Despre dragostea lui Dumnezeu
Cu totii avem dorul de a urma unei chemari mari, inalte, catre locul unde, din vechime, locas vesnic s-a pregatit noua, plin de negraita bucurie: Ca petrecerea noastra in ceruri este, de unde si Mantuitor asteptam (Filip. 3, 20). Astfel, cel ce doreste a primi acea vesnicie, trebuie negresit sa cunoasca ce este dragostea lui []Cu totii avem dorul de a urma unei chemari mari, inalte, catre locul unde, din vechime, locas vesnic s-a pregatit noua, plin de negraita bucurie: Ca petrecerea noastra in ceruri este, de unde si Mantuitor asteptam (Filip. 3, 20). Astfel, cel ce doreste a primi acea vesnicie, trebuie negresit sa cunoasca ce este dragostea lui Dumnezeu pentru noi si dragostea noastra pentru Dumnezeu. i, asa cum El ne-a iubit pe noi, tot asa trebuie sa-L iubim si noi pe El. Ca asa a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul nascut L-a dat, ca oricine crede intru El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3, 16). Iar in alt loc, acelasi apostol scrie: intru aceasta s-a aratat dragostea lui Dumnezeu intru noi, ca pe Fiul Sau cel Unul Nascut L-a trimis Dumnezeu in lume, ca prin El viata sa avem. Intru aceasta este dragostea, nu ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci ca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau jertfa de ispasire pentru pacatele noastre (1 Ioan 4,9).
Dar in ce chip a ispasit El pacatele noastre vom cerceta ceva mai amanuntit. Isaia zice ca El a luat chip de rob: i nu vom avea chip, nici frumusete ca sa ne fie drag; dispretuit era, om al durerilor si cunoscator al suferintei (Isaia 59, 2-3).
El a rabdat chinuri pline de cruzime, ca prin ele sa stearga faradelegile noastre; a primit moarte de rusine, ca prin aceasta sa ne dea noua viata si mantuire. i astfel, daca El nu S-a crutat pe Sine si aceasta numai pentru noi, oare nu trebuie ca noi, crestinii, sa-L iubim pe El? Nu trebuie oare sa pasim pe urmele Lui?Sa-L ascultam pe Apostolul care zice: Ca spre aceasta ati fost chemati, ca si Hristos a patimit pentru voi, lasandu-va pilda, ca sa pasiti pe urmele Lui (1 Petru 2, 21). i cum a patimit? El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, murind fara de pacate, sa vietuim dreptatii, cu a Carui rana v-ati vindecat. Caci erati ca niste oi ratacite, ci v-ati intors acum la Pastorul si Pazitorul sufletelor voastre (1 Petru 2, 24-25). Trebuie deci sa avem catre El acea dragoste si supunere pe care El ni le cere. Oare nu a zis El insusi cu preacuratele Sale buze: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata puterea ta si din tot cugetul tau (Luca 10, 27). i in alt loc Moise a zis: Cuvintele acestea, pe care ti le spun eu astazi, sa le ai in inima ta si in sufletul tau; sa le sadesti in fiii tai si sa vorbesti de ele cand sezi in casa ta, cand mergi pe cale, cand te culci si cand te scoli (Deut. 6, 6-7).
De aici vedem ca omul trebuie sa-si aduca aminte necontenit de dragostea lui Dumnezeu fata de noi si sa caute a avea dragoste desavarsita fata de El. Aceasta insa se dovedeste prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu. Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea vino si urmeaza-Mi (Matei 19, 21). Facand aceasta, dragoste desavarsita vei arata Lui. Cel ce are poruncile Mele, zice El, si le pazeste pe ele, acela este care Ma iubeste pe Mine, iar cel ce Ma iubeste pe Mine va fi...
Dar in ce chip a ispasit El pacatele noastre vom cerceta ceva mai amanuntit. Isaia zice ca El a luat chip de rob: i nu vom avea chip, nici frumusete ca sa ne fie drag; dispretuit era, om al durerilor si cunoscator al suferintei (Isaia 59, 2-3).
El a rabdat chinuri pline de cruzime, ca prin ele sa stearga faradelegile noastre; a primit moarte de rusine, ca prin aceasta sa ne dea noua viata si mantuire. i astfel, daca El nu S-a crutat pe Sine si aceasta numai pentru noi, oare nu trebuie ca noi, crestinii, sa-L iubim pe El? Nu trebuie oare sa pasim pe urmele Lui?Sa-L ascultam pe Apostolul care zice: Ca spre aceasta ati fost chemati, ca si Hristos a patimit pentru voi, lasandu-va pilda, ca sa pasiti pe urmele Lui (1 Petru 2, 21). i cum a patimit? El a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, murind fara de pacate, sa vietuim dreptatii, cu a Carui rana v-ati vindecat. Caci erati ca niste oi ratacite, ci v-ati intors acum la Pastorul si Pazitorul sufletelor voastre (1 Petru 2, 24-25). Trebuie deci sa avem catre El acea dragoste si supunere pe care El ni le cere. Oare nu a zis El insusi cu preacuratele Sale buze: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata puterea ta si din tot cugetul tau (Luca 10, 27). i in alt loc Moise a zis: Cuvintele acestea, pe care ti le spun eu astazi, sa le ai in inima ta si in sufletul tau; sa le sadesti in fiii tai si sa vorbesti de ele cand sezi in casa ta, cand mergi pe cale, cand te culci si cand te scoli (Deut. 6, 6-7).
De aici vedem ca omul trebuie sa-si aduca aminte necontenit de dragostea lui Dumnezeu fata de noi si sa caute a avea dragoste desavarsita fata de El. Aceasta insa se dovedeste prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu. Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea vino si urmeaza-Mi (Matei 19, 21). Facand aceasta, dragoste desavarsita vei arata Lui. Cel ce are poruncile Mele, zice El, si le pazeste pe ele, acela este care Ma iubeste pe Mine, iar cel ce Ma iubeste pe Mine va fi...
