Anul 1918 a fost un an istoric, a fost un an al asteptarilor noastre de veacuri. A fost anul in care am scapat de robia de veacuri a strainilor. A fost un an al implinirii visurilor noastre de veacuri. Anul 1918 a fost anul eruperii bucuriei noastre nationale, a fost un an de cantece, de []Anul 1918 a fost un an istoric, a fost un an al asteptarilor noastre de veacuri. A fost anul in care am scapat de robia de veacuri a strainilor.

A fost un an al implinirii visurilor noastre de veacuri.

Anul 1918 a fost anul eruperii bucuriei noastre nationale, a fost un an de cantece, de bucurie, de insufletire si de veselie nationala. A fost anul si praznicul invierii noastre nationale. Cu cat drag ne aducem si azi aminte de insufletirea si bucuriile acelui an.

Dar incetul cu incetul au venit peste noi alte valuri, au venit valurile cele pline de otrava sufleteasca ale politicei, a venit otrava cea ble- stemata a politicei de partid care ne-a furat iubirea, ne-a spart insufletirea si ne-a otravit sufletele.

Ferice de cei ce au murit in anul de insufletire 1918. Ce frumoasa moarte nationala au avut. Au murit ca tot atatia batrani Simeoni nationali, rostind cuvintele: acum slobozeste, Stapane, pe robul Tau ca vazura ochii mei invierea neamului meu.

Ferice de cei ce au murit indata dupa ce au scapat din Egipt, inainte de a vedea vitelul cel de aur pe care se pare ca-l avem si noi in drumul spre Canaan.

Multi dintre batranii luptatori cari supravietuiesc praznicul din 1 Dec. mor astazi cu o ingrijorare si o mahnire adanca scrisa in fata si in sufletul lor.

Lumina Satelor/anul VIII, nr. 31, 21.05.1929