Sfintenia consta intr-o astfel de intarire a omului in bine, prin virtuti, incat sa nu mai savarseasca nici o fapta rea si nici macar in gand sa nu mai fie tulburat cu usurinta de ispita de a face vreun rau. Atunci omul ajunge sa fie liber de orice patima, ajunge la virtutea nepatimirii. In acelasi []Sfintenia consta intr-o astfel de intarire a omului in bine, prin virtuti, incat sa nu mai savarseasca nici o fapta rea si nici macar in gand sa nu mai fie tulburat cu usurinta de ispita de a face vreun rau. Atunci omul ajunge sa fie liber de orice patima, ajunge la virtutea nepatimirii. In acelasi timp, el se ridica la o dragoste necontenita fata de Dumnezeu si de oameni. Nepatimirea si dragostea fierbinte, neintrerupta, acestea sunt semnele starii de sfintenie. Cand a ajuns aici, omul s-a ridicat, de la chipul dumnezeiesc restabilit in el la Botez, la asemanarea cu Dumnezeu.

In starea de sfintenie, Harul a strabatut cu totul din adancul inimii omului, in toata fiinta lui, luminandu-l duhov-niceste. i, deoarece unde e Harul acolo e si Duhul Sfant si acolo e si Domnul Hristos, in omul sfant cei din jur intre-zaresc pe Hristos dupa cum el insusi simte atunci in sine pre-zenta lui Hristos. Dar sfintenia nu este o stare incheiata, ci se desavarseste in vecii vecilor.

Iata cum descrie Sf. Diadoh al Foticeii semnele acestei stari:Cand vom incepe insa sa implinim cu ravna fierbinte poruncile lui Dumnezeu, harul, luminand toate simturile noastre printr-o adanca...