Praznicul Naşterii Domnului – luminarea vieţii noastre prin cunoaşterea lui Dumnezeu
Eu Lumina am venit in lume, ca tot cel ce crede in Mine sa nu ramana in intuneric. (In 12, 46) LAUREN IU, DIN MILA LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOPUL SIBIULUI I MITROPOLITUL ARDEALULUI Iubitului nostru cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini, har, mila si pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhieresti binecuvantari! Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, []Eu Lumina am venit in lume, ca tot cel ce crede in Mine sa nu ramanain intuneric. (In 12, 46) LAUREN IU,DIN MILA LUI DUMNEZEU,ARHIEPISCOPUL SIBIULUI IMITROPOLITUL ARDEALULUIIubitului nostru cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini,har, mila si pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhieresti binecuvantari!Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii Lumina cunostintei; ca, intru dansa, cei ce slujeau stelelor de la Stea se invatau sa se inchine Tie, Soarelui dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de Sus. Doamne, slava Tie! (Troparul Nasterii Domnului)Iubitii mei fii duhovnicesti,Prin fiecare praznic imparatesc, an de an, Biserica, Mama noastra, ne face mereu daruri, ne vorbeste despre Hristos, Capul Ei, ne introduce in comuniune cu El, facandu-ne contemporani cu toate evenimentele vietii Lui pamantesti. Fiecare sarbatoare este o tainica realitate pe care o traim prin intermediul cultului divin. Suntem aici, pe pamant, dar gustam, prin fiecare Liturghie, din bucuria cereasca a vietii vesnice. De aici, fericirea noastra, de aici, lumina fiecarui praznic imparatesc. An de an am incercat prin cuvantul nostru pastoral sa descifram impreuna tainele si intelesurile adanci ale Praznicului Nasterii Domnului. Anul acesta vom analiza frumusetea si profunzimea dogmatica a troparului acestui praznic, a acestei scurte compozitii imnografice prin care se anunta si se explica intr-o forma poetica semnificatia duhovniceasca a evenimentului liturgic praznuit. Vom incerca impreuna sa descoperim modul in care Biserica ne invata dogmele ei intr-un mod atat de simplu, dar si de profund prin intermediul imnografiei.
Troparul, ca alcatuire liturgica, este o scurta strofa poetica, ce contine ritm, rima si un numar de silabe, si il cantam la fiecare vecernie, utrenie si liturghie, cinstind pe sfintii sarbatoriti sau praznuind evenimentele importante din viata Mantuitorului si a Maicii Domnului sau din istoria sfanta a mantuirii. Prin toate imnele liturgice ale cultului divin, Biserica ne ajuta sa intelegem mai usor, nu prin naratiune sau povestire, ci prin poezie, tainicul fiecarui praznic imparatesc. Prin structura lui, prin cuvintele lui bine potrivite, fiecare tropar are un mod unic de a ne initia si de a ne introduce in bucuria sarbatorilor. El contine cateva idei importante, cateva adevaruri de credinta, pe care, prin melos, prin cantare, Biserica vrea sa ni le insusim atat cu mintea, cat si cu inima, pentru a le putea apoi implini in viata noastra, prin lucrare duhovniceasca.
Iubiti credinciosi,Troparul Nasterii Domnului il cunoastem atat de bine cu totii si il cantam atat de des in aceste zile, ca prin el si prin frumoasele colinde sa ne exprimam bucuria pe care ne-o aduce venirea in lume a Fiului lui Dumnezeu. Aceasta scurta alcatuire imnografica este structurata in jurul a trei afirmatii importante, cu valoarea unor adevaruri tainice si de credinta, pe care Biserica vrea sa ni le puna la suflet intr-o forma poetica atat de frumoasa si de concisa. Prima si cea mai importanta dintre ele marturiseste faptul ca Nasterea lui Hristos a adus in lume Lumina, dar nu orice lumina, ci tainica Lumina a cunoasterii lui Dumnezeu. Cea de a doua afirmatie a troparului: ca, intru dansa, cei ce slujeau stelelor de la Stea se invatau sa se inchine Tie , ne descrie modul in care se manifesta aceasta Lumina venita in lume, convertind si povatuind spre cunoasterea lui Dumnezeu chiar si pe magii pagani. Troparul se incheie aratand Cine este aceasta Lumina a cunostintei, identificandu-o cu Persoana Mantuitorului Iisus Hristos, numit Soarele dreptatii si Rasaritul cel de Sus. In cele ce urmeaza vom incerca sa descifram impreuna intelesurile tainice si adanci ale acestor trei afirmatii ale troparului.
Astfel, debutul acestei creatii imnografice contine ideea centrala a acestui praznic, si anume: Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii Lumina cunostintei . Biserica vrea sa ne spuna in aceasta forma de dialog a noastra cu Hristos ca venirea Sa in lume echivaleaza cu o noua creatie, cu o noua manifestare a Luminii primordiale, dar intr-un mod cu totul unic. Acum, in epoca harului, noi ne impartasim de aceasta Lumina dumnezeiasca intr-un dialog tainic, intr-o coborare maxima a lui Dumnezeu la noi. O primim ca pe o Lumina plina de continut, ca pe o Lumina a cunoasterii, ca pe o Lumina care se descopera si care ne lumineaza vietile si ne arata sensurile adanci ale existentei noastre, o Lumina in care vom vedea lumina vietii viitoare, cum ne invata psalmistul (Ps 35, 9). Imnograful foloseste aici un limbaj eminamente biblic si ne ajuta sa ne adresam lui Hristos intr-un mod atat de intim si de personal, folosind cuvintele si expresiile pe care El insusi le-a utilizat in timpul vietii Sale pamantesti, cand S-a prezentat pe Sine ca fiind Lumina lumii (In 9, 5), coborata din cer ca sa lumineze si sa scoata pe om din intunericul pacatului si al mortii (In 12, 46), sau ca Lumina care aduce descoperirea neamurilor, lucrand convertirea noastra, a tuturor, la credinta cea adevarata (Lc 2, 32). Lumina aceasta dumnezeiasca este viata noastra a tuturor oamenilor, dupa cum ne invata Sfantul Evanghelist Ioan, care afirma in prologul Evangheliei sale ca viata lui Dumnezeu este lumina oamenilor (cf. In 1, 4), ca una prin care toata iubirea lui Dumnezeu ajunge la noi, ca una care ne lumineaza si ne curateste si ne face asemenea Lui. Prin intonarea acestui...
Troparul, ca alcatuire liturgica, este o scurta strofa poetica, ce contine ritm, rima si un numar de silabe, si il cantam la fiecare vecernie, utrenie si liturghie, cinstind pe sfintii sarbatoriti sau praznuind evenimentele importante din viata Mantuitorului si a Maicii Domnului sau din istoria sfanta a mantuirii. Prin toate imnele liturgice ale cultului divin, Biserica ne ajuta sa intelegem mai usor, nu prin naratiune sau povestire, ci prin poezie, tainicul fiecarui praznic imparatesc. Prin structura lui, prin cuvintele lui bine potrivite, fiecare tropar are un mod unic de a ne initia si de a ne introduce in bucuria sarbatorilor. El contine cateva idei importante, cateva adevaruri de credinta, pe care, prin melos, prin cantare, Biserica vrea sa ni le insusim atat cu mintea, cat si cu inima, pentru a le putea apoi implini in viata noastra, prin lucrare duhovniceasca.
Iubiti credinciosi,Troparul Nasterii Domnului il cunoastem atat de bine cu totii si il cantam atat de des in aceste zile, ca prin el si prin frumoasele colinde sa ne exprimam bucuria pe care ne-o aduce venirea in lume a Fiului lui Dumnezeu. Aceasta scurta alcatuire imnografica este structurata in jurul a trei afirmatii importante, cu valoarea unor adevaruri tainice si de credinta, pe care Biserica vrea sa ni le puna la suflet intr-o forma poetica atat de frumoasa si de concisa. Prima si cea mai importanta dintre ele marturiseste faptul ca Nasterea lui Hristos a adus in lume Lumina, dar nu orice lumina, ci tainica Lumina a cunoasterii lui Dumnezeu. Cea de a doua afirmatie a troparului: ca, intru dansa, cei ce slujeau stelelor de la Stea se invatau sa se inchine Tie , ne descrie modul in care se manifesta aceasta Lumina venita in lume, convertind si povatuind spre cunoasterea lui Dumnezeu chiar si pe magii pagani. Troparul se incheie aratand Cine este aceasta Lumina a cunostintei, identificandu-o cu Persoana Mantuitorului Iisus Hristos, numit Soarele dreptatii si Rasaritul cel de Sus. In cele ce urmeaza vom incerca sa descifram impreuna intelesurile tainice si adanci ale acestor trei afirmatii ale troparului.
Astfel, debutul acestei creatii imnografice contine ideea centrala a acestui praznic, si anume: Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii Lumina cunostintei . Biserica vrea sa ne spuna in aceasta forma de dialog a noastra cu Hristos ca venirea Sa in lume echivaleaza cu o noua creatie, cu o noua manifestare a Luminii primordiale, dar intr-un mod cu totul unic. Acum, in epoca harului, noi ne impartasim de aceasta Lumina dumnezeiasca intr-un dialog tainic, intr-o coborare maxima a lui Dumnezeu la noi. O primim ca pe o Lumina plina de continut, ca pe o Lumina a cunoasterii, ca pe o Lumina care se descopera si care ne lumineaza vietile si ne arata sensurile adanci ale existentei noastre, o Lumina in care vom vedea lumina vietii viitoare, cum ne invata psalmistul (Ps 35, 9). Imnograful foloseste aici un limbaj eminamente biblic si ne ajuta sa ne adresam lui Hristos intr-un mod atat de intim si de personal, folosind cuvintele si expresiile pe care El insusi le-a utilizat in timpul vietii Sale pamantesti, cand S-a prezentat pe Sine ca fiind Lumina lumii (In 9, 5), coborata din cer ca sa lumineze si sa scoata pe om din intunericul pacatului si al mortii (In 12, 46), sau ca Lumina care aduce descoperirea neamurilor, lucrand convertirea noastra, a tuturor, la credinta cea adevarata (Lc 2, 32). Lumina aceasta dumnezeiasca este viata noastra a tuturor oamenilor, dupa cum ne invata Sfantul Evanghelist Ioan, care afirma in prologul Evangheliei sale ca viata lui Dumnezeu este lumina oamenilor (cf. In 1, 4), ca una prin care toata iubirea lui Dumnezeu ajunge la noi, ca una care ne lumineaza si ne curateste si ne face asemenea Lui. Prin intonarea acestui...
