Fapte facute cu prudenta si cu dragoste Atunci cand se foloseste fara discernamant, adeva rul poate face si crima. Unii actioneaza in numele adevarului si fac crime. Cand cineva are sinceritate fara discernamant, poate face un rau indoit, mai intai in el insusi si apoi in ceilalti, pentru ca aceasta since ritate nu are mila. Cine vrea []Fapte facute cu prudenta si cu dragosteAtunci cand se foloseste fara discernamant, adeva rul poate face si crima. Unii actioneaza in numele adevarului si fac crime. Cand cineva are sinceritate fara discernamant, poate face un rau indoit, mai intai in el insusi si apoi in ceilalti, pentru ca aceasta since ritate nu are mila. Cine vrea sa fie cu adevarat sincer sa inceapa sa fie sincer mai intai cu el insusi, pentru ca de aici incepe sinceritatea duhovniceasca.

Odata am spus cuiva: Ce esti tu? Luptator al lui Hristos sau luptator al diavolului? tii ca exista si lup tatori ai diavolului? . Crestinul nu trebuie sa fie fana tic, ci sa aiba dragoste fata de toti oamenii. Cel ce arunca cuvinte fara discernamant face rau, chiar daca ar avea dreptate .

Lucrarea in noi insineDaca vrei sa ajuti Biserica, cel mai bine este sa cauti sa te indrepti pe tine insuti, decat sa cauti sa indrepti pe altii. Daca te indrepti pe tine insuti, imediat se indreapta o particica din Biserica. Daca aceasta ar fi facut-o toti, Biserica s-ar fi indreptat. Insa astazi oamenii se preocupa de toate celelalte subiecte, dar nu se preocupa de ei insisi. Pentru ca a te preocu pa de tine insuti cere osteneala, iar a te preocupa de altii este usor.

Daca ne preocupam de indreptarea noastra si ne intoarcem mai mult spre lucrarea launtrica decat spre cea exterioara, dand intaietate ajutorului dumneze iesc, vom ajuta pe ceilalti mai mult si mai eficace. Ba inca, vom avea si pacea dinlauntru, care va ajuta fara zgomot sufletele ce le vom intalni, pentru ca starea duhovniceasca launtrica tradeaza virtutea sufletului si ii schimba pe ceilalti.

Cand cineva se daruieste lucrarii exterioare inainte de a ajunge la stralucita stare duhov niceasca launtrica, poate face o oarecare nevointa duhovniceasca, dar are mahnire, neliniste, lipsa de incredere in Dumnezeu si mereu isi pierde pacea sa. Daca nu isi face bine mai intai lui insusi, nu poate spune ca interesul lui pentru binele obstesc este curat. Cand se va elibera de omul sau cel vechi si de orice lucru lumesc, va avea deja harul dumnezeiesc si atunci si el se odihneste si odihneste si orice fel de oameni. Daca insa nu are harul lui Dumnezeu, nu se poate impune nici lui insusi si nici pe altii nu ii poate ajuta, astfel incat sa le aduca folos dumnezeiesc. Trebuie sa se afunde in har si dupa aceea sa-si foloseasca puterile lui sfintite pentru mantuirea celorlalti.

Binele sa se faca in chip bun Parinte, cum ganditi atunci cand va confruntati cu o problema? Ma gandesc ce se poate si ce nu se poate face omeneste. O examinez din toate partile. Voi face asta. Voi vedea ce reactie va avea loc de aici, care de din colo Ce rau poate pricinui sau la ce poate folosi . Eu intotdeauna incerc sa cercetez o problema din mai multe parti, astfel incat rezolvarea ce-o voi da sa fie pe cat se poate mai corecta. Pentru ca se pot face multe greseli daca nu se ia aminte. Daca va intelege prea tar ziu ce trebuia sa faca, nu foloseste, deoarece, cum se spune, pasarica deja a zburat. Sa spunem ca cineva n-a luat aminte si a dat foc la o casa. Ei bine, nu-l spanzura nimeni pentru asta, dar raul s-a facut.

Undeva s-a ivit o problema. A venit cel care era raspunzator in aceasta problema si mi-a spus: Ei, acum s-a aranjat problema. M-am dus, am aflat pe cutare si pe cutare, le-am spus asta si asta si totul s-a rezolvat . Abia acum a inceput problema , ii spun. Aceea care a fost n-a fost problema. Acum s-a aprins focul. La inceput au fost doi carbuni mici, care s-ar fi stins de la sine . Acela credea ca prin actiunile lui a rezolvat problema si chiar a vrut sa-l laudam pentru aceasta. Dar prin ceea ce a facut, a pricinuit un scan dal mare si a marit problema.

Este nevoie de multa atentie, prudenta si discerna mant pentru ca binele sa se faca in chip bun si sa folo seasca, pentru ca altfel, in loc sa foloseasca, il demonizeaza pe celalalt. Apoi, ceea ce se gandeste cineva sa faca trebuie mai intai sa se coaca, pentru ca de o rupe necoapta, adica hotaraste pripit, poate sa aiba probleme mai tarziu si sa se chinuiasca. Chestiunile serioase, daca se intarzie putin, dupa aceea se rezolva repede si corect. Se poate ca cineva sa aiba desteptaciune, dar sa aiba impreuna cu ea si slava desarta si iubire de sine, si in actiunile lui sa premearga acestea si sa nu ia aminte. De pilda un caine la vanatoare, atunci cand inainteaza cu atentie, desi nu e de rasa, gaseste urmele iepurelui. In timp ce altul, care e de rasa foarte buna si are toate insusirile, atunci cand se grabeste, alearga in dreapta si-n stanga fara rezultate. Actiunea savarsita inaintea gandirii are mandrie. De aceea sa nu se grabeasca nimeni sa actioneze, ci mai inainte sa se gandeasca si sa se roage. Atunci cand premerge rugaciunea, nu actioneaza spuma mintii, usuratatea, ci mintea cea sfintita.

Chiar si oamenii duhovnicesti procedeaza de multe ori ca si cum n-ar exista Dumnezeu; nu-L lasam pe Dumnezeu sa actioneze. Dumnezeu stie cum sa lucreze. Desi exista mijloace duhovnicesti ca sa se rezolve anumite situatii duhovnicesti grele, cu toate acestea noi actionam lumeste. Cand eram la Sinai, un hoge mergea in fiecare vineri in manastire, urca in minaretul unei geamii care era acolo si striga. i avea o voce! Se auzea pana sus la sihastria Sfintei Epistimia. Dupa aceea manastirea a hotarat sa inchida poarta vinerea, atunci cand mergea hogea, ca sa nu mai poata intra; eu nu stiam de aceasta hotarare. Intr-o zi, pe cand coboram spre manastire il vad pe hogea manios. Acum am sa le arat eu , imi spune. De ce mi-au inchis poarta ca sa nu intru? . Au inchis-o ca sa nu intre camilele , ii spun. Nu cred ca au inchis-o pen tru ca sa nu intri tu . Dupa aceea am spus ceva despre aceasta si Parintilor. Un secretar imi spune: Ii voi arata eu lui hogea! Il voi aranja eu. Voi scrie la guvern ca hogea ne face probleme . Asculta , ii spun, Ortodoxia nu procedeaza asa. Sa facem o priveghere, sa cantam slujba Parintilor Sinaiti, a Sfintei Ecaterina si sa lasam sa vorbeasca Dumnezeu. Ma voi duce si eu sus si ma voi ruga . Am spus unor Parinti sa se roage si ei si ast fel i-a venit o palma lui hogea incat a plecat singur, a disparut. Pentru ca, chiar daca ar fi inchis poarta, guvernul s-ar fi incredintat ca nu este adevarat faptul ca-i preseaza hogea si apoi ar fi avut probleme. Hogea ar fi spus ca monahii au inchis poarta deoarece mergea in fiecare vineri acolo, si ar fi facut un rau manastirii.

Un altul, mai demult, a vazut muntele si a vrut sa-si faca o casuta acolo sus, pe varful Sfintei Ecaterina! S-a imbolnavit si s-a dus, a murit. Mai pe urma a venit si un altul sa faca ceva acolo si s-a dus si acesta, a murit. De aceea este mai bine sa nu ne bazam numai pe actiunile noastre omenesti, ci sa ne rugam si sa-L lasam pe Dumnezeu sa lucreze.

Comportament cu discernamant Parinte, cand vedem pe cineva ca se comporta urat, trebuie sa-i spunem ceva? Potrivit cu ce fel de om este. Este nevoie de mult discernamant si de iluminare dumnezeiasca in vremea noastra. Nu este usor sa va vorbesc despre aceasta, intr-un caz, asa cum am vazut, exista 500 de sub-cazuri. Sunt unii care pot fi indreptati, altii care nu se indreapta, ba chiar la o observatie de-a noastra pot reactiona. Mai ales cand unul ca acesta are egoism si-l atingi, reactioneaza urat. Desi de multe ori intelege ca greseste, totusi din pricina egoismului nu da inapoi. Iar cand intentiile noastre nu sunt chiar curate, adica impreuna cu interesul exista si mandrie si dragostea nu este curata, in celalalt se creeaza o mare repulsie.

Atunci cand mustram pe cineva din dragoste, cu durere, fie ca celalalt intelege dragostea noastra, fie ca nu, schimbarea se savarseste in inima lui, deoarece suntem miscati de dragoste curata. In timp ce mus trarea ce se face fara dragoste, cu patima, il face fiara pe celalalt, pentru ca rautatea noastra se loveste de egoismul aceluia, si atunci sar scantei si se aprinde si foc, ca atunci cand lovesti cremenea de amnar.

Cand il rabdam pe fratele nostru din dragoste, acela simte aceasta. Precum simte si rautatea pe care o avem inlauntrul nostru, desi nu se manifesta, pentru ca ii pricinuieste tulburare. La fel se intampla si cu diavolul, care aduce tulburare chiar si atunci cand se infatiseaza ca inger de lumina, in timp ce adevaratul inger prici nuieste o veselie lina negraita. Adica, Parinte, atunci cand spunem ceva si se starnesc impotriviri, inseamna ca am facut-o din ego ism? Se pricinuiesc si multe interpretari gresite; caci unul intelege unele, altul altele! Dar fiecare sa se cerceteze intotdeauna pe sine insusi: De ce vreau sa spun aceasta? De unde pornesc? Ma doare pentru el sau vreau s-o spun doar ca sa par bun, sa ma arat ca sunt cineva? . Daca cineva se va curati launtric, atunci fie de se va mania, fie de va striga, fie de va face o observatie, intentiile lui vor fi curate. Dupa aceea, toate merg firesc, deoarece actioneaza cu discerna mant. Iar discernamantul este curatirea, iluminarea dumnezeiasca si claritatea duhovniceasca. Prin urma re, cum sa existe egoism acolo? Iar atunci cand intentiile sunt curate, omul are odihna. De aici veti putea deosebi daca orice lucrare a voastra este buna.

De multe ori nu intelegeti ca modul in care spuneti ceva altuia are ifos de director: Aceasta trebuie sa se faca asa si asa . Intra apoi egoismul in lucrare si il aruncati pe celalalt in aer. Daca exista intentii curate si smerenie, observatia il ajuta pe celalalt, altfel intra egoismul, care duce la un rezultat contrar. Sa va scoateti pe voi insiva, egoismul vostru, din actiunile voastre. Atunci veti fi miscate numai de intentiile cele curate. De cele mai multe ori comportamentul fara discernamant face mai mare rau decat comportamen tul nebunilor care n-au judecata si isi sparg capetele, deoarece cei fara discernamant, prin cuvintele lor taioase, naucesc sufletele sensibile si de multe ori le ranesc de moarte, pentru ca le duc la deznadejde.

Sunt si unii care se comporta in acelasi fel fata de toti. Dar nu putem pune intr-un degetar cat punem intr-un butoi; sau sa incarcam pe un bou, cat pe un cal. Boul este sa traga plugul; nu se poate sa-i punem samar si sa-l incarcam. Pe cal nu trebuie sa-l punem la plug, pentru ca el este bun sa ridice greutate. Pentru o treaba este unul, pentru alta celalalt. Sa nu dorim sa punem toata lumea pe calapodul nostru. Fiecare are particularitatile lui. Sa le trecem cu vederea pe unele, atunci cand acestea nu vatama. Daca ar fi putut intra in randuiala toti oamenii inca din viata aceasta, nu s-ar mai fi facut neoranduieli si ar fi fost si aici rai. Asadar, sa nu avem pretentii nerationale de la ceilalti.

Dragostea este caracteristica sinceritatii duhovnicestiLumea merge urat astazi, pentru ca toti spun mari adevaruri , care insa nu corespund cu realitatea. Cu vintele dulci si marile adevaruri au valoare atunci cand ies din guri adevarate si prind radacina numai in oa menii binevoitori si in cei care au minte curata. Parinte, exista sinceritate lumeasca si sinceritate duhovniceasca? Da, desigur. Sinceritatea lumeasca este fara dis cernamant. Adica cineva vorbeste si cand trebuie si cand nu? Pe langa aceasta, adevarul este adevar, dar daca vreodata spui adevarul fara discernamant, acesta nu mai este adevar. De pilda, este adevarat ca este bolnav mintal cutare. Dar daca mergi si ii spui aceasta, nu-l folosesti. Sau altul spune: Ca sa fiu sincer, ma voi duce si voi pacatui in piata . Aceasta nu este sinceri tate. Cel ce are mult discernamant are si dragoste nobila, jertfire de sine si smerenie, si chiar adevarul cel amar il spune cu multa simplitate si il indulceste cu bunatatea sa, folosind astfel foarte eficace prin cuvin tele sale dulci, precum medicamentele amare folosesc mai mult decat siropurile dulci.

Atunci cand se foloseste fara discernamant, adeva rul poate face si crima. Unii actioneaza in numele adevarului si fac crime. Cand cineva are sinceritate fara discernamant, poate face un rau indoit, mai intai in el insusi si apoi in ceilalti, pentru ca aceasta sinceritate nu are mila. Cine vrea sa fie cu adevarat sincer sa inceapa sa fie sincer mai intai cu el insusi, pentru ca de aici incepe sinceritatea duhovniceasca. Cand cineva nu este sincer cu sine insusi, isi bate joc si se nedreptateste numai pe sine. Dar cand se comporta fara sinceritate fata de altii, pacatuieste de moarte, pentru ca isi bate joc de ceilalti. Parinte, se poate misca cineva astfel din simpli tate? Ce simplitate! Unde ai aflat simplitate intr-un ast fel de om! Daca este copil, va avea simplitate. Daca este sfant, va avea simplitate. Daca este mare si nu este intarziat mintal si se misca asa, va fi diavol. i cum se simte acesta? Ca intr-un adevarat iad. Dintr-o ispita intra intr-alta. Mereu are ispite. Parinte, nu trebuie sa se poarte cineva cu onesti tate? Dreptatea, asa cum o folosesc multi, are un duh juridic. Sunt onest , spun unii, vestesc de pe acoperisuri , si il fac pe celalalt de ras, dar in cele din urma se fac ei insisi de ras.

Litera legii omoaraOdata am spus cuiva: Ce esti tu? Luptator al lui Hristos sau luptator al diavolului? tii ca exista si lup tatori ai diavolului?. Crestinul nu trebuie sa fie fana tic, ci sa aiba dragoste fata de toti oamenii. Cel ce arunca cuvinte fara discernamant face rau, chiar daca ar avea dreptate. Am cunoscut un scriitor care avea multa evlavie, dar vorbea mirenilor cu un limbaj plin de cruzime, care patrundea in profunzime si tulbura. Odata imi spune: La o intrunire am spus asta si asta unei doamne . Dar modul in care i-a vorbit a termina t-o. A jignit-o inaintea tuturor. Asculta , ii spun, tu arunci in ceilalti coronite de aur cu diamante, insa asa cum le arunci spargi capetele, si nu numai pe cele sen sibile, ci chiar si pe cele tari . Sa nu aruncam cu pietre in oameni in mod crestinesc. Cine mustra inaintea celorlalti pe cineva care a pacatuit sau vorbeste cu patima despre o oarecare persoana, unul ca acesta nu e miscat de Duhul lui Dumnezeu, ci de celalalt duh. Modul de a proceda al Bisericii este...