S-a întâmplat în 2 iunie 1952
S-a intamplat in 2 iunie 1952: Incepe guvernarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Nascut la 8 noiembrie 1901 intr-o familie de muncitori din Barlad, absolvent a patru clase primare si trei industriale, Gheorghiu-Dej a lucrat ca ucenic pe la diverse locuri de munca, angajandu-se in cele din urma electrician la Atelierele C.
F.
R. din Galati. Atras de idealurile []The post S-a intamplat in 2 iunie 1952 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 2 iunie 1952 was first posted on iunie 2, 2020 at 4:47 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 2 iunie 1952: Incepe guvernarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Nascut la 8 noiembrie 1901 intr-o familie de muncitori din Barlad, absolvent a patru clase primare si trei industriale, Gheorghiu-Dej a lucrat ca ucenic pe la diverse locuri de munca, angajandu-se in cele din urma electrician la Atelierele C.
F.
R. din Galati. Atras de idealurile miscarii muncitoresti, s-a implicat in actiunile revendicative ale sindicalistilor galateni. Acuzat de agitatie comunista , la 15 august 1931 a fost mutat disciplinar la Atelierele C.
F.
R. din orasul Dej, adaugandu-si ulterior ca apelativ numele acestui oras. Ulterior, a fost trimis la Atelierele C.
F.
R. Grivita din Bucuresti. S-a inscris in Partidul Comunist din Romania in anul 1930, iar in 1933 a fost condamnat la 12 ani de inchisoare in urma rolului pe care l-a jucat in organizarea grevei de la Atelierele Grivita. In 1936 este membru al Comitetului Central al PCR, devenind liderul factiunii din inchisori a partidului (termenul face distinctia dintre comunistii incarcerati in tara si cei aflati in exil in Uniunea Sovietica factiunea moscovita). Este mai apoi transferat in lagarul de la Targu Jiu, unde a fost inchis in aceeasi celula cu Nicolae Ceausescu, devenind mentorul politic al acestuia. Si-a consolidat autoritatea in interiorul organizatiei de partid a inchisorilor cu ajutorul unui grup de agenti sovietici inchisi in Romania: Pintilie Bodnarenko-Pantiusa, Serghei Nikonov Nicolau, Petea Gonciaruk, Vasile Bucikov, Misa Posteuca etc. Evadeaza din lagar in 1944 iar in 1945 este ales secretar general al PCR, dar nu a reusit sa preia controlul total asupra partidului comunist, decat dupa ce in 1952 a eliminat din partid membrii factiunii moscovite, conduse de Ana Pauker. A fost Presedinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romane in perioada 21 martie 1961 18 martie 1965. Moare in data de 19 martie 1965 in Bucuresti din cauza unui cancer la ficat. Influenta stalinista s-a manifestat in Romania in special prin Gheorghiu-Dej. La nivel politic, toate initiativele romanesti trebuiau sa aiba aprobarea lui Stalin. Gheorghiu-Dej a manevrat de asa natura tendintele antisemite ale liderului de la Kremlin din ultima parte a vietii sale, pentru a obtine permisiunea de epurare din partid a liderilor de origine evreiasca. De asemenea, pana la moartea lui Stalin, Gheorghiu-Dej nu a schimbat linia de represiune politica dictata de la Moscova, represiune care viza intreaga societate romaneasca. Regimul Dej a cunoscut trei etape principale ale luptei in interiorul partidului comunist aflat la conducerea tarii, trei ocazii pe care le-a folosit, dupa modelul stalinist, pentru impunerea echipei sale fidele si pentru eliminarea (epurarea) adversarilor reali sau potentiali. Prima etapa a epurarilor intrepinse de Dej a inceput in 1945, prin lichidarea (asasinarea) grabita a lui Stefan Foris, fost conducator al partidului comunist in timpul razboiului si a culminat cu arestarea, in 1948, a liderului de partid Lucretiu Patrascanu, un comunist cu o buna pregatire intelectuala si foarte ambitios, in care Dej vedea un adversar politic personal. Temandu-se ca Hrusciov (noul lider de la Moscova dupa moartea lui Stalin) va dori inlocuirea sa cu Lucretiu Patrascanu, Dej a decis in 1954 lichidarea fizica a acestui adversar al sau, in urma unui proces regizat in culise. A doua etapa a epurarilor intrepinse la varful propriului partid i-a avut drept tinte principale pe Ana Pauker si pe colaboratorii acesteia, Vasile Luca si Teohari Georgescu, care faceau parte din gruparea moscovita. In 1952, avand consimtamantul lui Stalin, gruparea lui Dej a pornit ofensiva deschisa impotriva gruparii Anei Pauker, acuzand-o de politica de stanga , impaciuitorism etc. Ultima etapa a epurarii interne a avut loc in iunie 1957, an in care Dej a anihilat, din punct de vedere politic, alti doi lideri de partid susceptibili de a-i deveni adversari: Iosif Chisinevschi si Miron Constantinescu. Dej a legat de numele adversarilor sai inlaturati toate abuzurile, esecurile si nerealizarile regimului; in locul celor epurati, si-a numit oameni fideli, din propria sa echipa. Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost direct implicat in aplicarea terorii comuniste in Romania. Prin Decretul Prezidiului Marii Adunari Nationale din 14 ianuarie 1950 au fost legalizate lagarele de munca, cunoscute initial ca Unitati de Munca . Scopul acestora era reeducarea elementelor ostile fata de Republica Populara Romana si pentru pregatirea si integrarea acestor elemente in viata sociala a unei democratii populare in plina constructie a socialismului (art. 1 al Decretului nr. 6). Persoanele pasibile de a fi internate in lagare erau definite intr-un ordin al lui Gheorghe Pintilie, seful Securitatii, emis la 3 aprilie 1950. Erau inclusi toti cei care lanseaza sau raspandesc zvonuri alarmiste, tendentioase sau ostile, sau asculta sau raspandesc propaganda nerusinata a posturilor de radio imperialiste; toti cei care defaimeaza Partidul Muncitoresc Roman sau pe conducatorii sai, sau Uniunea Sovietica si conducatorii ei; toti acei cetateni romani care au frecventat sau frecventeaza bibliotecile si ambasadele puterilor capitaliste in Romania . In primavara anului 1950, in perioada ruperii de facto a relatiilor cu tarile occidentale, regimul comunist a inceput sa-i aresteze pe cei care frecventau institutele si bibliotecile occidentale. Multi studenti au fost arestati, intre care a fost si Serban Papacostea, retinut pentru ca a frecventat biblioteca franceza din Bucuresti. A fost detinut la lagarul de munca de la Capul Midia (este de mentionat ca dupa 1990, Papacostea a fost directorul Institutului de Istorie N. Iorga din Bucuresti, intre 1990 si 2001, precum si membru al Academiei Romane). La 22 august 1952, Consiliul de Ministri a adoptat rezolutia 1554 prin care lagarele erau desemnate colonii de munca .
Documentul a fost semnat de Gheorghiu-Dej, in calitate de presedinte al Consiliului. Rezolutia introducea pedeapsa domiciliului fortat, sau exilul intern, pentru cei care nu fusesera reeducati in inchisoare sau in lagarele de munca. Erau inclusi aici fosti mosieri, bancheri si comercianti angrosisti, rudele apropiate de sex feminin ale celor care parasisera tara inainte de 1944 (legionarii). Erau exclusi de la aceste prevederi artistii, sculptorii, compozitorii si academicienii care lucreaza cinstit si sunt utili...
F.
R. din Galati. Atras de idealurile []The post S-a intamplat in 2 iunie 1952 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 2 iunie 1952 was first posted on iunie 2, 2020 at 4:47 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 2 iunie 1952: Incepe guvernarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Nascut la 8 noiembrie 1901 intr-o familie de muncitori din Barlad, absolvent a patru clase primare si trei industriale, Gheorghiu-Dej a lucrat ca ucenic pe la diverse locuri de munca, angajandu-se in cele din urma electrician la Atelierele C.
F.
R. din Galati. Atras de idealurile miscarii muncitoresti, s-a implicat in actiunile revendicative ale sindicalistilor galateni. Acuzat de agitatie comunista , la 15 august 1931 a fost mutat disciplinar la Atelierele C.
F.
R. din orasul Dej, adaugandu-si ulterior ca apelativ numele acestui oras. Ulterior, a fost trimis la Atelierele C.
F.
R. Grivita din Bucuresti. S-a inscris in Partidul Comunist din Romania in anul 1930, iar in 1933 a fost condamnat la 12 ani de inchisoare in urma rolului pe care l-a jucat in organizarea grevei de la Atelierele Grivita. In 1936 este membru al Comitetului Central al PCR, devenind liderul factiunii din inchisori a partidului (termenul face distinctia dintre comunistii incarcerati in tara si cei aflati in exil in Uniunea Sovietica factiunea moscovita). Este mai apoi transferat in lagarul de la Targu Jiu, unde a fost inchis in aceeasi celula cu Nicolae Ceausescu, devenind mentorul politic al acestuia. Si-a consolidat autoritatea in interiorul organizatiei de partid a inchisorilor cu ajutorul unui grup de agenti sovietici inchisi in Romania: Pintilie Bodnarenko-Pantiusa, Serghei Nikonov Nicolau, Petea Gonciaruk, Vasile Bucikov, Misa Posteuca etc. Evadeaza din lagar in 1944 iar in 1945 este ales secretar general al PCR, dar nu a reusit sa preia controlul total asupra partidului comunist, decat dupa ce in 1952 a eliminat din partid membrii factiunii moscovite, conduse de Ana Pauker. A fost Presedinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romane in perioada 21 martie 1961 18 martie 1965. Moare in data de 19 martie 1965 in Bucuresti din cauza unui cancer la ficat. Influenta stalinista s-a manifestat in Romania in special prin Gheorghiu-Dej. La nivel politic, toate initiativele romanesti trebuiau sa aiba aprobarea lui Stalin. Gheorghiu-Dej a manevrat de asa natura tendintele antisemite ale liderului de la Kremlin din ultima parte a vietii sale, pentru a obtine permisiunea de epurare din partid a liderilor de origine evreiasca. De asemenea, pana la moartea lui Stalin, Gheorghiu-Dej nu a schimbat linia de represiune politica dictata de la Moscova, represiune care viza intreaga societate romaneasca. Regimul Dej a cunoscut trei etape principale ale luptei in interiorul partidului comunist aflat la conducerea tarii, trei ocazii pe care le-a folosit, dupa modelul stalinist, pentru impunerea echipei sale fidele si pentru eliminarea (epurarea) adversarilor reali sau potentiali. Prima etapa a epurarilor intrepinse de Dej a inceput in 1945, prin lichidarea (asasinarea) grabita a lui Stefan Foris, fost conducator al partidului comunist in timpul razboiului si a culminat cu arestarea, in 1948, a liderului de partid Lucretiu Patrascanu, un comunist cu o buna pregatire intelectuala si foarte ambitios, in care Dej vedea un adversar politic personal. Temandu-se ca Hrusciov (noul lider de la Moscova dupa moartea lui Stalin) va dori inlocuirea sa cu Lucretiu Patrascanu, Dej a decis in 1954 lichidarea fizica a acestui adversar al sau, in urma unui proces regizat in culise. A doua etapa a epurarilor intrepinse la varful propriului partid i-a avut drept tinte principale pe Ana Pauker si pe colaboratorii acesteia, Vasile Luca si Teohari Georgescu, care faceau parte din gruparea moscovita. In 1952, avand consimtamantul lui Stalin, gruparea lui Dej a pornit ofensiva deschisa impotriva gruparii Anei Pauker, acuzand-o de politica de stanga , impaciuitorism etc. Ultima etapa a epurarii interne a avut loc in iunie 1957, an in care Dej a anihilat, din punct de vedere politic, alti doi lideri de partid susceptibili de a-i deveni adversari: Iosif Chisinevschi si Miron Constantinescu. Dej a legat de numele adversarilor sai inlaturati toate abuzurile, esecurile si nerealizarile regimului; in locul celor epurati, si-a numit oameni fideli, din propria sa echipa. Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost direct implicat in aplicarea terorii comuniste in Romania. Prin Decretul Prezidiului Marii Adunari Nationale din 14 ianuarie 1950 au fost legalizate lagarele de munca, cunoscute initial ca Unitati de Munca . Scopul acestora era reeducarea elementelor ostile fata de Republica Populara Romana si pentru pregatirea si integrarea acestor elemente in viata sociala a unei democratii populare in plina constructie a socialismului (art. 1 al Decretului nr. 6). Persoanele pasibile de a fi internate in lagare erau definite intr-un ordin al lui Gheorghe Pintilie, seful Securitatii, emis la 3 aprilie 1950. Erau inclusi toti cei care lanseaza sau raspandesc zvonuri alarmiste, tendentioase sau ostile, sau asculta sau raspandesc propaganda nerusinata a posturilor de radio imperialiste; toti cei care defaimeaza Partidul Muncitoresc Roman sau pe conducatorii sai, sau Uniunea Sovietica si conducatorii ei; toti acei cetateni romani care au frecventat sau frecventeaza bibliotecile si ambasadele puterilor capitaliste in Romania . In primavara anului 1950, in perioada ruperii de facto a relatiilor cu tarile occidentale, regimul comunist a inceput sa-i aresteze pe cei care frecventau institutele si bibliotecile occidentale. Multi studenti au fost arestati, intre care a fost si Serban Papacostea, retinut pentru ca a frecventat biblioteca franceza din Bucuresti. A fost detinut la lagarul de munca de la Capul Midia (este de mentionat ca dupa 1990, Papacostea a fost directorul Institutului de Istorie N. Iorga din Bucuresti, intre 1990 si 2001, precum si membru al Academiei Romane). La 22 august 1952, Consiliul de Ministri a adoptat rezolutia 1554 prin care lagarele erau desemnate colonii de munca .
Documentul a fost semnat de Gheorghiu-Dej, in calitate de presedinte al Consiliului. Rezolutia introducea pedeapsa domiciliului fortat, sau exilul intern, pentru cei care nu fusesera reeducati in inchisoare sau in lagarele de munca. Erau inclusi aici fosti mosieri, bancheri si comercianti angrosisti, rudele apropiate de sex feminin ale celor care parasisera tara inainte de 1944 (legionarii). Erau exclusi de la aceste prevederi artistii, sculptorii, compozitorii si academicienii care lucreaza cinstit si sunt utili...
