Iata ce gandeste sufletul meu: daca eu iubesc atat de putin pe Dumnezeu si sufletul meu tanjeste cu atata tarie dupa Domnul, cat de mare trebuie sa fi fost intristarea Maicii lui Dumnezeu, cand a ramas pe pamant dupa Inaltarea Domnului? Ea n-a asternut in scris intristarea sufletului Sau, si ceea ce stim despre viata []Iata ce gandeste sufletul meu: daca eu iubesc atat de putin pe Dumnezeu si sufletul meu tanjeste cu atata tarie dupa Domnul, cat de mare trebuie sa fi fost intristarea Maicii lui Dumnezeu, cand a ramas pe pamant dupa Inaltarea Domnului?Ea n-a asternut in scris intristarea sufletului Sau, si ceea ce stim despre viata ei pe pamant e putin, dar trebuie sa ne dam seama ca nu e cu putinta sa intelegem plinatatea iubirii ei pentru Fiul si Dumnezeul ei.

Inima Maicii Domnului, toate gandurile si tot sufletul ei erau preocupate de Domnul; dar i-a mai fost dat si altceva: ea iubea norodul si se ruga fierbinte pentru oameni, pentru noii crestini, ca Domnul sa ne intareasca, si pentru toata lumea, ca toti sa se mantuiasca. In aceasta rugaciune era bucuria si mangaierea ei pe pamant.

Nu intelegem in deplinatatea ei iubirea Maicii lui Dumnezeu, dar stim aceasta:cu cat mai mare e iubirea, cu atat mai mari sunt si suferintele sufletului;cu cat mai deplina e iubirea, cu atat mai deplina e cunostinta;cu cat mai fierbinte e iubirea, cu atat mai fierbinte e rugaciunea;cu cat mai desavarsita e iubirea, cu atat mai sfanta e viata.

Sfantul Cuvios Siluan Athonitul Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei