Să fugiți de prima ceartă
De cate ori am avut sfantul prilej s fiu la o nunt , gandul m-a desprins de pe p mant si m-a dus sus de tot, la inceputuri, cand Dumnezeu, dup ce a creat intregul univers, a randuit un loc pentru cineva, nu pentru mine, nu pentru alte fiinte, ci pentru om. Pentru c , spunea un intelept: []De cate ori am avut sfantul prilej s fiu la o nunt , gandul m-a desprins de pe p mant si m-a dus sus de tot, la inceputuri, cand Dumnezeu, dup ce a creat intregul univers, a randuit un loc pentru cineva, nu pentru mine, nu pentru alte fiinte, ci pentru om. Pentru c , spunea un intelept: nu este minune mai mare in univers decat omul! Si este, intr-adev r. Nu pentru vreun inger, nu pentru altcineva a f cut Dumnezeu gestul suprem care este inomenirea, ca s ne poat indumnezei pe noi. Si starea de nunt m-a dus la inceputuri, la armonia cea dintai cand omul era imp cat cu Dumnezeu, cand vr jmasul inc nu d duse tarcoale fericirii omului, in acele momente cand totul era in fr tie si armonie, cand lupul nu prindea mielul, cand leul nu sfasia girafa, cand sarpele nu avea venin. Si iat , clipa aceea a r mas doar un simbol pentru noi. Diavolul nu putea suferi ca cineva in universul acesta s fie fericit, ca Dumnezeu s priveasc cu mil si indurare spre cineva.
Asa a pornit Lucrarea Oastei: cu semnul Crucii, cu Biserica, cu preotul, cu Tainele Pentru c niciodat diavolul n-a putut s inteleag care este destinul omului, care este destinul universului. Diavolul a redus totul la el. Str lucirea pe care i-a dat-o Dumnezeu, c ci de altfel Lucifer inseamn purt tor de lumin , el n-a stiut s-o foloseasc , n-a stiut s-o pretuiasc . El a intors-o asupra lui insusi si, prin c dere, prin pr busirea lui, el s-a r zvr tit impotriva lui Dumnezeu. Ar fi putut Dumnezeu s -l nimiceasc cu suflarea gurii Lui, dar dac l-ar fi nimicit, intreaga creatie s-ar fi uitat spre Dumnezeu si ar fi spus: El este puternic, el este totul, el nimiceste, inseamn c ingerul c zut stia el ce stia. Dar Dumnezeu nu a f cut lucrul acesta. Nu i-a dat satisfactie diavolului. Ins s-a f cut un fel de ocol in existenta noastr , a oamenilor. A l sat intreaga creatie si a l sat pe om s vad unde duce neascultarea si unde duce ascultarea. Astfel, intreaga istorie a omenirii de la c derea in p cat a fost o dar de sange. A trebuit s treac sute de ani pan cand omul, de la c derea in p cat, a putut s ridice ochii spre Dumnezeu si s cheme ajutorul Lui. Intreaga creatie era zguduit . Edenul p mantesc si-a pierdut frumusetea. P mantul a devenit blestemat. Omul a pierdut frumusetea iubirii celei dintai. Da, asta a fost istoria noastr . Pomul cunoasterii de acolo a fost un pom prin care omul a dobandit cunoasterea, dar a dobandit si sentimentul si constiinta p catului. El n-a murit fizic, dar a murit in ceea ce priveste fericirea si p rt sia cu Dumnezeu. Asta a fost istoria omului, asta a fost istoria Vechiului Testament: durere, moarte, suferint . Iar momentele cele mai frumoase ale omului au fost umbrite, pentru c p catul st tea intre el si Dumnezeu.
Prima pereche de oameni a dat nastere in continuare la nefericire. Intregul univers, intreaga creatie a lui Dumnezeu a privit spre om cu durere si a v zut unde duce neascultarea. Ingerii au v zut ce s-a intamplat cu oamenii, cu prima pereche de oameni care l-au urmat pe diavol, pe sarpele viclean. Si atunci ingerii au putut si ei s vad , s trag o concluzie c oricine se rupe de El, de Creatorul, se pr buseste ca o stea care este desprins de forta de atractie a luminii, a lui Dumnezeu. Si atunci s-a pus ordine in...
Asa a pornit Lucrarea Oastei: cu semnul Crucii, cu Biserica, cu preotul, cu Tainele Pentru c niciodat diavolul n-a putut s inteleag care este destinul omului, care este destinul universului. Diavolul a redus totul la el. Str lucirea pe care i-a dat-o Dumnezeu, c ci de altfel Lucifer inseamn purt tor de lumin , el n-a stiut s-o foloseasc , n-a stiut s-o pretuiasc . El a intors-o asupra lui insusi si, prin c dere, prin pr busirea lui, el s-a r zvr tit impotriva lui Dumnezeu. Ar fi putut Dumnezeu s -l nimiceasc cu suflarea gurii Lui, dar dac l-ar fi nimicit, intreaga creatie s-ar fi uitat spre Dumnezeu si ar fi spus: El este puternic, el este totul, el nimiceste, inseamn c ingerul c zut stia el ce stia. Dar Dumnezeu nu a f cut lucrul acesta. Nu i-a dat satisfactie diavolului. Ins s-a f cut un fel de ocol in existenta noastr , a oamenilor. A l sat intreaga creatie si a l sat pe om s vad unde duce neascultarea si unde duce ascultarea. Astfel, intreaga istorie a omenirii de la c derea in p cat a fost o dar de sange. A trebuit s treac sute de ani pan cand omul, de la c derea in p cat, a putut s ridice ochii spre Dumnezeu si s cheme ajutorul Lui. Intreaga creatie era zguduit . Edenul p mantesc si-a pierdut frumusetea. P mantul a devenit blestemat. Omul a pierdut frumusetea iubirii celei dintai. Da, asta a fost istoria noastr . Pomul cunoasterii de acolo a fost un pom prin care omul a dobandit cunoasterea, dar a dobandit si sentimentul si constiinta p catului. El n-a murit fizic, dar a murit in ceea ce priveste fericirea si p rt sia cu Dumnezeu. Asta a fost istoria omului, asta a fost istoria Vechiului Testament: durere, moarte, suferint . Iar momentele cele mai frumoase ale omului au fost umbrite, pentru c p catul st tea intre el si Dumnezeu.
Prima pereche de oameni a dat nastere in continuare la nefericire. Intregul univers, intreaga creatie a lui Dumnezeu a privit spre om cu durere si a v zut unde duce neascultarea. Ingerii au v zut ce s-a intamplat cu oamenii, cu prima pereche de oameni care l-au urmat pe diavol, pe sarpele viclean. Si atunci ingerii au putut si ei s vad , s trag o concluzie c oricine se rupe de El, de Creatorul, se pr buseste ca o stea care este desprins de forta de atractie a luminii, a lui Dumnezeu. Si atunci s-a pus ordine in...
