S-a întâmplat în 26 mai 1984
S-a intamplat in 26 mai 1984: Inaugurarea oficiala a Canalului Dunare-Marea Neagra (constructie initiata in 1973); necesitatea realizarii unui asemenea canal a fost relevata de numeroase personalitati din trecut (Ion Ghica, Ion Ionescu de la Brad, Assan G. Basil, Nicolae Titulescu s.a); incercarile facute in primii ani dupa 1944 de regimul comunist (si in urma []The post S-a intamplat in 26 mai 1984 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 26 mai 1984 was first posted on mai 26, 2020 at 3:28 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 26 mai 1984: Inaugurarea oficiala a Canalului Dunare-Marea Neagra (constructie initiata in 1973); necesitatea realizarii unui asemenea canal a fost relevata de numeroase personalitati din trecut (Ion Ghica, Ion Ionescu de la Brad, Assan G. Basil, Nicolae Titulescu s.a); incercarile facute in primii ani dupa 1944 de regimul comunist (si in urma carora multi detinuti politici obligati sa munceasca acolo si-au pierdut viata) au fost abandonate din lipsa capacitatilor tehnice si economice; la data inaugurarii, Canalul Dunare-Marea Neagra era cel de-al treilea mare canal de navigatie din lume (dupa Canalul Suez si Canalul Panama). Ruta principala, Cernavoda- Poarta Alba- Agigea, are 64 de km. Ramura nordica, Poarta Alba- Midia Navodari, are 31 de km. Canalul Dunare-Marea Neagra este o parte importanta in sistemul de canale europene care leaga Marea Nordului, prin canalul Rin-Dunare, de Marea Neagra. Are o lungime de 64,2 km, doua ecluze (la Agigea si la Cernavoda), trei porturi fluviale (la Cernavoda, Medgidia si Basarabi) si portul maritim Constanta-Sud. Canalul scurteaza traseul dintre Dunare si Marea Neagra cu aproximativ 400 km. Canalul principal are o adancime de 7 m, o latime la baza de 70 m si la suprafata de 90-120 m, si are o capacitate anuala maxima de transport de 80-100 de milioane tone, iar pentru ramura nordica de 15-25 de milioane tone de marfa.
Din cei 2.413 km, cat masoara calea navigabila de la Kelheim (Germania) la Sulina, o lungime de peste 45% (1.075 km) margineste sau traverseaza teritoriul Romaniei. Problema conectarii sistemului de transport fluvial al Dunarii cu portul Constanta s-a pus, tot mai insistent, dupa anexarea Basarabiei de catre Imperiul Rus (1812) si cu deosebire, dupa razboiul ruso-turc din 1828-1829, cand, in urma pacii de la Adrianopol, Rusia a ocupat in intregime Delta Dunarii, preluand astfel controlul total al gurilor fluviului.
Ideea de a construi acest canal exista inca din 1837, cand diplomatul englez David Urquhart a propus construirea unui canal care sa lege Dunarea de Mare in locul unde cursul Dunarii se apropie cel mai mult de Mare, evitandu-se in felul acesta un ocol si pericolele pe care gurile Dunarii le cauzau navigatiei . Construirea unui astfel de canal devenise unul dintre principalele proiecte ale administratiei otomane, dar a fost abandonat dupa ce studiile au indicat rezultate nefavorabile constructiei, asa cum arata si raportul publicat de Karl von Vincke in Buletinul Societatii de Geografie din Berlin, in 1840. In 1850, agronomul si economistul Ion Ionescu de la Brad mentiona in lucrarea sa Excursiune agricola in Dobrogea beneficiile majore pentru agricultura si economie pe care le-ar avea dirijarea Dunarii pe un nou brat navigabil intre Cernavoda si Constanta . Istoria aduce noi schimbari teritoriale, dar studierea acestui proiect continua. Dovada stau mai multe proiecte, precum cel al inginerului roman Grigore Lahovary, realizat in colaborare cu belgianul J. Van Drunen (Bruxelles, 1883) sau cel al inginerului roman Basil G. Assan (Bucuresti, 1897), care concluzioneaza ca acest canal va fi facut caci el este indispensabil viitorului economic al Romaniei . La 2 August 1922, inginerul Jean Stoenescu-Dunare publica in revista Analele Dobrogei studii ample cu privire la realizarea unui astfel de proiect. Primul dintre acestea, Studiul unui canal navigabil Cernavoda-Constanta , care a indicat practic actualul traseu al canalului a aparut in 1929, la Timisoara, a fost lucrarea de diploma a lui Aurel Barglazan si Octavian Smighelschi, studenti ai Universitatii Politehnica din acest oras. In 1939-1940, un studiu al inginerului Ovidiu Cotovu, subdirector in cadrul Regiei Autonome a Porturilor si Comunicatiilor pe Apa (PCA) prezinta o extindere a portului Constanta spre Sud, care avea in vedere debusarea in port a unui Canal navigabil intre Dunare si Marea Neagra. In 25 mai 1949, la sugestia lui Iosif Vissarionovici Stalin si cu sprijinul sovietic la realizarea memoriului tehnico-economic, a inceput constructia canalului, foarte multi dintre muncitori fiind detinuti politici din inchisorile comuniste si din randurile minoritatilor etnice si religioase. Scopul oficial al Canalului, potrivit Decretului nr.75 din 22 martie 1950 al Marii Adunari Nationale, era de a se realiza cea mai ieftina si directa cale de transport pe apa de la Dunare la Marea Neagra si sa imbunatateasca irigarea Dobrogei.
Neoficial insa, se urmarea nimicirea fizica nu numai a oponentilor politici, ci si a tuturor celor care prin apartenenta sociala erau incadrati de partidul comunist in randul dusmanilor de clasa . Alaturi de forta de munca libera si retribuita, mobilizata pe santiere, au fost adusi militari in termen si detinuti de drept comun.
Securitatea a operat arestari rapide in randul clericilor, monahilor si taranilor care se opusesera colectivizarii agriculturii. Multi dintre acestia nici macar nu au fost judecati sau condamnati. Asadar, zeci de mii de romani arestati din randurile celor mai demni si...
S-a intamplat in 26 mai 1984 was first posted on mai 26, 2020 at 3:28 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 26 mai 1984: Inaugurarea oficiala a Canalului Dunare-Marea Neagra (constructie initiata in 1973); necesitatea realizarii unui asemenea canal a fost relevata de numeroase personalitati din trecut (Ion Ghica, Ion Ionescu de la Brad, Assan G. Basil, Nicolae Titulescu s.a); incercarile facute in primii ani dupa 1944 de regimul comunist (si in urma carora multi detinuti politici obligati sa munceasca acolo si-au pierdut viata) au fost abandonate din lipsa capacitatilor tehnice si economice; la data inaugurarii, Canalul Dunare-Marea Neagra era cel de-al treilea mare canal de navigatie din lume (dupa Canalul Suez si Canalul Panama). Ruta principala, Cernavoda- Poarta Alba- Agigea, are 64 de km. Ramura nordica, Poarta Alba- Midia Navodari, are 31 de km. Canalul Dunare-Marea Neagra este o parte importanta in sistemul de canale europene care leaga Marea Nordului, prin canalul Rin-Dunare, de Marea Neagra. Are o lungime de 64,2 km, doua ecluze (la Agigea si la Cernavoda), trei porturi fluviale (la Cernavoda, Medgidia si Basarabi) si portul maritim Constanta-Sud. Canalul scurteaza traseul dintre Dunare si Marea Neagra cu aproximativ 400 km. Canalul principal are o adancime de 7 m, o latime la baza de 70 m si la suprafata de 90-120 m, si are o capacitate anuala maxima de transport de 80-100 de milioane tone, iar pentru ramura nordica de 15-25 de milioane tone de marfa.
Din cei 2.413 km, cat masoara calea navigabila de la Kelheim (Germania) la Sulina, o lungime de peste 45% (1.075 km) margineste sau traverseaza teritoriul Romaniei. Problema conectarii sistemului de transport fluvial al Dunarii cu portul Constanta s-a pus, tot mai insistent, dupa anexarea Basarabiei de catre Imperiul Rus (1812) si cu deosebire, dupa razboiul ruso-turc din 1828-1829, cand, in urma pacii de la Adrianopol, Rusia a ocupat in intregime Delta Dunarii, preluand astfel controlul total al gurilor fluviului.
Ideea de a construi acest canal exista inca din 1837, cand diplomatul englez David Urquhart a propus construirea unui canal care sa lege Dunarea de Mare in locul unde cursul Dunarii se apropie cel mai mult de Mare, evitandu-se in felul acesta un ocol si pericolele pe care gurile Dunarii le cauzau navigatiei . Construirea unui astfel de canal devenise unul dintre principalele proiecte ale administratiei otomane, dar a fost abandonat dupa ce studiile au indicat rezultate nefavorabile constructiei, asa cum arata si raportul publicat de Karl von Vincke in Buletinul Societatii de Geografie din Berlin, in 1840. In 1850, agronomul si economistul Ion Ionescu de la Brad mentiona in lucrarea sa Excursiune agricola in Dobrogea beneficiile majore pentru agricultura si economie pe care le-ar avea dirijarea Dunarii pe un nou brat navigabil intre Cernavoda si Constanta . Istoria aduce noi schimbari teritoriale, dar studierea acestui proiect continua. Dovada stau mai multe proiecte, precum cel al inginerului roman Grigore Lahovary, realizat in colaborare cu belgianul J. Van Drunen (Bruxelles, 1883) sau cel al inginerului roman Basil G. Assan (Bucuresti, 1897), care concluzioneaza ca acest canal va fi facut caci el este indispensabil viitorului economic al Romaniei . La 2 August 1922, inginerul Jean Stoenescu-Dunare publica in revista Analele Dobrogei studii ample cu privire la realizarea unui astfel de proiect. Primul dintre acestea, Studiul unui canal navigabil Cernavoda-Constanta , care a indicat practic actualul traseu al canalului a aparut in 1929, la Timisoara, a fost lucrarea de diploma a lui Aurel Barglazan si Octavian Smighelschi, studenti ai Universitatii Politehnica din acest oras. In 1939-1940, un studiu al inginerului Ovidiu Cotovu, subdirector in cadrul Regiei Autonome a Porturilor si Comunicatiilor pe Apa (PCA) prezinta o extindere a portului Constanta spre Sud, care avea in vedere debusarea in port a unui Canal navigabil intre Dunare si Marea Neagra. In 25 mai 1949, la sugestia lui Iosif Vissarionovici Stalin si cu sprijinul sovietic la realizarea memoriului tehnico-economic, a inceput constructia canalului, foarte multi dintre muncitori fiind detinuti politici din inchisorile comuniste si din randurile minoritatilor etnice si religioase. Scopul oficial al Canalului, potrivit Decretului nr.75 din 22 martie 1950 al Marii Adunari Nationale, era de a se realiza cea mai ieftina si directa cale de transport pe apa de la Dunare la Marea Neagra si sa imbunatateasca irigarea Dobrogei.
Neoficial insa, se urmarea nimicirea fizica nu numai a oponentilor politici, ci si a tuturor celor care prin apartenenta sociala erau incadrati de partidul comunist in randul dusmanilor de clasa . Alaturi de forta de munca libera si retribuita, mobilizata pe santiere, au fost adusi militari in termen si detinuti de drept comun.
Securitatea a operat arestari rapide in randul clericilor, monahilor si taranilor care se opusesera colectivizarii agriculturii. Multi dintre acestia nici macar nu au fost judecati sau condamnati. Asadar, zeci de mii de romani arestati din randurile celor mai demni si...
