Ce-aduci in loc de lacrimi cand Dumnezeu te scapa din boala, din ispita, din flacari ori din apa, cand El iti scapa sotul ori fiii, ori parintii; cand n-ai cuvant de lacrimi, ce-aduci Recunostintii? Primejdioasa este uitarea totdeauna, ea lampa ta o stinge chiar cand mai grea-i furtuna, ea sufletul ti-adoarme la cea mai []Ce-aduci in loc de lacrimi cand Dumnezeu te scapadin boala, din ispita, din flacari ori din apa,cand El iti scapa sotul ori fiii, ori parintii; cand n-ai cuvant de lacrimi, ce-aduci Recunostintii?Primejdioasa este uitarea totdeauna,ea lampa ta o stinge chiar cand mai grea-i furtuna,ea sufletul ti-adoarme la cea mai grea rascrucesi, dintre mii de bunuri, pe cel mai scump ti-l duce.

Nefericita este uitarea la oricine,caci ea-l instraineaza de cel ce-i face bine,ea mintea i-o orbeste in noaptea cea mai groasasi inima i-o-ngheata, si sufletul i-apasa.

Sa nu uiti niciodata vreun bine facut tie,aducerea aminte ca soarele sa-ti fie,recunostinta-ti arda ca flacara curata;pe cel ce-ti face bine sa nu-l uiti niciodata.

Oricand ti-asculta-o ruga, indata tine minte,spre Dumnezeu grabeste c-o lacrima fierbintesi-oricand iti face-un bine, spre semenul tau vina,s-arati recunostinta frumoasa si deplina.

TRAIAN DORZ din Cantari Eterne , editia a II-aEditura Oastea Domnului, Sibiu, 2014