,,Cand s-a inserat, ucenicii Lui s-au coborat la marginea marii. S-au suit intr-o corabie si treceau marea, ca sa se duca in Capernaum. Se intunecase si Iisus tot nu venise la ei. Sufla un vant puternic si marea era intaratata. Dupa ce au vaslit cam douazeci si cinci sau treizeci de stadii, vad pe Iisus [],,Cand s-a inserat, ucenicii Lui s-au coborat la marginea marii. S-au suit intr-o corabie si treceau marea, ca sa se duca in Capernaum. Se intunecase si Iisus tot nu venise la ei. Sufla un vant puternic si marea era intaratata. Dupa ce au vaslit cam douazeci si cinci sau treizeci de stadii, vad pe Iisus umbland pe mare si apropiindu-Se de corabie. Si s-au infricosat. Dar Iisus le-a zis: Eu sunt, nu va temeti! Voiau deci sa-L ia in corabie. Si corabia a sosit indata la locul spre care mergeau.

Norodul care ramasese in cealalta parte a marii bagase de seama ca acolo nu era decat o corabie si ca Iisus nu Se suise in corabia aceasta impreuna cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecasera singuri cu ea.

A doua zi sosisera alte corabii din Tiberiada aproape de locul unde mancasera ei painea dupa ce Domnul multumise lui Dumnezeu. Cand au vazut noroadele ca nici Iisus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit si ei in corabiile acestea si s-au dus la Capernaum, sa caute pe Iisus. Cand L-au gasit, dincolo de mare, I-au zis: Invatatorule, cand ai venit aici? Drept raspuns, Iisus le-a zis: Adevarat, adevarat va spun ca Ma cautati nu pentru ca ati vazut semne, ci pentru ca ati mancat din painile acelea si v-ati saturat. Lucrati nu pentru mancarea pieritoare, ci pentru mancarea care ramane pentru viata vesnica si pe care v-o va da Fiul Omului, caci Tatal, adica Insusi Dumnezeu, pe El L-a insemnat cu pecetea Lui .

Ei i-au zis: Ce sa facem ca sa savarsim lucrarile lui Dumnezeu? Iisus le-a raspuns: Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: sa credeti in Acela pe care L-a trimis El. Ce semn faci Tu deci i-au zis ei ca sa-l vedem si sa credem in Tine?Ce lucrezi Tu? Parintii nostri au mancat mana in pustie, dupa cum este scris: Le-a dat sa manance paine din cer .

Iisus le-a zis: Adevarat, adevarat va spun ca Moise nu v-a dat painea din cer, ci Tatal Meu va da adevarata paine din cer, caci painea lui Dumnezeu este aceea care se coboara din cer si da lumii viata . Doamne i-au zis da-ne totdeauna aceasta paine .

Iisus le-a zis: Eu sunt Painea vietii. Cine vine la Mine nu va flamanzi niciodata si cine crede in Mine nu va inseta niciodata. Dar v-am spus ca M-ati si vazut si tot nu credeti. Tot ce-Mi da Tatal va ajunge la Mine si pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afara: caci M-am pogorat din Cer sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Si voia Celui ce M-a trimis este sa nu pierd nimic din ceea ce Mi-a dat El, ci sa-l inviez in ziua de apoi. Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica: si Eu il voi invia in ziua de apoi (In 6, 16-40).

Fratilor si surorilor! In Evanghelia aceasta este vorba de inmultirea painilor, cand Domnul Iisus -Fiul lui Dumnezeu- aparuse pe pamantul acesta si facea tamaduiri, semne si minuni. Din toate partile veneau gloatele cu bolnavi pe brate, pe targi, pe spate ca sa-i aduca la Marele nostru Mantuitor, ca sa le dea tamaduire trupeasca. Cu prilejul acesta, cum arata Cuvantul lui Dumnezeu in capitolul acesta, dincolo de Marea Tiberiadei, unde Mantuitorul Si-a gasit un loc de poposire duhovniceasca, voia sa stea linistit cu ucenicii Lui, ca sa le dea sfaturile trebuitoare mantuirii, in vederea zilei de maine, cand vor trebui sa duca Cuvantul lui Dumnezeu mai departe. Dar n-a avut nici acolo liniste, caci gloata care Il cauta si vestea despre minunile si despre invataturile pe care le dadea El Il cauta pretutindeni. Il cautau gloatele de bolnavi, Il cautau oamenii truditi si apasati de povara pacatului pretutindeni, ca sa le dea tamaduire.

Si de data aceasta, cand Domnul statea linistit cu ucenicii Lui intr-un loc linistit, retras de la vorbe, iata ca vede de departe o mare gloata venind spre El, cautandu-L cu bolnavii, cu nenorocitii, pe care-i aduceau pe targi, pe ce puteau. Iar unul din apostoli, Filip, vazand gloata aceasta mare si stiind ca sunt departe de cetate, in pustie, s-a ingrijorat si I-a pus o intrebare Invatatorului: Invatatorule, de unde sa cumparam noi paine si sa dam acestor oameni? Caci, iata, de atata vreme ne cauta si sunt flamanzi si obositi Dar Mantuitorul stia ce avea sa faca. A venit unul dintre ucenici si Ii spune: E un copil aici care are cinci paini de orz Dar ce sunt painile acestea pentru o multime asa de mare? O, fericita ai fost tu, mama a acestui copil, care i-ai pus picioarele copilasului tau sa mearga sa-L caute pe Mantuitorul si te-ai gandit la cele cinci paini pe care trebuie sa le aiba ca hrana! Caci nu plecase numai pentru o zi copilul acesta, ci sa stea mai mult, sa-L caute pe Domnul si sa asculte invataturile Lui.

Fratilor dragi si surorilor! Acele cinci paini pe care tinerelul acesta le avea sunt cele cinci simturi duhovnicesti din viata fiecarui om. Fericit este acela cu cele cinci simturi dezvoltate, prin care poate sa-L urmeze pe Hristos, prin care poate sa ia intotdeauna invataturile trebuincioase din viata de fiecare zi. Un om cu aceste cinci simturi duhovnicesti dezvoltate este un om sanatos in credinta, in nadejde, in dragoste si in tot ceea ce trebuie sa aiba, ceea ce ii este necesar pentru urmarea lui Hristos.

Mantuitorul a spus atunci ucenicilor sa aduca cele cinci paini si le-a binecuvantat, ridicandu-si ochii spre ceruri; si a spus ucenicilor: Spuneti gloatei sa sada jos pe iarba, cate cincizeci la un loc . Dupa binecuvantarea painilor, dupa rugaciunea pe care a facut-o, a inceput sa franga painile acelea pentru aceasta gloata flamanda. Si mare a fost minunea lui Dumnezeu cand, din cinci paini, tot mereu frangea, si painile nu se mai terminau, pana cand toata gloata a fost saturata. Iar la urma au ramas douasprezece cosuri de faramituri.

Asa este painea lui Dumnezeu, fratilor Asa este Cuvantul lui Dumnezeu Asa sunt izvoarele lui Dumnezeu: din ce scoti mai mult din ele, ramane o apa tot mai binecuvantata, mai limpede, mai buna. Si painea lui Dumnezeu nu se va termina niciodata, in toate veacurile. Inviorarea lui Dumnezeu tine in vecii vecilor si toti pacatosii de pe pamant au posibilitatea si vor avea posibilitatea sa primeasca hrana necesara pentru viata vesnica, asa cum am auzit citindu-se: Painea lui Dumnezeu care se coboara din cer si da lumii viata .

In gloata aceasta se gaseau si farisei, si carturari; si gandul lor merge acum la Moise si isi aduc aminte si-I spun Mantuitorului ca Moise a hranit cu paine din cer gloata atunci cand se gaseau la o astfel de raspantie si nu mai aveau paine, si carteau impotriva lui Dumnezeu. Si atunci Moise, omul lui Dumnezeu, a spus in rugaciune: Doamne, gloata aceasta nu mai are paine; da-le, Doamne, paine, fa ceva cu gloata aceasta, ca se razvrateste impotriva Ta Inmultirea painilor este preinchipuita ca de o icoana prin ceea ce s-a intamplat odinioara in pustie prin painea pe care le-a dat-o Dumnezeu din cer. Si fiindca poporul credea ca aceasta e painea care s-a coborat din cer, Mantuitorul le-a spus: Moise nu v-a dat paine din cer Painea din Cer era Mantuitorul, pentru ca pe El L-a insemnat Dumnezeu cu pecetea Lui.

Fratii mei dragi, sa stiti ca noi nu suntem numai materie, ci suntem si spirit, si duh, si suflet. Si omul nostru launtric are nevoie de hrana duhovniceasca. Si hrana duhovniceasca este Cuvantul lui Dumnezeu.

V-am indemnat staruitor si-i indemnam pe tinerii nostri sa citeasca mai mult Cuvantul lui Dumnezeu. Indemnam pe tinerii nostri sa puna mana pe Cuvantul lui Dumnezeu, sa urmeze pilda tanarului Timotei, despre care Sfantul Apostol spune: Din pruncie cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire . Sa se cerceteze de catre toti fratii mai mult Cuvantul lui Dumnezeu. Pentru ca, fratilor dragi, trebuie cautat, in Cuvantul lui Dumnezeu, Hristos. Si Il vom gasi pe Hristos.

Nu cautati niciodata cuvinte cu care sa impungeti pe cineva. Nu cautati sa va aparati forma de credinta. Caci nu vom gasi niciodata in Cuvantul lui Dumnezeu astfel de unelte prin care sa ne aparam interesele noastre, cand si astazi, atatea gloate cate numara turma lui Dumnezeu studiaza Biblia ca sa gaseasca unelte sa apere forma de credinta. Noi nu avem o credinta a noastra [insine]. Noi avem credinta care a fost data sfintilor o data pentru totdeauna.

Cuvantul lui Dumnezeu trebuie cercetat in post si in rugaciune. Trebuie sa patrundem in tainele Bibliei prin Duhul in care a fost scrisa Biblia.

Pentru ca ramanand numai la litera cum spune Sfantul Apostol Pavel litera omoara. dar Duhul da viata .

Pe mine ma doare inima cand vad cum atatia oameni din alte bisericute se leaga de litera cu atata tarie, lasand Duhul la o parte. Ii aud mereu vorbind: Ce spune la Marcu 16, 16? Bietii oameni, cum se framanta cu litera , lasand la o parte Duhul lui Dumnezeu! Se lupta mereu ca sa patrunda tainele Bibliei cu litera Bibliei. Dar sa stiti ca n-o vor afla niciodata. Se vor forma inca tabere vrajmase, care sa se lupte una impotriva celeilalte. Se vor forma inca bisericute, cata vreme oamenii nu vor patrunde in tainele Cuvantului lui Dumnezeu.

Daca Domnul ne-a aratat ca litera omoara, iar Duhul da viata, atunci cercetati Cuvantul lui Dumnezeu, fratilor, in Duhul in care a fost scris.

Sfantul Apostol Pavel il indemna pe Timotei: Timoteie, ia seama cum citesti, ia seama la invatatura pe care o dai altora, ca, daca vei face asa, te mantui pe tine si pe cei care te asculta . Deci, iata, Cuvantul lui Dumnezeu ne face atenti pe fiecare: Timoteie, ia seama la citire Dragi tineri, stiu ca voi cititi, pentru ca asa e tineretul, dornic sa cunoasca lucruri noi si minunate, sa descopere ceea ce-i in jurul lui; insa sa stiti: noi va legam de inima sa nu cititi alta carte cu atata dor cum cititi Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu.

Cand veti patrunde in tainele Cuvantul lui Dumnezeu, in gradina minunata a Bibliei, va veti desfata ca vulturul in inaltimi. Acolo sunt taine atat de adanci si minunate, acolo veti descoperi lucruri din Imparatia lui Dumnezeu. Acolo Il veti descoperi pe Domnul Iisus Hristos cand Il veti vedea cum a spus odinioara Filip: Invatatorule, arata-ne pe Tatal si ne va fi de-ajuns. Si Domnul i-a raspuns: De-atata vreme sunt intre voi, Filipe, si nu M-ati cunoscut pe Mine? Cine M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal .

Filip, de data aceasta, avea un lucru al materiei: el credea ca si Dumnezeu este materie, cum a aparut Domnul Iisus intre oameni. Si de aceea spune:,,Arata-ne pe Tatal si ne va fi de-ajuns O, litera legii! Cat de mult rau a facut litera legii in poporul lui Israel din vechime! Cat de mult rau a facut litera legii oamenilor din Vechiul Testament! Si este un simbol in Noul Testament, [care arata] cat de mult rau aduce ea, litera , asupra oamenilor care nu pot si nu vor sa patrunda Cuvantul lui Dumnezeu. Spune Sfantul Apostol Pavel ca ei nu voiau sa vada, caci insusirile lui Dumnezeu se vad lamurit de la facerea lumii, daca te uiti cu bagare de seama la ele .

Noua, carora ne trebuie sa-L vedem pe Dumnezeu in carne si oase noi nu-L vom putea vedea niciodata Caci Il vedem pe Dumnezeu in firicelul de iarba Il vedem pe Dumnezeu in stropul de ploaie Il vedem pe Dumnezeu in vanturile care bat in jurul nostru Este lucrarea mareata a lui Dumnezeu prin care se arata puterea Lui minunata.

Spunea un frate mai inainte aici ca, daca nu se naste cineva din nou, nu va putea vedea Imparatia lui Dumnezeu si nu o va putea mosteni.

Bietii oameni Fratii mei dragi, ma tem sa nu fie si printre noi din aceia care se framanta mereu cu nasterea din nou si dau diferite definitii, cum ca ar spune la (Marcu 16, 16) ca botezul ar fi nasterea din nou . Dar Domnul ii arata lui Nicodim: Cine nu se naste din apa si din Duh , O, litera aceasta Domnul Iisus a vorbit despre un lucru material, ca sa putem intelege tainele Lui. De ce credeti ca a facut inmultirea painilor?Apostolul si Evanghelistul Ioan ne vorbeste cu multe amanunte despre minunea aceasta a inmultirii painilor, pentru ca vrea sa ne arate noua oamenilor in mod pamantesc, ca noi nu-L putem intelege altfel. Pentru aceasta, si Domnul le spune celor ce Ii cereau semne si minuni: Un neam preacurvar cere semne si minuni, dar nu i se va da .

Minunile, fratilor dragi, le cauta oamenii cu atata nesat.

Zilele trecute imi spunea cineva: Dragul meu, de cinci ani de zile am staruit dupa vorbirea in limbi . Si atunci i-am spus: Dragul meu, tu stii ca Duhul Sfant are noua daruri si darul ultim este vorbirea in limbi, asa cum arata Biblia. Dar Sfantul Apostol n-a incurajat deloc lucrul acesta, pentru ca stia ca, pe parcurs, litera aceasta va putea inlocui Duhul si va aduce mult rau omenirii Dar acesti oameni raman la ale lor: ca nasterea din nou este botezul scufundarea in apaDomnul Iisus stia ca oamenii nu vor putea fi in stare sa inteleaga nasterea din nou si de aceea a asemanat-o in fata lui Nicodim, spunandu-i: Vantul sufla dincotro vrea si merge unde vrea; nimeni nu intelege de unde vine si unde merge Stiti fratiile voastre de unde vine vantul acesta?Asa spune Domnul ca e nasterea din nou. E o lucrare tainica, fratilor dragi. E o lucrare tainica. Noi putem vedea urmarile nasterii din nou, dar nu putem vedea de unde vine si pana unde merge nasterea din nou.

Ar fi foarte simplu, fratii mei, sa intram in apa si sa ne nastem din nou; sa iesim din apa si sa spunem: Ne-am nascut din nou Este foarte simplu, dupa mentalitatea unora care sustin ca legamantul este nasterea din nou. Dar, fratilor dragi, te poti naste din nou pana nu mori? Inainte trebuie rastignirea si apoi nasterea din nou. Inainte trebuie ca omul cel vechi sa fie dezbracat de putere. Ca omul cel vechi sa fie rastignit impreuna cu Hristos; apoi se poate naste din nou.

Deci nasterea din nou este o lucrare tainica, este lucrarea Duhului. Si daca noi nu vom fi in legatura cu Duhul lui Dumnezeu, nu vom putea intelege aceasta nastere binecuvantata. O spunem aceasta din durere, fratilor, pentru ca vedem camasa lui Hristos sfasiata de oameni pretinsi credinciosi. Nici popoarele pagane, romanii, n-au indraznit sa rupa camasa lui Hristos.

Si astazi camasa lui Hristos, camasa unitatii lui Hristos o rup oamenii cei pretinsi credinciosi. Poate ca n-ar fi momentul sa o spun aici, insa ne doare inima, pentru ca atatea curente straine trag de Cuvantul lui DumnezeuFac din el un zid, ca sa se lupte cu el, fac certuri de partide si fac chiar partide, ca sa aduca defaimare Cuvantului lui Dumnezeu. Si pe buna dreptate se intreaba oamenii din lume: Atunci care este credinta cea buna? Ca toti spuneti ca credinta voastra e cea mai buna, fiecare spune de a lui Am amintit si aseara, fratilor dragi, ca noi niciodata nu am chemat oamenii la noi, n-am chemat in aceasta Lucrare oamenii. Am chemat oamenii asa cum arata Cuvantul lui Dumnezeu, cum spune Domnul Iisus: Veniti la Mine voi, cei osteniti si impovarati Noi am chemat sufletele la Hristos si le vom chema totdeauna. Fratilor, nu ne urmati pe noi, nu va uitati la noi, ca noi suntem slabi si maine putem cadea. Am avut si frati de valoare in Lucrarea aceasta, pe care-i stiti si fratiile voastre, si astazi numai numele le mai merge ca traiesc, dar sunt morti. Si Sfantul Apostol Pavel spunea si intarea cuvantul acesta galatenilor: Daca noi insine sau un inger ar veni sa va vesteasca o alta Evanghelie, sa fie anatema .

Deci nu ne urmati pe noi, fratilor, ci pe Hristos!Nu va uitati in vietile noastre, pentru ca si noi avem atatea slabiciuni in vietile noastre. Uitati-va la Domnul, la bratele Lui deschise, care ii cheama pe toti pacatosii sa vina la El, la odihna Lui. Cine Il urmeaza pe Hristos merge plin de bucurie pe calea Lui, pe calea mantuirii. Dar cine a urmat lumea, pe oameni, aceia toti au ajuns la mari deznadejdi; pentru ca au privit la oameni, o data cu caderea oamenilor, s-au facut mari prabusiri in Biserici si in atatea bisericute. Caci Cuvantul Domnului spune lamurit: Blestemat sa fie cel ce se increde in om cel ce se increde intr-un muritor .

Fratii mei dragi, frati lucratori, prin satele unde sunteti presarati ca sa fiti lucratori, ocupati-va mai mult de Cuvantul lui Dumnezeu, hraniti sufletele care sunt dornice dupa Cuvantul lui Dumnezeu.

V-am amintit unora ca am luat de curand parte la o adunare plina de lacrimi, de hohote de plans Si cei de-acolo au spus: Fratilor, de ani de zile noi nu am mai avut o astfel de adunare Noi am avut numai certuri, neintelegeri, am avut lucruri nepotrivite. Atat de dornici erau dupa Cuvantul lui Dumnezeu, ca s-a revarsat in hohote si in lacrimi ploaia Duhului Sfant.

Fratilor lucratori, va fac atenti asupra unui lucru: in mainile fratiilor voastre se afla sufletele care s-au trezit in satele unde fratiile voastre marturisiti Cuvantul lui Dumnezeu. Dati-va bine seama ca Dumnezeu v-a incredintat in maini comori deosebite. Dati-va bine seama ca veti raspunde in fata lui Dumnezeu de hrana duhovniceasca pe care o veti da turmei lui Hristos. Voi, fratilor lucratori!Fratilor, se cere mai multa putere in adunare! Se cere mai multa putere si mai multa ravna, se cere mai mult duh in adunare. Nu din tine trebuie sa predici Cuvantul, ci din Hristos, din dragostea Lui. Fiecare frate lucrator trebuie sa fie o fantana din a carei inima sa tasneasca rauri de apa vie. Si Domnul Iisus intreba: Oare care este ispravnicul care sa dea hrana la buna vreme? Suntem noi, sunteti voi acei ispravnici credinciosi care dau hrana la buna vreme? V-as intreba, fratilor dragi, cum se prezinta adunarile fratiilor voastre? Daca fratii sunt multumiti cu invatatura pe care le-o dati din Cuvantul Domnului. Daca predicile sunt ziditoare si daca vedeti ca fratii sunt sanatosi si cresc. Ce parere aveti acum? Cum stati in fata acestui Sfant Cuvant al lui Dumnezeu? Ce raspundeti?Nu va multumiti numai sa mergeti intr-o adunare si sa spuneti o predicuta. Ci multumiti-va numai atunci cand vedeti ca fratii cresc in dragoste, cresc in credinta si cresc in nadejde. Nu te bucura ca ai un numar mare de credinciosi platitori in biserica sau in adunare, ci bucura-te de cresterea lor duhovniceasca. Prea multi se bucura si chiar simt placere sa vorbeasca in adunarile mari O, fratii mei, e o raspundere prea mare! Pentru ca din cuvintele tale vei fi scos fara vina si din cuvintele tale vei fi osandit.

Da-ti seama, frate, ca pe tine te-a chemat Insusi Dumnezeu, ca sa fii impreuna-lucrator cu El. Lucrezi tu cu Dumnezeu si ca Dumnezeu? Asa a lucrat Mantuitorul cand a fost pe pamant, asa cum lucrezi tu? Asa cum lucrez eu? Multumit este Dumnezeu de invatatura pe care o dai, de dragostea pe care o arati si de ravna pe care o depui pentru cauza lui Dumnezeu?Asa au trait inaintasii nostri: intai de toate au cautat voia si planul lui Dumnezeu sa le implineasca. Asa a trait Sfantul Pavel, Sfantul Petru si toti sfintii lui Dumnezeu. In foame, in sete, in golatate, in lanturi, in dureri ei,marturiseau Cuvantul lui Dumnezeu. Sfantul Pavel, care nu a avut liniste nici in Roma, legat in lanturi si cu picioarele in butuci Nici acolo nu avea liniste, ci se gandea mereu la Biserica lui Dumnezeu.

Asa ne gandim si noi la cresterea duhovniceasca a fratilor nostri din satele noastre si pe unde mergem ca sa vestim Cuvantul lui Dumnezeu. Ar fi un pacat strigator la cer ca, din adunarile noastre, sa plece fratii suparati, intristati, nehraniti din Cuvantul lui Dumnezeu. Ar fi un pacat de neiertat, fratii mei, ca sa se faca jigniri in adunare. O spun aceasta pentru ca avem prilejul acesta minunat cand putem sta de vorba din Cuvantul lui Dumnezeu cu fratii din toate colturile tarii.

Priviti duhovniceste, fratilor lucratori, peste adunarile pe care le aveti si priviti in inima credinciosilor si veti vedea pe fetele lor, caci fetele vor spune tot ceea ce au in inimile lor. Simtiti-le durerea, simtiti-le amarul, simtiti-le foamea duhovniceasca. Simtiti-le starea lor de necrestere si puneti-va voi intrebarea: Nu cumva este vina mea pentru ca fratii n-au crescut? Ori de cate ori aud vorbindu-se de caderi si slabiciuni in viata credinciosilor, eu imi pun o intrebare: Nu cumva am contribuit si eu la aceasta stare? Nu cumva e si din cauza mea? Daca fratii mei nu au crescut, oare eu nu am nici o vina? Nu cumva e de vina hrana pe care le-am dat-o? Sau se poate ca nici nu le-am dat-oMa gaseam undeva la o adunare in care erau si multe suflete tinere, iar fratii erau plini de bucurie ca sunt suflete noi in adunareEu nu m-am bucurat de lucrul acesta si le-am spus: Bine, fratilor, iata ca Domnul v-a adus in adunare suflete noi Dar va intreb: unde va sunt sufletele vechi? Unde va sunt fratii batrani? Unde va sunt surorile batrane? Voi, numai cu tinerii, aprindeti poate un foc, dar nu veti avea puterea sa mentineti focul aprins. Trezim suflete pentru Hristos, dar daca te duci sa le cercetezi peste un an sau peste doi, sufletele nu mai sunt in adunare si in Lucrarea lui Dumnezeu. Trezim dar trebuie apoi sa si pastram, sa pazim ce am primit; sufletele nou venite sa nu plece in alta parte, caci daca fratii pleaca la alte adunari, sectare, sau se intorc in lume, sa stiti ca e din vina fratilor lucratori.

Nu condamnam pe nimeni, dar sa stiti ca sufletele noi au vazut in adunari lucruri nepotrivite: fie certuri, fie neintelegeri, fie lupte de partide sau nu L-au vazut pe Hristos in viata lucratorilor Si au plecat in alte locuri sa-si gaseasca mantuirea sufletului.

Puneti-va intrebarea, fratilor dragi: ce s-au facut fratii de ieri, de alaltaieri? Unde sunt ei acum?Am fost intr-o localitate eram copil cand m-am trezit la o noua viata si erau acolo in acea localitate multi asemenea cu mine, de varsta mea, intorsi la Domnul cu mult inainte Nici vorba sa mai fi gasit astazi vreunul ramas din cei de altadata. Toti s-au pierdut De ce?Imi aduc aici aminte cum se spune despre Sfantul Ioan Evanghelistul ca, intr-una din zile, mergea pe ulitele unei cetati si a vazut un tanar de o frumusete deosebita. S-a apropiat de el si i-a spus: Tinere, urmeaza-ma! A avut o putere in cuvant asa de mare, incat tanarul si-a schimbat cararea si l-a urmat pe Sfantul Ioan. Apoi l-a dus la un prezbiter dintr-o Biserica si i-a spus prezbiterului: Iti incredintez acest margaritar; pastreaza-l, caci e de mare pret, pentru ca vei raspunde de el in fata Domnului. Sfantul Ioan a plecat mai departe, sa intemeieze si sa intareasca alte Biserici Cand, dupa un timp, s-a intors inapoi, se duse la prezbiterul din Biserica si-l intreba: Unde este margaritarul pe care ti l-am incredintat acum cativa ani? Iar acesta, deznadajduit, ii spuse: Apoi, frate, s-a dus in lume Cum s-a dus in lume? Dar tu ce-ai pazit? Frate, l-a furat lumea, s-a dus in lume Unde este? Da-mi o calauza si un asin si ma duc sa-l caut. O, frate, nu te duce, caci a ajuns o vestita capetenie de talhari. Te vor ucide I-a dat o calauza si un asin si au pornit la drum. Pe drum, calauza ii povesti despre banda de talhari a carei capetenie era tanarul, cum pradeaza oamenii ce trec dintr-o localitate in alta.

Sfantul Ioan a plecat spre padurea unde se spunea ca este banda aceea de hoti. Cand au ajuns la marginea padurii, unul dintre talharii care-i pazeau pe cei din mijlocul padurii a strigat: Stati! Pe cine cautati voi? Sfantul Ioan, cu putere de la Duhul Sfant, ii spuse: Caut pe comandantul vostruMirat, cel ce facea de paza le-a deschis drumul, sa mearga spre inima padurii la ceata de hoti. Cand s-au apropiat de mijlocul padurii, au vazut ceata de talhari. Sfantul...