Domnul m-a umplut de amărăciune
Nu-mi mai ziceti Naomi; ziceti-mi Mara, caci Cel Atotputernic m-a umplut de amaraciune (Rut 1, 20). Cand duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua harfa si canta cu mana lui. Saul rasufla atunci mai usor, se simtea usurat si duhul cel rau pleca de la el (1 Sam 16, 23). Slavit []Nu-mi mai ziceti Naomi; ziceti-mi Mara, caci Cel Atotputernic m-a umplut de amaraciune (Rut 1, 20). Cand duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua harfa si canta cu mana lui. Saul rasufla atunci mai usor, se simtea usurat si duhul cel rau pleca de la el (1 Sam 16, 23).
Slavit sa fie Domnul!Noi astazi aci suntem chemati la o nunta si ne bucuram din toata inima si din tot sufletul nostru.
Ne-am gandit oare ce inseamna versetul acesta? Despre amaraciune sa vorbim chiar la o nunta?Aici este bucurie, aici este cantare, aici este voie-buna.
Aici este veselie, aici mesele sunt pline.
Si trebuie sa ne bucuram.
Fratii mei cei dragi, in versetul care ni s-a citit prima data se vorbeste despre o femeie din Vechiul Testament Naomi o chema care, de buna seama, era placuta si de aceea purta numele acesta. Aceasta femeie a plecat din tara ei in tara Moabului, ca sa-si castige painea.
A plecat impreuna cu sotul ei si cu cei doi feciori.
Ce bucuroasa a fost calatoria ei! Ce fericiti erau! Ce bucurosi erau! Ce familie era familia lor! Chiar daca au plecat din tara lor, dar ei s-au dus impreuna.
Insa planul si lucrarea lui Dumnezeu, cine oare le poate intelege? Planul Lui cu fiecare pe care il ia de aici si il duce acolo sau il ia din alta parte si-l cheama la El prin dureri amare, prin necazuri si incercari.
La un moment dat, din casa lui Naomi cea placuta se termina bucuria si veselia cea fericita. Se imbolnaveste barbatul si in scurt timp ramane fara el. Cata tristete, cata durere! A iesit din tara ei si i-a murit sotul. Dar durerea nu se sfarseste numai cu atata. Cand ea vine in casa, cine stie cum iese din casa?Ea trebuia sa-si faca lucrarea ei. Pentru ca in urma, dupa moartea sotului, iata, un fecior se imbolnaveste si moare. Si apoi moare si al doilea fecior.
Naomi cea placuta, franta de durere, franta de amaraciune, unde sa se duca? Se hotaraste sa se duca inapoi in tara ei.
Cand s-a intors in tara ei, ii spuneau cei ce o cunosteau: Uite-o pe Naomi cea placuta! Dragii mei, nu-i Naomi! Nu-i Naomi cea placuta! Nu-i mai spuneti asa. Spuneti-i Mara, caci m-a umplut Dumnezeu de amaraciune si mi-a luat tot ce am avut mai drag Scumpii si dragii mei frati, nu stiu daca ne-am gandit sau daca v-ati gandit bine la asta.
Pe urma, din aceasta casa, din aceasta familie amarata, din aceasta familie plina de amaraciune si plina de durere, a ales Dumnezeu un lastar care a dus atata voie-buna multora. A adus o cantare la o lume intreaga proorocul David, imparatul David, cantaretul David, psalmistul David.
Naomi a fost stramoasa, strabunica lui David.
Din durerile acestei case au iesit pe urma bucuriile altora. Tanarul David canta pe urma cu harfa lui N-a fost nici un cantaret pe fata pamantului ca David.
N-a fost nici pana la el si n-a fost nici de atunci incoace.
Noi ne bucuram cand cantam; tinerii nostri se bucura cand canta si au fost numiti cantareti, dar niciodata nu s-a mai pomenit ca duhurile necurate sa fuga la cantarea unui tanar cum era David; la cantarea lui plecau duhurile necurate.
In cantarile pe care le cantam si noi, cineva spunea odata despre o pasarica ce canta si ea trista si inchisa in colivie: plansul unora e pretul bucuriei altora .
Fratii mei scumpi si dragi, suntem la o nunta si cantati si voi. Mesele voastre sunt pline de cantari, mesele voastre sunt pline de bunatati.
Dar toate acestea sunt rodul cuiva! Sunt lacrimile cuiva!Sa ne amintim despre o alta familie, nu de mult, nu din Vechiul Testament, ci din vremile noastre, a Parintelui Iosif din Muntii Apuseni, care fusese chemat la Sibiu si care a putut sa spuna si el ca Naomi odata, o, fratii mei dragi:Cantarea mea e scurta, se canta intr-un fel:Mai langa Domnul meu, mai langa El .
O, fratii mei scumpi!Pe-ndepartate cai de-as innoptasi-o piatra capatai dac-as avea,tot fericit as fi si-n vis as glasui:Vreau langa Dumnezeu sa fiu mereu De Parintele Iosif este [vorba]! Si-a pierdut sotia. Si-a pierdut trei copii. Patru fiinte...
Slavit sa fie Domnul!Noi astazi aci suntem chemati la o nunta si ne bucuram din toata inima si din tot sufletul nostru.
Ne-am gandit oare ce inseamna versetul acesta? Despre amaraciune sa vorbim chiar la o nunta?Aici este bucurie, aici este cantare, aici este voie-buna.
Aici este veselie, aici mesele sunt pline.
Si trebuie sa ne bucuram.
Fratii mei cei dragi, in versetul care ni s-a citit prima data se vorbeste despre o femeie din Vechiul Testament Naomi o chema care, de buna seama, era placuta si de aceea purta numele acesta. Aceasta femeie a plecat din tara ei in tara Moabului, ca sa-si castige painea.
A plecat impreuna cu sotul ei si cu cei doi feciori.
Ce bucuroasa a fost calatoria ei! Ce fericiti erau! Ce bucurosi erau! Ce familie era familia lor! Chiar daca au plecat din tara lor, dar ei s-au dus impreuna.
Insa planul si lucrarea lui Dumnezeu, cine oare le poate intelege? Planul Lui cu fiecare pe care il ia de aici si il duce acolo sau il ia din alta parte si-l cheama la El prin dureri amare, prin necazuri si incercari.
La un moment dat, din casa lui Naomi cea placuta se termina bucuria si veselia cea fericita. Se imbolnaveste barbatul si in scurt timp ramane fara el. Cata tristete, cata durere! A iesit din tara ei si i-a murit sotul. Dar durerea nu se sfarseste numai cu atata. Cand ea vine in casa, cine stie cum iese din casa?Ea trebuia sa-si faca lucrarea ei. Pentru ca in urma, dupa moartea sotului, iata, un fecior se imbolnaveste si moare. Si apoi moare si al doilea fecior.
Naomi cea placuta, franta de durere, franta de amaraciune, unde sa se duca? Se hotaraste sa se duca inapoi in tara ei.
Cand s-a intors in tara ei, ii spuneau cei ce o cunosteau: Uite-o pe Naomi cea placuta! Dragii mei, nu-i Naomi! Nu-i Naomi cea placuta! Nu-i mai spuneti asa. Spuneti-i Mara, caci m-a umplut Dumnezeu de amaraciune si mi-a luat tot ce am avut mai drag Scumpii si dragii mei frati, nu stiu daca ne-am gandit sau daca v-ati gandit bine la asta.
Pe urma, din aceasta casa, din aceasta familie amarata, din aceasta familie plina de amaraciune si plina de durere, a ales Dumnezeu un lastar care a dus atata voie-buna multora. A adus o cantare la o lume intreaga proorocul David, imparatul David, cantaretul David, psalmistul David.
Naomi a fost stramoasa, strabunica lui David.
Din durerile acestei case au iesit pe urma bucuriile altora. Tanarul David canta pe urma cu harfa lui N-a fost nici un cantaret pe fata pamantului ca David.
N-a fost nici pana la el si n-a fost nici de atunci incoace.
Noi ne bucuram cand cantam; tinerii nostri se bucura cand canta si au fost numiti cantareti, dar niciodata nu s-a mai pomenit ca duhurile necurate sa fuga la cantarea unui tanar cum era David; la cantarea lui plecau duhurile necurate.
In cantarile pe care le cantam si noi, cineva spunea odata despre o pasarica ce canta si ea trista si inchisa in colivie: plansul unora e pretul bucuriei altora .
Fratii mei scumpi si dragi, suntem la o nunta si cantati si voi. Mesele voastre sunt pline de cantari, mesele voastre sunt pline de bunatati.
Dar toate acestea sunt rodul cuiva! Sunt lacrimile cuiva!Sa ne amintim despre o alta familie, nu de mult, nu din Vechiul Testament, ci din vremile noastre, a Parintelui Iosif din Muntii Apuseni, care fusese chemat la Sibiu si care a putut sa spuna si el ca Naomi odata, o, fratii mei dragi:Cantarea mea e scurta, se canta intr-un fel:Mai langa Domnul meu, mai langa El .
O, fratii mei scumpi!Pe-ndepartate cai de-as innoptasi-o piatra capatai dac-as avea,tot fericit as fi si-n vis as glasui:Vreau langa Dumnezeu sa fiu mereu De Parintele Iosif este [vorba]! Si-a pierdut sotia. Si-a pierdut trei copii. Patru fiinte...
