Cand a inceput a renunta la lume, conditia sa duhovniceasca era instabila, dar, in timp, harul lui Dumnezeu a lucrat mantuirea sa si eliberarea de patimi. Cu cat mai repede dobandesti o virtute, cu atat mai usor o pierzi. Cu cat o dobandesti mai incet si cu mai multa truda, cu atat mai ferma ramane; []Cand a inceput a renunta la lume, conditia sa duhovniceasca era instabila, dar, in timp, harul lui Dumnezeu a lucrat mantuirea sa si eliberarea de patimi.

Cu cat mai repede dobandesti o virtute, cu atat mai usor o pierzi. Cu cat o dobandesti mai incet si cu mai multa truda, cu atat mai ferma ramane; exact ca planta aceea care a crescut inalta si i-a spus chiparosului:-Vezi ce mult am crescut doar in cateva zile! Esti aici de cativa ani si nu prea ai crescut cine stie ce .- Da , spuse chiparosul, dar tu n-ai vazut inca furtuni, valuri puternice si ierni friguroase Iar dupa catva timp, planta s-a uscat, in timp ce chiparosul a ramas acolo unde se afla! Asa este si cu omul duhovnicesc. Atat in vreme de furtuna, cat si in vreme de pace el ramane acelasi. De ce? Deoarece lunga perioada de timp a creat stabilitate. Cand a inceput a renunta la lume, conditia sa duhovniceasca era instabila, dar, in timp, harul lui Dumnezeu a lucrat mantuirea sa si eliberarea de patimi.

Asadar, omul trebuie sa se nevoiasca astazi, iar harul lui Dumnezeu va incepe sa actioneze de la sine maine. Atunci, nu va mai trebui sa va nevoiti pentru a avea ganduri bune; harul care ramane in voi este cel care le aduce in mintea ta fara efortul tau.

Atunci vei vedea mari taine!(Comori duhovnicesti din Sfantul Munte Athos, Culese din scrisorile si omiliile Avvei Efrem, Editura Egumenita, p.162-163)