Pentru noi, crestinii, sfanta noapte de Craciun este cea mai izvoratoare de bucurii, pentru ca, in aceasta noapte sfanta, prorociile se implinesc, Dumnezeu din cer priveste spre noi cu deosebita dragoste si in umilinta de nedescris. Fiu Dumnezeiesc Se naste in trup omenesc, Cel fara de-nceput, ca sa locuiasca cu noi si printre noi, plin []Pentru noi, crestinii, sfanta noapte de Craciun este cea mai izvoratoare de bucurii, pentru ca, in aceasta noapte sfanta, prorociile se implinesc, Dumnezeu din cer priveste spre noi cu deosebita dragoste si in umilinta de nedescris. Fiu Dumnezeiesc Se naste in trup omenesc, Cel fara de-nceput, ca sa locuiasca cu noi si printre noi, plin de har si de adevar, implinind Scripturile, ca noi, crezand in El, sa avem viata vesnica.

In aceasta sfanta noapte de neuitat, ca niciodata pana atunci, cerul aprins si invapaiat arunca raze luminoase pana in cele mai indepartate zari, iar o stea deosebita prevestea semnul Intruparii Fiului Dumnezeiesc din Sfanta si Preacurata Fecioara Maria. Era semnul venirii aici, in lumea noastra, a lui Hristos-Mesia, semnul venirii Mantuitorului Iisus Hristos-Domnul, ca sa dea viata lumii si sa o aiba din belsug.

Oricat ne-am stradui ca in cuvinte omenesti sa descriem minunatiile acestei nopti luminate, cuvintele cele mai alese vor fi ca niste luminite slabe, ce licaresc abia in fata realitatilor divine, scrise si descoperite noua in Sfintele Evanghelii de catre marii si luminatii barbati, marturisitori ai adevarului. Ei le-au vazut cu ochii lor, le-au pipait cu mainile lor, le-au trait si au fost luminati de Duhul Sfant.

In aceasta sfanta noapte, Dumnezeul milostiv ingaduie oamenilor sa vada fapturi ceresti nenumarate zburand in inaltul cerului, coborand spre pamant si, unindu-se intr-un glas, cantand in triluri melodioase, ceresti, adresandu-se mai intai cerului, apoi pamantului, si zicand: Slava intru cei de Sus lui Dumnezeu, pe pamant pace, si intre oameni bunavoire (Lc 2, 14).

Imnurile de slava cantate de corul ingeresc umpleau cerul si pamantul de bucurii si uimiri negraite. Filozofi ai Orientului, magii, influentati de semne ceresti, au pornit pe jos, calauziti de Stea, au luat drumul spre Betleem, unde se afla Pruncul. Ciobanii din imprejurimile Betleemului, parasind turmele lor, alergara in mare graba sa vada minunea ce ingerii le vestisera. Bucurie de nedescris stapanea intreg cuprinsul. Cantecele ceresti deveneau tot mai staruitoare, iar stralucirea, din ce in ce mai greu de suportat privirilor firesti omenesti.

In aceste momente sublime de frumuseti de negrait, Fecioara Maria naste pe Mesia, Dumnezeiescul Prunc Iisus Hristos, mai presus de fire, nu din pofta barbateasca, ci prin umbrirea Duhului Sfant, cum scriu Sfintele Scripturi.

La Betleem, in aceasta noapte minunata, langa ieslea Dumnezeiescului Prunc, manati de raze luminoase, trimisi de acelasi dor, se intalnesc, se saluta, se inchina impreuna, ingenunchind inaintea Sfantului Prunc cele doua clase de oameni, distantate in lumea noastra fireasca, si anume: intelectualitatea, cultura, mintea luminata, imbacsita de stiinta lumeasca sau universala magii si simplitatea, oamenii necarturari ciobanii, pastorii de oi.

Ce minunat e sa stii si sa simti ca la picioarele Domnului Iisus toti sunt egali, mici, simpli si slabi, ca toti avem nevoie de mantuire; sa-l simti pe cel mai umil fratele tau si, in smerenia cea mai adanca, sa-i speli picioarele, sa-i ungi ranile, sa te pleci si sa-l ajuti La Betleem, pana si locul unde S-a nascut Domnul Iisus,...