1. Oamenii se socotesc rationali. Insa pe nedrept, caci nu sunt rationali. Unii au invatat cuvintele si cartile vechilor intelepti. Dar rationali sunt numai aceia care au sufletul rational, pot sa deosebeasca ce este binele si ce este raul, se feresc de cele rele si vatamatoare sufletului si toata grija o au spre cele bune []1. Oamenii se socotesc rationali. Insa pe nedrept, caci nu sunt rationali. Unii au invatat cuvintele si cartile vechilor intelepti. Dar rationali sunt numai aceia care au sufletul rational, pot sa deosebeasca ce este binele si ce este raul, se feresc de cele rele si vatamatoare sufletului si toata grija o au spre cele bune si folositoare sufletului; iar acestea le savarsesc cu multa multumire catre Dumnezeu. Numai acestia trebuie sa se numeasca oameni rationali.2. Omul cu adevarat rational are o singura grija: sa asculte de Dumnezeul tuturor si sa-I placa; si numai la aceasta isi deprinde sufletul sau: cum sa-I placa lui Dumnezeu, multumindu-I pentru o asa de mare purtare de grija si pentru carmuirea tuturor, orice soarta ar avea el in viata. Pentru ca e nepotrivit sa multumim pentru sanatatea trupului doctorilor care ne dau leacuri amare si neplacute, iar lui Dumnezeu sa nu-I multumim pentru cele ce ni se par noua grele si sa nu cunoastem ca toate ni se intampla cum trebuie, spre folosul nostru si dupa purtarea Lui de grija. Caci in cunostinta si credinta cea catre Dumnezeu stau mantuirea si desavarsirea sufletului.3. Am primit de la Dumnezeu puteri virtuoase si foarte mari: infranarea, suferirea raului, neprihanirea, staruinta, rabdarea si cele asemenea, care ne ajuta sa ne impotrivim si sa luptam impotriva celor rele. Avand la indemana puterile acestea si punandu-le la lucru, socotim ca nimic nu ni se mai intampla neplacut, dureros sau nesuferit. Credem atunci ca toate-s omenesti si se biruiesc de virtutile noastre. Nu se gandesc la aceasta insa cei neintelegatori; de aceea ei nici nu pricep ca toate ni se fac spre bine si precum se cuvine pentru folosul nostru, ca sa straluceasca virtutile noastre si sa ne incununam de la Dumnezeu.4. Cand vei socoti castigarea banilor si multul lor folos ca pe-o amagire vremelnica, vei cunoaste ca petrecerea cea virtuoasa si placuta lui Dumnezeu e altceva decat bogatia. Gandindu-te la aceasta cu incredintare si tinere de minte nu vei suspina, nu vei plange, nu vei invinui pe nimeni, ci pentru toate vei multumi lui Dumnezeu. Nu te vei clati vazand pe cei mai rai ca tine rezemandu-se pe bani si pe socoteli, caci foarte rea patima a sufletului este pofta, parerea si nestiinta.5. Omul cu judecata luand aminte la sine cumpaneste cele ce i se cuvin si-i sunt spre folos. Acela cugeta care lucruri sunt folositoare pentru firea sufletului sau si care nu. Asa se...