Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos
Duminica dinaintea Botezului Domnului Evanghelia de la Marcu 1,1-8 1 Inceputul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, 2 precum este scris in proorocie (la Maleahi) si Isaia: Iata Eu trimit ingerul Meu inaintea fetei Tale, care va pregati calea Ta. 3 Glasul celui ce striga in pustie: Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui . []Duminica dinaintea Botezului DomnuluiEvanghelia de la Marcu 1,1-81 Inceputul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, 2 precum este scris in proorocie (la Maleahi) si Isaia: Iata Eu trimit ingerul Meu inaintea fetei Tale, care va pregati calea Ta. 3 Glasul celui ce striga in pustie: Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui . 4 Ioan boteza in pustie, propovaduind botezul pocaintei intru iertarea pacatelor. 5 i ieseau la el tot tinutul Iudeii si toti cei din Ierusalim si se botezau de catre el, in raul Iordan, marturisindu-si pacatele. 6 i Ioan era imbracat in haina de par de camila, avea cingatoare de piele imprejurul mijlocului si manca lacuste si miere salbatica. 7 i propovaduia, zicand: Vine in urma mea Cel ce este mai tare decat mine, Caruia nu sunt vrednic, plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua incaltamintelor. 8 Eu v-am botezat pe voi cu apa, El insa va va boteza cu Duh Sfant.1. Inceputul Evangheliei . Sfantul Marcu denumeste lucrarea pregatitoare a Sfantului Ioan Botezatorul: inceputul Evangheliei . Aceasta expresie, care sta in capul celei de-a doua Evanghelii, nu este un titlu pentru scrierea Sfantului Marcu, asa cum s-ar putea crede la prima vedere. La inceputurile Bisericii, evanghelie , cuvant grecesc care inseamna veste buna , s-a folosit pentru a denumi vestea cea buna despre Hristos si despre mantuirea prin El. Numai incepand cu secolul al II-lea au inceput sa fie numite Evanghelii cele patru scrieri sfinte care stau la inceputul Noului Testament. E o denumire care li s-a aplicat pe drept cuvant. Cu toate acestea, intelesul vechi al cuvantului a fost pastrat, astfel incat, pana astazi, pentru propovaduirea despre Hristos se foloseste si denumirea simpla de Evanghelie. Cu acest inteles, Evanghelia este una singura (cf. Gal 1,6-8).2. Evanghelia si evangheliile . Daca in Noul Testament exista patru scrieri care poarta denumirea de evanghelii , aceasta nu infirma adevarul unicitatii Evangheliei lui Hristos. Iata motivul pentru care nu este corect a vorbi de Evanghelia lui Matei, a lui Marcu, a lui Luca si a lui Ioan. Ci, referindu-ne la aceste scrieri sfinte, zicem Evanghelia de la (sau: dupa) Matei, Evanghelia de la (sau: dupa) Marcu, Evanghelia de la (sau: dupa) Luca si Evanghelia de la (sau: dupa) Ioan. Caci Evanghelia este unica, chiar daca patru autori inspirati au alcatuit cate o scriere despre Domnul Iisus Hristos si despre lucrarea Sa de mantuire.
Daca luam in considerare sensul crestin cel mai larg al cuvantului, atunci am putea socoti ca sunt evanghelii si celelalte scrieri ale Noului Testament, caci si ele cuprind vestea cea buna despre Hristos si despre mantuirea prin El. Mai mult, chiar orice propovaduire crestina ortodoxa ar putea fi numita evanghelie ; in acest sens, de pilda, Sfantul Apostol Pavel, vorbind despre propovaduirea sa si, in special despre invatatura sa despre mantuirea prin credinta in Hristos, fara faptele Legii mozaice zice evanghelia mea (Rom 2,16; 16,25; II Tim 2,8). Noi suntem insa mai obisnuiti cu folosirea cuvantului in sensul sau restrans, aplicat celor patru scrieri pe care le numim evanghelii . Acestea se deosebesc de celelalte scrieri ale Noului Testament nu prin continutul lor doctrinar, ci prin genul lor literar. Cele patru Evanghelii apartin unui gen literar specific Noului Testament, deosebit de genul literar al epistolelor sau de cel al Apocalipsei. Specialistii in studiul Noului Testament folosesc pentru aceste genuri denumirile de: genul literar evanghelie; genul literar epistola apostolica si genul literar apocaliptic.
Folosirea cuvantului evanghelie in sensul restrans mentionat sa nu ne faca insa sa pierdem din vedere intelesul crestin primar si larg cuprinzator al acestui cuvant. Referindu-se, in chiar primele cuvinte ale scrierii sale, la Evanghelia lui Iisus Hristos , Sfantul Marcu are in vedere acest inteles larg.3. O mica precizare filologica: genitivul (a) lui Iisus Hristos din aceasta expresie folosita, de altfel, de multe ori in Noul Testament este deopotriva un genitiv al subiectului , in sensul ca Iisus Hristos este subiectul Evangheliei, ca El sta la originea Evangheliei, ca Evanghelia vine de la El; si un genitiv al obiectului , ceea ce inseamna ca Iisus Hristos este si obiectul Evangheliei, ca Evanghelia ne vorbeste despre El. Spunand Evanghelia lui Iisus Hristos , intelegem, asadar, ca este vorba de o Evanghelie de la Hristos si, in acelasi timp, despre Hristos. Ceea ce inseamna ca, prin Evanghelie, Hristos Insusi da marturie despre Sine, sau ca Hristos Se talcuieste pe Sine Insusi. Autorii umani ai celor patru Sfinte Evanghelii nu fac altceva decat sa consemneze, inspirati fiind de Duhul Sfant, marturia pe care Hristos Insusi o da despre Sine, atat prin cuvintele Sale, cat si prin lucrarile Sale minunate si dumnezeiesti.4. Hristosul Evangheliei este Fiul lui Dumnezeu. Fie in sens restrans, fie in sens larg, este evanghelie autentica numai aceea care marturiseste ca Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat , desi El a trait pe pamant ca Om intre oameni. Tocmai pentru aceasta s-au si scris Sfintele Evanghelii, ca prin ele sa ajungem la adevarata credinta in Hristos-Dumnezeu. Sf. Evanghelist Ioan marturiseste in mod direct ca acesta este scopul pentru care si-a scris Evanghelia, atunci cand zice: Iar acestea s-au scris ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele Lui (In 20,31). Acelasi scop, de a ne conduce la adevarata credinta in Hristos-Dumnezeu si la dobandirea prin ea a vietii celei vesnice, il urmareste si Sfantul Evanghelist Marcu. De aceea, chiar din primele cuvinte ale Evangheliei sale, el tine sa marturiseasca adevarul ca Hristos este Dumnezeu: inceputul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu .
Toti oamenii sfinti au dat o marturie curata despre Hristos. Au facut-o, inca cu multa vreme inainte de intruparea Sa, sfintii profeti ai Vechiului Testament. Inspirati de Duhul Sfant, ei au prevestit multe adevaruri despre persoana si despre lucrarea Mantuitorului...
Daca luam in considerare sensul crestin cel mai larg al cuvantului, atunci am putea socoti ca sunt evanghelii si celelalte scrieri ale Noului Testament, caci si ele cuprind vestea cea buna despre Hristos si despre mantuirea prin El. Mai mult, chiar orice propovaduire crestina ortodoxa ar putea fi numita evanghelie ; in acest sens, de pilda, Sfantul Apostol Pavel, vorbind despre propovaduirea sa si, in special despre invatatura sa despre mantuirea prin credinta in Hristos, fara faptele Legii mozaice zice evanghelia mea (Rom 2,16; 16,25; II Tim 2,8). Noi suntem insa mai obisnuiti cu folosirea cuvantului in sensul sau restrans, aplicat celor patru scrieri pe care le numim evanghelii . Acestea se deosebesc de celelalte scrieri ale Noului Testament nu prin continutul lor doctrinar, ci prin genul lor literar. Cele patru Evanghelii apartin unui gen literar specific Noului Testament, deosebit de genul literar al epistolelor sau de cel al Apocalipsei. Specialistii in studiul Noului Testament folosesc pentru aceste genuri denumirile de: genul literar evanghelie; genul literar epistola apostolica si genul literar apocaliptic.
Folosirea cuvantului evanghelie in sensul restrans mentionat sa nu ne faca insa sa pierdem din vedere intelesul crestin primar si larg cuprinzator al acestui cuvant. Referindu-se, in chiar primele cuvinte ale scrierii sale, la Evanghelia lui Iisus Hristos , Sfantul Marcu are in vedere acest inteles larg.3. O mica precizare filologica: genitivul (a) lui Iisus Hristos din aceasta expresie folosita, de altfel, de multe ori in Noul Testament este deopotriva un genitiv al subiectului , in sensul ca Iisus Hristos este subiectul Evangheliei, ca El sta la originea Evangheliei, ca Evanghelia vine de la El; si un genitiv al obiectului , ceea ce inseamna ca Iisus Hristos este si obiectul Evangheliei, ca Evanghelia ne vorbeste despre El. Spunand Evanghelia lui Iisus Hristos , intelegem, asadar, ca este vorba de o Evanghelie de la Hristos si, in acelasi timp, despre Hristos. Ceea ce inseamna ca, prin Evanghelie, Hristos Insusi da marturie despre Sine, sau ca Hristos Se talcuieste pe Sine Insusi. Autorii umani ai celor patru Sfinte Evanghelii nu fac altceva decat sa consemneze, inspirati fiind de Duhul Sfant, marturia pe care Hristos Insusi o da despre Sine, atat prin cuvintele Sale, cat si prin lucrarile Sale minunate si dumnezeiesti.4. Hristosul Evangheliei este Fiul lui Dumnezeu. Fie in sens restrans, fie in sens larg, este evanghelie autentica numai aceea care marturiseste ca Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat , desi El a trait pe pamant ca Om intre oameni. Tocmai pentru aceasta s-au si scris Sfintele Evanghelii, ca prin ele sa ajungem la adevarata credinta in Hristos-Dumnezeu. Sf. Evanghelist Ioan marturiseste in mod direct ca acesta este scopul pentru care si-a scris Evanghelia, atunci cand zice: Iar acestea s-au scris ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele Lui (In 20,31). Acelasi scop, de a ne conduce la adevarata credinta in Hristos-Dumnezeu si la dobandirea prin ea a vietii celei vesnice, il urmareste si Sfantul Evanghelist Marcu. De aceea, chiar din primele cuvinte ale Evangheliei sale, el tine sa marturiseasca adevarul ca Hristos este Dumnezeu: inceputul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu .
Toti oamenii sfinti au dat o marturie curata despre Hristos. Au facut-o, inca cu multa vreme inainte de intruparea Sa, sfintii profeti ai Vechiului Testament. Inspirati de Duhul Sfant, ei au prevestit multe adevaruri despre persoana si despre lucrarea Mantuitorului...
