Nu, niciodata n-o cadea-n uitare Acea tarzie, nepereche ora, Cand, ratacind si-arzand din zare-n zare, m-a cautat iubirea ta de sora. Era o noapte grea ca o sentinta i neagra ca un suflet de calau. Stam dincoace de porti, in neputinta, i auzeam cum doare glasul tau Lasati-ma sa-l vad! Va rog, mi-e frate! Dar []Nu, niciodata n-o cadea-n uitareAcea tarzie, nepereche ora,Cand, ratacind si-arzand din zare-n zare,m-a cautat iubirea ta de sora.

Era o noapte grea ca o sentinta i neagra ca un suflet de calau.

Stam dincoace de porti, in neputinta, i auzeam cum doare glasul tauLasati-ma sa-l vad! Va rog, mi-e frate! Dar nu da omenia nici un semn; i tu plangeai la portile-ncuiate,Iar eu, gemand, as fi muscat in lemn.

Greoi, in hore largi de negre duhuri,Roiau manii si-amenintari pe bolta.

Un tunet ling razbubui-n vazduhuri i vantul rabufni ca o revolta.

Stateau in cumpana si gardienii,Dar plansu-ti mult, oftatul rugatorAu scaparat in beznele gheenei i te-au lasat sa intri-n vorbitor!Ce-a mai urmat? Nici nu gasesc cuvinte!Pareai minune vie-n ochii mei,Ca-n basmele copilariei sfinteCand feti frumosi ii biruiau pe zmei.

Caci nu credeam picior de om in stareSa calce candva pe acel...