierea tanarului din Nain, a fiicei lui Iair sau a lui Lazar, pe de o parte, si Invierea lui Hristos, pe de alta parte. Cei trei au fost readusi la o viata pamanteasca temporara. Este infinit mai inalta invierea lui Hristos, cu un trup indumnezeit si preamarit. i va fi infinit mai inalta invierea in slava a Sfintilor, la a doua venire a lui Hristos. Minunea Invierii lui Hristos este temeiul tuturor minunilor care se savarsesc in Biserica si in viata credinciosilor. Hristos Cel preamarit de-a dreapta Tatalui, Acelasi ieri si azi si in veci (Evrei 13,8) si Care a fagaduit ca va fi cu ai Sai in toate zilele, pana la sfarsitul veacului (Mt 28,20), ca oarecand pe plaiurile arii Sfinte, Se apropie cu mila de cei ce-L cheama in suferintele si necazurile lor si, in chip minunat, ii mangaie, ii miluieste si ii vindeca. Credinciosii sunt adeseori beneficiari ai minunilor lui Hristos. Afirmam acest lucru cu hotarare si fara nici un fel de confuzie intre ceea ce este cu adevarat o minune si nenumaratele naluciri si false minuni.
Dincolo insa de tot ceea ce face Hristos in chip minunat in viata credinciosilor Sai, exista o mare minune careia ne-am facut partasi toti membrii Bisericii, fara exceptie. O minune cu mult mai mare decat toate celelalte pe care le-am putea dori. Din puterea Invierii Lui am fost cu totii inviati duhovniceste prin Taina Sfantului Botez (Rom 6,3 si urm.; Ef 2,5-6; Col 2,12-13). Am trecut, impreuna cu El, prin moarte si inviere. Ne-am facut partasii vietii Lui tainice si dumnezeiesti (cf. Col 3,3-4). O mare minune a pus astfel temei vietii noastre celei noi, in Hristos si in Biserica. i tot din puterea Invierii Lui se va savarsi minunea scularii celei slavite, cu trupul, a Sfintilor, intru invierea vietii (In 5,29), la Parusie.2. Crestinismul si minunile. Sfintele Evanghelii sunt pline de istorisiri despre minunile Mantui torului. i totusi ele nu-si propun sa prezinte toate minunile, ci numai ne lasa sa intelegem ca minunile insoteau fiecare pas al lui Iisus. De multe ori, intr-o prezentare rezumativa, Sfintele Evanghelii ne spun pur si simplu ca El a vindecat pe toti bolnavii din locurile pe unde trecea. Minunile nu inceteaza cu plecarea Sa la Tatal. Ele sunt prezente mereu in Biserica. Vietile Sfintilor sunt pline de marturii ale minunilor pe care Mantuitorul continua sa le savarseasca in lume prin alesii Sai. Putem, deci, spune ca, mai mult decat in oricare religie, minunile tin de insasi structura credintei crestine. Toate principiile esentiale ale hinduismului ar ramane, cred, intacte, daca inlaturi miraculosul, observatia fiind aproape adevarata si in cazul mahomedanismului. Cu Crestinismul insa nu poti face asta. El este tocmai povestea unei mari minuni scrie C. S. Lewis (Despre minuni, trad. de Sorin Marculescu, Ed. Humani tas, Bucuresti, 1997, p. 78).
O buna parte dintre oamenii zilelor noastre nu mai cred insa in minuni. i nu e nicidecum vorba numai de atei, ci de oameni care se considera religiosi . Numai ca in religia lor nu mai au loc minunile. Deoarece ei cred ca fie caracterul lui Dumnezeu, fie caracterul naturii exclude posibilitatea minunilor.3. Minunile si legile naturii. Vom incepe cu obiectiunea din urma, care este si cea mai populara: ca, adica, posibilitatea minunilor este exclusa de caracterul insusi al naturii. Adeseori auzim sau citim ca nu se poate sa existe minuni, deoarece ele sunt contrare legilor naturii. Da, zic acesti contestatari, oamenii din trecut puteau crede in minuni deoarece ei nu cunosteau legile naturii. Acum insa stim ca ele sunt cu neputinta . Sau: Primii crestini credeau, desigur, ca Hristos este fiul unei Fecioare; dar noi stim ca asa ceva este o imposibilitate stiintifica . Credinta in minuni, sustin acestia, ar fi aparut intr-o perioada cand oamenii ignorau in asemenea masura mersul naturii incat nu-si dadeau seama ca minunile ii sunt contrare.
Luand insa aminte la relatarile evanghelice despre minuni, ne dam seama cat de falsa este o asemenea supozitie. Dreptul Iosif, descoperind ca logodnica sa urmeaza sa aiba un copil, se hotarase s-o paraseasca; ceea ce arata ca el era nu mai putin constient decat oamenii de astazi de mersul naturii . A fost nevoie ca ingerul sa-i vesteasca taina zamislirii de la Duhul Sfant pentru a accepta minunea ca pe ceva dincolo de uniformitatea legilor naturii. Acelasi lucru il descoperim in toate relatarile evanghelice despre minuni. Toate minunile din Evanghelii suscita frica si minunarea celor prezenti, ceea ce arata ca acestia toti erau foarte constienti de legile naturii si de depasirea acestor legi prin minunile lui Iisus; de aceea, ei si considera aceste minuni ca dovezi ale puterii Sale supranaturale. Astfel, credinta in minuni, departe de a depinde de o ignoranta in materie de legi ale naturii, este posibila exclusiv in masura in care aceste legi sunt cunoscute (ibid., p. 57). Dintotdeauna, omul a stiut ca, in cazul minunilor, este vorba de ceva de dincolo de natura, de o invadare a naturii de o forta dinafara ei. Astfel, perceptia minunilor nu a avut cum sa fie modificata de trecerea timpului sau de dezvoltarea stiintei. Temeiurile credintei si necredintei sunt aceleasi astazi ca si acum doua mii sau zece mii de ani (ibid., p. 58).4. Minunea este interconexata cu intreaga natura. In legatura cu temeiul naturalist mentionat, se cuvine sa ne intrebam daca natura are, intr-adevar, o astfel de constitutie incat interferentele supranaturale cu ea sa fie imposibile. tim ca, in general, natura este regulata, ca ea se comporta conform unor legi fixe. Aceasta observatie nu implica insa nicidecum imposibilitatea minunilor. Fizicianul stie ca o bila, impinsa cu o anumita forta pe o suprafata plana se va deplasa intr un anumit fel. Dar el stie tot atat de bine, tocmai pentru ca e fizician, ca daca apare un factor nou, pe care nu l-a luat in calcul de pilda, daca bila e deformata , atunci comportamentul bilei se va deosebi cu necesitate de cel asteptat. Nu pentru ca legea e falsa, ci pentru ca e adevarata. Minunea, din punctul de vedere al omului de stiinta, implica tocmai o astfel de introducere a unui factor nou in situatie: puterea supranaturala, pe care el n-a avut-o in vedere (cf., p. 68-69).
Ar fi inexact sa spunem ca minunea incalca legile naturii. Cand, prin interventia lui Dumnezeu, apare o situatie noua si neobisnuita, natura digera sau asimileaza aceasta noua situatie, ea se instaleaza in aceasta noua situatie, o face sa se simta ca acasa, ii adapteaza toate celelalte evenimente (ibid., p. 69-70). Daca un eveniment vine din afara naturii, in clipa cand acesta intra pe taramul ei, se si supune tuturor legilor sale. Vinul miraculos va ameti, zamislirea miraculoasa va duce la sarcina, cartile inspirate vor suferi toate procesele de alterare textuala, painea miraculoasa va fi mistuita. Arta divina a minunii nu este arta suspendarii tiparului caruia i se conformeaza eveni mentele, ci arta alimentarii acelui tipar cu noi evenimente (ibid., p. 70).
Ca orice eveniment, minunea are si ea o cauza si un rezultat (efecte sau consecinte). Numai ca, daca in...
Invierea fiicei lui Iair este una dintre cele trei invieri de care ne vorbesc Sfintele Evanghelii. Exista, desigur, o mare deosebire intre invierea tanarului din Nain, a fiicei lui Iair sau a lui Lazar, pe de o parte, si Invierea lui Hristos, pe de alta parte. Cei trei au fost readusi la o viata pamanteasca temporara. Este infinit mai inalta invierea lui Hristos, cu un trup indumnezeit si preamarit. i va fi infinit mai inalta invierea in slava a Sfintilor, la a doua venire a lui Hristos. Minunea Invierii lui Hristos este temeiul tuturor minunilor care se savarsesc in Biserica si in viata credinciosilor. Hristos Cel preamarit de-a dreapta Tatalui, Acelasi ieri si azi si in veci (Evrei 13,8) si Care a fagaduit ca va fi cu ai Sai in toate zilele, pana la sfarsitul veacului (Mt 28,20), ca oarecand pe plaiurile arii Sfinte, Se apropie cu mila de cei ce-L cheama in suferintele si necazurile lor si, in chip minunat, ii mangaie, ii miluieste si ii vindeca. Credinciosii sunt adeseori beneficiari ai minunilor lui Hristos. Afirmam acest lucru cu hotarare si fara nici un fel de confuzie intre ceea ce este cu adevarat o minune si nenumaratele naluciri si false minuni.
Dincolo insa de tot ceea ce face Hristos in chip minunat in viata credinciosilor Sai, exista o mare minune careia ne-am facut partasi toti membrii Bisericii, fara exceptie. O minune cu mult mai mare decat toate celelalte pe care le-am putea dori. Din puterea Invierii Lui am fost cu totii inviati duhovniceste prin Taina Sfantului Botez (Rom 6,3 si urm.; Ef 2,5-6; Col 2,12-13). Am trecut, impreuna cu El, prin moarte si inviere. Ne-am facut partasii vietii Lui tainice si dumnezeiesti (cf. Col 3,3-4). O mare minune a pus astfel temei vietii noastre celei noi, in Hristos si in Biserica. i tot din puterea Invierii Lui se va savarsi minunea scularii celei slavite, cu trupul, a Sfintilor, intru invierea vietii (In 5,29), la Parusie.2. Crestinismul si minunile. Sfintele Evanghelii sunt pline de istorisiri despre minunile Mantui torului. i totusi ele nu-si propun sa prezinte toate minunile, ci numai ne lasa sa intelegem ca minunile insoteau fiecare pas al lui Iisus. De multe ori, intr-o prezentare rezumativa, Sfintele Evanghelii ne spun pur si simplu ca El a vindecat pe toti bolnavii din locurile pe unde trecea. Minunile nu inceteaza cu plecarea Sa la Tatal. Ele sunt prezente mereu in Biserica. Vietile Sfintilor sunt pline de marturii ale minunilor pe care Mantuitorul continua sa le savarseasca in lume prin alesii Sai. Putem, deci, spune ca, mai mult decat in oricare religie, minunile tin de insasi structura credintei crestine. Toate principiile esentiale ale hinduismului ar ramane, cred, intacte, daca inlaturi miraculosul, observatia fiind aproape adevarata si in cazul mahomedanismului. Cu Crestinismul insa nu poti face asta. El este tocmai povestea unei mari minuni scrie C. S. Lewis (Despre minuni, trad. de Sorin Marculescu, Ed. Humani tas, Bucuresti, 1997, p. 78).
O buna parte dintre oamenii zilelor noastre nu mai cred insa in minuni. i nu e nicidecum vorba numai de atei, ci de oameni care se considera religiosi . Numai ca in religia lor nu mai au loc minunile. Deoarece ei cred ca fie caracterul lui Dumnezeu, fie caracterul naturii exclude posibilitatea minunilor.3. Minunile si legile naturii. Vom incepe cu obiectiunea din urma, care este si cea mai populara: ca, adica, posibilitatea minunilor este exclusa de caracterul insusi al naturii. Adeseori auzim sau citim ca nu se poate sa existe minuni, deoarece ele sunt contrare legilor naturii. Da, zic acesti contestatari, oamenii din trecut puteau crede in minuni deoarece ei nu cunosteau legile naturii. Acum insa stim ca ele sunt cu neputinta . Sau: Primii crestini credeau, desigur, ca Hristos este fiul unei Fecioare; dar noi stim ca asa ceva este o imposibilitate stiintifica . Credinta in minuni, sustin acestia, ar fi aparut intr-o perioada cand oamenii ignorau in asemenea masura mersul naturii incat nu-si dadeau seama ca minunile ii sunt contrare.
Luand insa aminte la relatarile evanghelice despre minuni, ne dam seama cat de falsa este o asemenea supozitie. Dreptul Iosif, descoperind ca logodnica sa urmeaza sa aiba un copil, se hotarase s-o paraseasca; ceea ce arata ca el era nu mai putin constient decat oamenii de astazi de mersul naturii . A fost nevoie ca ingerul sa-i vesteasca taina zamislirii de la Duhul Sfant pentru a accepta minunea ca pe ceva dincolo de uniformitatea legilor naturii. Acelasi lucru il descoperim in toate relatarile evanghelice despre minuni. Toate minunile din Evanghelii suscita frica si minunarea celor prezenti, ceea ce arata ca acestia toti erau foarte constienti de legile naturii si de depasirea acestor legi prin minunile lui Iisus; de aceea, ei si considera aceste minuni ca dovezi ale puterii Sale supranaturale. Astfel, credinta in minuni, departe de a depinde de o ignoranta in materie de legi ale naturii, este posibila exclusiv in masura in care aceste legi sunt cunoscute (ibid., p. 57). Dintotdeauna, omul a stiut ca, in cazul minunilor, este vorba de ceva de dincolo de natura, de o invadare a naturii de o forta dinafara ei. Astfel, perceptia minunilor nu a avut cum sa fie modificata de trecerea timpului sau de dezvoltarea stiintei. Temeiurile credintei si necredintei sunt aceleasi astazi ca si acum doua mii sau zece mii de ani (ibid., p. 58).4. Minunea este interconexata cu intreaga natura. In legatura cu temeiul naturalist mentionat, se cuvine sa ne intrebam daca natura are, intr-adevar, o astfel de constitutie incat interferentele supranaturale cu ea sa fie imposibile. tim ca, in general, natura este regulata, ca ea se comporta conform unor legi fixe. Aceasta observatie nu implica insa nicidecum imposibilitatea minunilor. Fizicianul stie ca o bila, impinsa cu o anumita forta pe o suprafata plana se va deplasa intr un anumit fel. Dar el stie tot atat de bine, tocmai pentru ca e fizician, ca daca apare un factor nou, pe care nu l-a luat in calcul de pilda, daca bila e deformata , atunci comportamentul bilei se va deosebi cu necesitate de cel asteptat. Nu pentru ca legea e falsa, ci pentru ca e adevarata. Minunea, din punctul de vedere al omului de stiinta, implica tocmai o astfel de introducere a unui factor nou in situatie: puterea supranaturala, pe care el n-a avut-o in vedere (cf., p. 68-69).
Ar fi inexact sa spunem ca minunea incalca legile naturii. Cand, prin interventia lui Dumnezeu, apare o situatie noua si neobisnuita, natura digera sau asimileaza aceasta noua situatie, ea se instaleaza in aceasta noua situatie, o face sa se simta ca acasa, ii adapteaza toate celelalte evenimente (ibid., p. 69-70). Daca un eveniment vine din afara naturii, in clipa cand acesta intra pe taramul ei, se si supune tuturor legilor sale. Vinul miraculos va ameti, zamislirea miraculoasa va duce la sarcina, cartile inspirate vor suferi toate procesele de alterare textuala, painea miraculoasa va fi mistuita. Arta divina a minunii nu este arta suspendarii tiparului caruia i se conformeaza eveni mentele, ci arta alimentarii acelui tipar cu noi evenimente (ibid., p. 70).
Ca orice eveniment, minunea are si ea o cauza si un rezultat (efecte sau consecinte). Numai ca, daca in...
