Cât de ostaș sunt eu? Dar tu?
Este Har sa iubesti fara sa fii iubit, sa slujesti fara sa fii pretuit, sa daruiesti fara sa ti se multumeasca, sa te jertfesti si fara sa ti se recunoasca, sa ierti fara sa fii iertat, sa-l sustii pe cel care te-a lepadat, sa ramai linistit, desi esti nedreptatit,() sa taci pentru a nu face rau aproapelui, sa vorbesti de dragul adevarului, sa induri fara sa murmuri, fara sa cartesti, totul sa-ti apartina, dar tu de toate, bucuros, sa te lipsestiLupta-te, suflete, ca sa primesti acest har!(Parintele Iustin Parvu)Cu cata usurinta vorbim, multi dintre noi, bine-nteles teoretic, despre lepadarea de sine. Dar, daca ne vom cerceta cu sinceritate in fata acestor conditii relatate atat de clar de Parintele Iustin , vom vedea cat de lepadati de sine suntem si cat de ostasiSa iubesti fara sa fii iubit! parca e prea greu Sa iubesc pe cel care ma vorbeste de rau, pe cel care ma uraste? Cum as putea, practic, sa dovedesc eu asta, cand nu suport sa-mi zica cineva niciun cuvant de mustrare, ca imediat simt ca iau foc, clocoteste firea cea nerastignita in mine!? Se pare ca, practic, la acest punct, cam picam multi examenul.
Sa slujesti, fara sa fii pretuit . E grea si conditia asta! De exemplu, ca parinte, pot eu sa slujesc copiilor, fara sa astept pretuire de la ei? Ca sot, pot sluji sotiei, cu drag, chiar si-atunci cand sunt dispretuit? Sau tu, ca sotie, iti poti sluji barbatul cu iubire, cand te vezi dispretuita, ocarata, poate chiar batjocorita? Haideti sa fim sinceri cu noi insine! Cred ca si aici, la acest examen, practic, picam foarte multiSa daruiesti fara sa ti se multumeasca . Aici, cred ca...