TREI CAUZE ALE DESPĂRŢIRII
Un cuvant al fratelui Traian Dorz trimis pentru nunta de la Ivesti 2 mai 1982 Scumpii si preaiubitii nostri in Domnul, miri, parinti, nuntasi, frati si surori de la nunta din Ivesti! Slavit sa fie Domnul va spunem din toata inima si cu o imbratisare sfanta, facand cele mai calde urari pentru fericirea si []Un cuvant al fratelui Traian Dorz trimis pentru nunta de la Ivesti 2 mai 1982Scumpii si preaiubitii nostri in Domnul, miri, parinti, nuntasi, frati si surori de la nunta din Ivesti!Slavit sa fie Domnul va spunem din toata inima si cu o imbratisare sfanta, facand cele mai calde urari pentru fericirea si sanatatea voastra, atat cea sufleteasca, cat si cea trupeasca, intrucat amandoua acestea sunt niste daruri si binecuvantari de la Tatal nostru cel ceresc, spre binele tuturor celor ce-L cauta si-L lauda, si-L slavesc pe El ().
Am dorit cu mare dor sa putem lua aceasta masa duhovniceasca impreuna cu voi. Impreuna cu voi toti, dragii nostri frati si surori, si sa ne impartasim din plin sufletele noastre din painea cea gustoasa a Cuvantului lui Dumnezeu si din vinul cel dulce al cantarilor Sale, pentru ca sufletul nostru este flamand si insetat de-atata vreme de aceste sfinte bunatati. Dar Domnul a ingaduit ca lucrurile sa se petreaca altfel. i, pentru aceasta, se cuvine totusi sa-I multumim lui Dumnezeu, Care va face ca si aceasta sa fie, pana la urma, tot spre slava Lui si spre bucuria noastra.
Impreuna cu aceasta urare, la acest ospat sfant si bun pe care dragostea Domnului nostru ni l-a pregatit prin preaiubitii nostri miri si frati, dorim sa ne unim si noi, cei de departe, rugaciunile noastre cu cei prezenti si sa cerem deplina binecuvantare a lui Dumnezeu, Tatal nostru, pentru toata viata celor doi tineri dragi care isi unesc azi vietile lor pentru ca impreuna sa-L poata iubi si mai mult si sa-L poata sluji si mai bine pe scumpul nostru Mantuitor si Dumnezeu, Iisus Hristos.
Taina casatoriei cu acest scop si cu acest gand a si fost randuita de Dumnezeu, pentru a se implini planul Sau avut de la inceputul zidirii cu omul pe care El l-a facut dupa chipul si dupa asemanarea Sa.
S-au spus si se vor mai spune aici multe ganduri si indemnuri frumoase si folositoare pentru viata noastra pamanteasca si duhovniceasca, din Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu, toate spre invatatura si spre indrumarea atat a celor doi tineri care sunt in fruntea ospatului de astazi, cat si pentru a tuturor celorlalti, de orice varsta ar fi fiecare, caci este scris: Cuvantul lui Dumnezeu este cu adevarat o hrana .
Petrecerea aceasta frateasca, aceasta nunta binecuvantata, are loc si ea in aceste zile, indata dupa Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cand apostolii Domnului si toti ceilalti frati si surori care erau impreuna cu ei traiau momente pline de teama sau de nadejde, cu bucurii sau cu indoieli in inimile lor. Pentru ca unii Il vazusera pe Domnul inviat, iar altii inca nu-L vazusera. Dintre cei cu indoieli, care inca nu-L vazusera pe Domnul, era si Sfantul Toma, acest apostol care, in prima duminica dupa Inviere, a avut sa vada din partea Domnului, in chip deosebit, dragostea Sa, Care stia starea lui si Care i-a dat o dovada minunata si deosebita despre adevarul Invierii Sale si al vietii Lui, pentru ca sa nu se mai indoiasca ucenicul Sau niciodata in inima sa.
Trei dintre apostolii Domnului au avut sa treaca, in timpul patimilor Sale, prin ispite de moarte. Iuda inainte de patimi, Petru in timpul patimilor, iar Toma dupa patimile Domnului. Cauza ispitirii si a caderii fiecaruia dintre ei a fost ca ei s-au despartit de Domnul si de frati. Iuda s-a despartit din interes, din lacomie. Petru s-a despartit din frica. Iar Toma s-a despartit din indoiala, din necredinta. Aceste trei ispite ii incearca si astazi pe cei mai multi ucenici ai Domnului si fac sa cada multi in ispita. Caci aceste trei cauze ii despart si astazi pe foarte multi dintre cei care L-au urmat pe Domnul inainte. Ii fac sa se desparta intai de frati, apoi ajung sa se desparta si de Domnul Iisus Insusi.
Iuda a ajuns sa-L vanda pe Domnul Iisus numai prin faptul ca incepuse, in ultima vreme, sa umble fara frati, sa umble printre cei ce erau vrajmasi ai Domnului. Ei, cand l-au vazut ca ii place sa umble fara ai sai, atunci usor l-au prins in cursele lor. Ca pe oricine incepe sa umble in ascuns de frati si prin alte parti decat cu fratii si cu Domnul, satana il prinde totdeauna in cursa lui si il face sa ajunga un vanzator si o iscoada. Pana la urma, plata lui este funia pe pamant si iadul sub pamant, in vesnicie.
Petru a inceput sa alunece in ispita cand a inceput sa se departeze de Domnul. Spune Cuvantul Sau: i Petru Il urma de departe pe Iisus . Cand a ajuns sa se desparta de fratele sau Ioan, cu care umblase mereu pe urmele Domnului si cu care era si atunci impreuna acolo, atunci el a ajuns printre aprozii si printre slugile vrajmasilor Domnului. Iar apoi, despartit de Domnul si de frati, a ajuns sa se lepede cu blestem ca nu-L mai cunoaste pe Hristos, Domnul sau. Aceasta era la un pas de caderea lui Iuda.
Toma a inceput si el sa cada in indoieli si in necredinta tot cand s-a despartit de ceilalti frati, plecand singur cine stie pe unde si cine stie dupa ce, departe de Ierusalim, departe de frati, departe de locul unde Mantuitorul le spusese sa-L astepte si de unde nu trebuia sa se departeze el pana la venirea Mantuitorului in mijlocul alor Sai. Domnul facuse limpede si clar aceasta fagaduinta. Ceilalti au tinut-o, dar Toma a uitat-o.
Domnul a avut mila de Petru si de Toma, fiindca ei s-au intors iarasi intre frati, cu pocainta si cu lacrimi. Dar Iuda s-a pierdut pe veci, fiindca el n-a mai avut nici pocainta, nici lacrimi, nici intoarcerea intre frati dupa ce cazuse in ispita si in pacat.
Printre toate invataturile de astazi pe care le-ati auzit si le veti mai auzi, sa nu uitam nici unii instiintarile Domnului din acest loc al Sfintei Scripturi. Ca El este cu noi numai cand suntem in unitatea si in dragostea smerita si ascultatoare de El si de frati; intre acei intre care am venit la chemarea Domnului si la punerea legamantului nostru cu Domnul. Oricine a inceput sa se desparta de frati si sa umble printre altii, prin alte locuri si printre alti oameni, sa stea de vorba cu altii si sa caute alte case decat cele ale fratilor, ajunge un tradator si un lepadat, un cazut din credinta si un indoielnic. Aceasta stare este ducatoare totdeauna la osanda, daca Domnul si pocainta nu intervin ca sa-l intoarca pe cel care a apucat asa din nou intre frati.
Avem si noi atatea pilde cutremuratoare si grozave de frati care au ajuns in stari de acestea din pricina ca s-au despartit de unitatea frateasca, de invatatura cea frateasca si de ascultarea cea frateasca. Despartirea aceasta de frati i-a dus in caderile cele mai grele, orbindu-i de tot si sufleteste, pentru ca nici macar sa vada caderea in care au ajuns; ca nu cumva sa se mai intoarca iarasi unde i-ar afla pe frati si pe Domnul. Sa ne cutremuram de starea acestora si sa ne rugam Domnului Duhului Sfant sa ne tina in adevar si in dragoste, adica in invatatura noastra si intre fratii nostri, in Biserica noastra si in adunarea noastra, pentru ca nu cumva, despartindu-ne de aceste adaposturi mantuitoare, sa cadem si noi in ispita, apoi in moarte, apoi in osanda vesnica in care au cazut cei care n-au...
Am dorit cu mare dor sa putem lua aceasta masa duhovniceasca impreuna cu voi. Impreuna cu voi toti, dragii nostri frati si surori, si sa ne impartasim din plin sufletele noastre din painea cea gustoasa a Cuvantului lui Dumnezeu si din vinul cel dulce al cantarilor Sale, pentru ca sufletul nostru este flamand si insetat de-atata vreme de aceste sfinte bunatati. Dar Domnul a ingaduit ca lucrurile sa se petreaca altfel. i, pentru aceasta, se cuvine totusi sa-I multumim lui Dumnezeu, Care va face ca si aceasta sa fie, pana la urma, tot spre slava Lui si spre bucuria noastra.
Impreuna cu aceasta urare, la acest ospat sfant si bun pe care dragostea Domnului nostru ni l-a pregatit prin preaiubitii nostri miri si frati, dorim sa ne unim si noi, cei de departe, rugaciunile noastre cu cei prezenti si sa cerem deplina binecuvantare a lui Dumnezeu, Tatal nostru, pentru toata viata celor doi tineri dragi care isi unesc azi vietile lor pentru ca impreuna sa-L poata iubi si mai mult si sa-L poata sluji si mai bine pe scumpul nostru Mantuitor si Dumnezeu, Iisus Hristos.
Taina casatoriei cu acest scop si cu acest gand a si fost randuita de Dumnezeu, pentru a se implini planul Sau avut de la inceputul zidirii cu omul pe care El l-a facut dupa chipul si dupa asemanarea Sa.
S-au spus si se vor mai spune aici multe ganduri si indemnuri frumoase si folositoare pentru viata noastra pamanteasca si duhovniceasca, din Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu, toate spre invatatura si spre indrumarea atat a celor doi tineri care sunt in fruntea ospatului de astazi, cat si pentru a tuturor celorlalti, de orice varsta ar fi fiecare, caci este scris: Cuvantul lui Dumnezeu este cu adevarat o hrana .
Petrecerea aceasta frateasca, aceasta nunta binecuvantata, are loc si ea in aceste zile, indata dupa Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, cand apostolii Domnului si toti ceilalti frati si surori care erau impreuna cu ei traiau momente pline de teama sau de nadejde, cu bucurii sau cu indoieli in inimile lor. Pentru ca unii Il vazusera pe Domnul inviat, iar altii inca nu-L vazusera. Dintre cei cu indoieli, care inca nu-L vazusera pe Domnul, era si Sfantul Toma, acest apostol care, in prima duminica dupa Inviere, a avut sa vada din partea Domnului, in chip deosebit, dragostea Sa, Care stia starea lui si Care i-a dat o dovada minunata si deosebita despre adevarul Invierii Sale si al vietii Lui, pentru ca sa nu se mai indoiasca ucenicul Sau niciodata in inima sa.
Trei dintre apostolii Domnului au avut sa treaca, in timpul patimilor Sale, prin ispite de moarte. Iuda inainte de patimi, Petru in timpul patimilor, iar Toma dupa patimile Domnului. Cauza ispitirii si a caderii fiecaruia dintre ei a fost ca ei s-au despartit de Domnul si de frati. Iuda s-a despartit din interes, din lacomie. Petru s-a despartit din frica. Iar Toma s-a despartit din indoiala, din necredinta. Aceste trei ispite ii incearca si astazi pe cei mai multi ucenici ai Domnului si fac sa cada multi in ispita. Caci aceste trei cauze ii despart si astazi pe foarte multi dintre cei care L-au urmat pe Domnul inainte. Ii fac sa se desparta intai de frati, apoi ajung sa se desparta si de Domnul Iisus Insusi.
Iuda a ajuns sa-L vanda pe Domnul Iisus numai prin faptul ca incepuse, in ultima vreme, sa umble fara frati, sa umble printre cei ce erau vrajmasi ai Domnului. Ei, cand l-au vazut ca ii place sa umble fara ai sai, atunci usor l-au prins in cursele lor. Ca pe oricine incepe sa umble in ascuns de frati si prin alte parti decat cu fratii si cu Domnul, satana il prinde totdeauna in cursa lui si il face sa ajunga un vanzator si o iscoada. Pana la urma, plata lui este funia pe pamant si iadul sub pamant, in vesnicie.
Petru a inceput sa alunece in ispita cand a inceput sa se departeze de Domnul. Spune Cuvantul Sau: i Petru Il urma de departe pe Iisus . Cand a ajuns sa se desparta de fratele sau Ioan, cu care umblase mereu pe urmele Domnului si cu care era si atunci impreuna acolo, atunci el a ajuns printre aprozii si printre slugile vrajmasilor Domnului. Iar apoi, despartit de Domnul si de frati, a ajuns sa se lepede cu blestem ca nu-L mai cunoaste pe Hristos, Domnul sau. Aceasta era la un pas de caderea lui Iuda.
Toma a inceput si el sa cada in indoieli si in necredinta tot cand s-a despartit de ceilalti frati, plecand singur cine stie pe unde si cine stie dupa ce, departe de Ierusalim, departe de frati, departe de locul unde Mantuitorul le spusese sa-L astepte si de unde nu trebuia sa se departeze el pana la venirea Mantuitorului in mijlocul alor Sai. Domnul facuse limpede si clar aceasta fagaduinta. Ceilalti au tinut-o, dar Toma a uitat-o.
Domnul a avut mila de Petru si de Toma, fiindca ei s-au intors iarasi intre frati, cu pocainta si cu lacrimi. Dar Iuda s-a pierdut pe veci, fiindca el n-a mai avut nici pocainta, nici lacrimi, nici intoarcerea intre frati dupa ce cazuse in ispita si in pacat.
Printre toate invataturile de astazi pe care le-ati auzit si le veti mai auzi, sa nu uitam nici unii instiintarile Domnului din acest loc al Sfintei Scripturi. Ca El este cu noi numai cand suntem in unitatea si in dragostea smerita si ascultatoare de El si de frati; intre acei intre care am venit la chemarea Domnului si la punerea legamantului nostru cu Domnul. Oricine a inceput sa se desparta de frati si sa umble printre altii, prin alte locuri si printre alti oameni, sa stea de vorba cu altii si sa caute alte case decat cele ale fratilor, ajunge un tradator si un lepadat, un cazut din credinta si un indoielnic. Aceasta stare este ducatoare totdeauna la osanda, daca Domnul si pocainta nu intervin ca sa-l intoarca pe cel care a apucat asa din nou intre frati.
Avem si noi atatea pilde cutremuratoare si grozave de frati care au ajuns in stari de acestea din pricina ca s-au despartit de unitatea frateasca, de invatatura cea frateasca si de ascultarea cea frateasca. Despartirea aceasta de frati i-a dus in caderile cele mai grele, orbindu-i de tot si sufleteste, pentru ca nici macar sa vada caderea in care au ajuns; ca nu cumva sa se mai intoarca iarasi unde i-ar afla pe frati si pe Domnul. Sa ne cutremuram de starea acestora si sa ne rugam Domnului Duhului Sfant sa ne tina in adevar si in dragoste, adica in invatatura noastra si intre fratii nostri, in Biserica noastra si in adunarea noastra, pentru ca nu cumva, despartindu-ne de aceste adaposturi mantuitoare, sa cadem si noi in ispita, apoi in moarte, apoi in osanda vesnica in care au cazut cei care n-au...
