Scriptura ni-l arata pe acest om foarte slab in credinta. Din multe fapte se vede aceasta: din cele spuse de Hristos: Toate sunt cu putinta celui ce crede; din cele spuse chiar de cel care a venit la Hristos: Ajuta necredintei mele!; din porunca data de Hristos demonului ca sa nu mai intre in fiul []Scriptura ni-l arata pe acest om foarte slab in credinta. Din multe fapte se vede aceasta: din cele spuse de Hristos: Toate sunt cu putinta celui ce crede; din cele spuse chiar de cel care a venit la Hristos: Ajuta necredintei mele!; din porunca data de Hristos demonului ca sa nu mai intre in fiul lui; si in sfarsit din cele spuse de om lui Hristos: Daca poti!As putea fi insa intrebat: Dar daca necredinta aceluia a fost de vina ca ucenicii n-au scos demonul din fiul lui, pentru ce Hristos ii mai invinuieste? Ca sa le arate ca pot vindeca intotdeauna, chiar fara credinta celor ce se apropie de ei. Dupa cum de multe ori a fost de ajuns credinta celui ce cerea pentru a dobandi cererea chiar de la sfinti mai mici, tot asa de multe ori a fost de ajuns numai puterea sfintilor pentru savarsirea unei minuni, chiar daca nu credeau cei care veneau la ei. Amandoua aceste cazuri se vad in Sfintele Scripturi. Corneliu si cei din casa lui au atras harul Duhului numai prin credinta lor. Pe vremea lui Elisei insa un mort a inviat fara sa creada cineva. Cei care au aruncat mortul in groapa lui Elisei, l-au aruncat fara nici o socoteala si la intamplare, nu din credinta, ci de teama; temandu-se de talhari, au aruncat mortul in groapa si au fugit; iar mortul a inviat numai prin puterea sfantului trup al lui Elisei. De aici se vede ca si unii din ucenici erau slabi in credinta, dar nu toti. Stalpii nu erau acolo.

Priveste acum si in alt chip nesocotinta omului acestuia! Vine la Iisus si, de fata cu toti oamenii, vorbeste impotriva ucenicilor Lui, spunand: L-am adus la ucenicii Tai si n-au putut sa-l vindece. Hristos insa, in fata intregii multimi, scapa pe ucenici de invinuirea adusa si arata ca vina cea mare o are el, tatal copilului, spunind: O, neam necredincios si indaratnic! Pana cand voi fi cu voi!Nu adreseaza aceste cuvinte numai tatalui copilului, ca sa nu-l rusineze, ci tuturor iudeilor. Daca Hristos n-ar fi luat apararea ucenicilor Sai, poate ca multi din cei de fata s-ar fi smintit si ar fi gandit despre ucenici ce nu trebuia.

Prin cuvintele: Pana cand voi fi cu voi!, Domnul arata cat de placuta ii este moartea; arata ca o doreste, ca vrea sa plece cat mai repede si ca pentru El nu rastignirea e grea, ci ramanerea impreuna cu iudeii.

Hristos insa nu S-a marginit sa-l tina numai de rau. Dar ce spune? Aduceti-Mi-l aici.

Hristos il intreaba pe tatal copilului de cata vreme se chinuie fiul lui. Pune aceasta intrebare si pentru a apara pe ucenici de invinuire, dar si pentru a sadi in sufletul tatalui bune nadejdi, ca sa creada ca fiul lui va fi izbavit de boala sa. Apoi il lasa pe copil sa se zvarcoleasca. N-o face spre lauda ca se adunase multimea si a tinut-o de rau , ci o face pentru tatal copilului; pentru ca tatal, cand va vedea pe demon ca se tulbura de cuvintele Domnului, sa fie adus macar asa sa creada in minunea pe care o va face.

Cand tatal ii spune: Din pruncie si: Daca poti, ajuta-ma!, Hristos ii raspunde: Toate sunt cu putinta celui ce crede!, si intoarce impotriva tatalui invinuirea pe care acesta o adusese ucenicilor. Cand leprosul a spus: Daca vrei, poti sa ma curatesti, leprosul a dat marturie de puterea lui Hristos, iar Domnul l-a laudat si a intarit spusele lui, zicand: Vreau! Curateste-te! Cand insa tatal copilului a rostit cuvinte nevrednice de puterea lui Hristos, spunand: Daca poti, ajuta-ma!, Domnul il indreapta pentru ca nu graise asa cum trebuia. i ce-i spune Domnul? Daca poti sa crezi toate sunt cu putinta celui ce crede! Cu alte cuvinte Hristos ii spune asa: Atat de mare este puterea Mea, ca pot sa dau si altora puterea de a face minuni. Deci, daca crezi cum trebuie, si tu poti vindeca si pe fiul tau si pe altii multi. i dupa ce a spus aceste cuvinte, a vindecat pe indracit. Tu insa sa vezi aici nu numai purtarea de grija si facerea de bine a lui Hristos, ci si aceea ca din clipa aceea n-a mai ingaduit demonului sa locuiasca in el, ca daca tanarul nu s-ar fi bucurat si atunci de multa purtare de grija a lui Dumnezeu, demonul l-ar fi ucis de mult. Ca spunea tatal lui ca il arunca in apa si in foc. Iar demonul care a indraznit aceasta l-ar fi ucis negresit, daca Dumnezeu n-ar fi pus frau puternic marii lui furii, asa cum i-a aparat si pe indracitii aceia care umblau goi, care alergau prin pustietati si se taiau in pietre.

Sa nu te tulburi ca tanarul acesta este numit lunatic, si nu indracit. Asa il numea tatal lui. Pentru ce atunci si evanghelistul Matei spune ca Hristos a vindecat multi lunatici? Il numeste asa, slujindu-se de felul de a vorbi al multimii. Ca diavolul, ca sa huleasca luna, tabaraste peste cei stapaniti de el si-i face sa mearga dupa mersul lunii. Nu trebuie insa sa se creada ca luna lucreaza asupra lor Doamne pazeste! , ci ca diavolul falsifica adevarul pentru a huli luna. De aceea, aceasta parere gresita a prins in popor; unii oameni simpli, inselati fiind, numesc pe unii ca acestia demoni; dar nici aceasta nu-i adevarat.

Atunci apropiindu-se ucenicii Lui indeosebi, L-au intrebat pentru ce ei n-au putut sa scoata demonul. Mi se pare ca apostolii L-au intrebat pentru ca erau nelinistiti si se temeau sa nu fi pierdut harul ce li se daduse. Ca primisera putere impotriva demonilor necurati. De aceea il si intreaba, apropiindu-se de El indeosebi; nu-L intreaba indeosebi pentru ca le-ar fi fost rusine ca fapta se petrecuse, iar neputinta lor, vadita, asa ca era de prisos sa le mai fie rusine sa-si marturiseasca neputinta lor si cu cuvantul , ci pentru ca voiau sa-L intrebe despre un lucru mare si tainic. Ce le-a raspuns Hristos? Din pricina necredintei voastre, le-a spus El. Daca veti avea credinta cat un graunte de mustar si veti zice muntelui acestuia: Muta-te! , se va muta si nimic nu va va fi cu neputinta.

Daca ai intreba: Ce munte au mutat apostolii?, iti voi spune ca ei au facut minuni cu mult mai mari, inviind nenumarati morti. De altfel nici nu este acelasi lucru a muta un munte cu a urni moartea din trup. Se spune ca mai tarziu unii sfinti, cu mult mai mici decat apostolii, au mutat si munti cand a fost nevoie. Asadar e lamurit ca, daca ar fi fost nevoie, ar fi mutat si apostolii munti. Nu-i invinui, dar, daca n-a fost nevoie atunci sa mute muntii! De altfel si Hristos n-a spus: Negresit veti muta munti, ci ca veti putea face si asta . Iar daca n-au mutat munti, nu i-au mutat, nu pentru ca n-au putut cum sa nu fi putut, cand au tacut minuni mai mari? ci pentru ca n-au voit, nefiind nevoie. Se poate insa ca apostolii sa fi mutat si munti, dar sa nu se fi scris. Ca nu s-au scris toate minunile pe care le au savarsit.

Dar pe vremea aceea, cand li s-a adus lunaticul, apostolii erau cu mult mai nedesavarsiti. Ce vrei sa spui? Nici aceasta credinta n-o aveau atunci? N-o aveau! Nici ei nu erau totdeauna la fel de credinciosi. De pilda Petru, o data este numit fericit de Domnul, alta data este tinut de rau. i ceilalti apostoli au fost tinuti de rau ca sunt niste nepriceputi, cand n-au inteles pilda cu aluatul. S-a intamplat, dar, ca si atunci, cu acelasi prilej, apostolii sa fi fost slabi in credinta. Ca inainte de rastignire nu erau desavarsiti.

Hristos vorbeste aici de credinta in minuni si aminteste de grauntele de mustar, ca sa arate cat de mare este puterea credintei. Grauntele de mustar pare mic, mic de tot, dar are o putere mai mare decat toate semintele. Hristos da deci ca pilda grauntele de mustar pentru a arata ca chiar putina credinta adevarata poate foarte mult. i nu s-a marginit numai la atata, ci a si adaugat ca si muntii ii poate muta credinta. Merge chiar mai departe, ca spune: Nimic nu va va fi cu neputinta. Te rog sa admiri cu acest prilej filozofia ucenicilor si puterea Duhului. Filozofia ucenicilor, ca nu si-au ascuns slabiciunea; puterea Duhului, ca pe cei care nu aveau credinta nici cat un graunte de mustar, Sfantul Duh i-a urcat incetul cu incetul atit de sus, incat a izvorat din ei credinta bogata ca raurile si izvoarele.

Acest neam de demoni nu iese decit cu rugaciune si cu post. Hristos vorbeste aici de toate neamurile de demoni, nu numai de demonii care stapanesc pe lunatici. Si iata ca le pune de mai inainte temeiul invataturii despre post.

Sa nu-mi spui mie de cazurile rare cind unii au scos demonii si fara post! Chiar daca poti spune un caz sau doua de oameni care sa fi scos fara post pe demoni, iti spun ca este cu neputinta ca un om, care traieste in desfatari, sa izbaveasca pe cineva care sufera de o astfel de boala.

Pentru vindecarea unui om, care are o boala ca aceasta, este mai cu seama nevoie de post. Dar daca ai credinta, pentru ce trebuie sa mai si postesti? m-ar putea intreba cineva. Pentru ca impreuna cu credinta postul ne da mai mare putere. Postul sadeste in sufletul omului filozofie, face din om inger, doboara puterile cele netrupesti; dar nu postul singur, ci e nevoie si de rugaciune; si in primul rand de rugaciune.

Sa-ti arat la cate bunatati da nastere rugaciunea unita cu postul! Omul care se roaga cum trebuie si posteste nu are nevoie de...