DESPRE RÃBDARE
Rabdarea este una dintre virtutile de capetenie din viata crestinului. Cel care o practica va avea castig atat in aceasta viata trecatoare, dobandind pace, liniste sufleteasca si stabilitate duhovniceasca, dar mai ales, in viata de veci, mantuirea sufletului.
Dintotdeauna virtutea rabdarii a fost pusa la loc de mare cinste. Iata-l pe Solomon, cel preaintelept, care socoteste ca Barbatul indelung-rabdator este mai de pret decat un viteaz, iar cel ce isi stapaneste mania este mai pretuit decat cuceritorul unei cetati. (Pilde, 16, 32) Vedeti cinstea omului indelung-rabdator? El este socotit mai valoros si mai de trebuinta, in viata societatii, decat cel care cucereste cetati.
Cu toate acestea, astazi, se simte o mare lipsa a acestei virtuti in viata crestinilor. In zilele noastre, parca mai mult ca oricand, omenirea duce lipsa de rabdare. Cuvintele Nu te mai suport! le auzim tot mai des in viata de familie si in societatea noastra postmoderna. Cei mai multi punem vina pe stres pentru acest neajuns, dar, daca suntem atenti, vom vedea ca stresul tot noi singuri ni-l provocam prin patimile si pacatele noastre. Dam vina pe grijile zilnice, ca ar fi provocatoare de stres, dar oare cel care nu avea timp nici paine sa manance , cum istoriseste evanghelistul, acela nu se confrunta in fiecare zi cu griji si necazuri? Cu siguranta ca da, dar stia ca numai tinand legatura cu Tatal cel Ceresc pot fi invinse ispitele.
Un cumplit generator de stres este astazi televizorul. Pe buna dreptate, spunea un parinte al Bisericii: Ceea ce n-a putut sa faca Scaraotchi in 2000 de ani, a facut televizorul in 20 de ani .
Noi singuri ne punem pe umerii nostri...