Cuvantarea par. Vasile I. Ouatu rostita la adunarea din 17 iunie 1934 Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea (In 7, 38). Inalt Prea Cuvioase Parinte, iubiti frati si surori in ostasia Domnului Iisus si preaiubiti ascul tatori, Ne-am adunat aici in inima Ca pitalei nu pentru ca sa va aratam ca stim a []Cuvantarea par. Vasile I. Ouaturostita la adunarea din17 iunie 1934Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea (In 7, 38).

Inalt Prea Cuvioase Parinte,iubiti frati si surori in ostasia Domnului Iisus si preaiubiti ascul tatori,Ne-am adunat aici in inima Ca pitalei nu pentru ca sa va aratam ca stim a vorbi, ca aceasta nu v-ar fi de nici un folos; nici pentru ca sa va aratam ca stim sa cantam, deoarece noi nu suntem muzicanti; si nici nu ne-am adunat sa va distram si sa ne distram in felul lumii, pri vind la piesele de teatru ce vor urma, intrucat noi nu suntem artisti; si chiar de-am fi, nu acesta este sco pul si tinta noastra. Noi v-am che mat si ne-am strans aici pentru ca prin tot programul ce-l vom tese pe dinaintea fratiilor voastre sa intin dem o mana de ajutor oricarui su flet insetat dupa adevar. Prin toate cate veti auzi si veti vedea, noi vrem a va calauzi si a va aseza langa Acela in care, de crede cineva, in veac nu v-a gusta moartea. Chema rea si venirea noastra aici este dic tata de porunca Scumpului nostru Mantuitor, Care ne ordona sa iesim la ulite si sa ne urcam pe acoperisu rile caselor, spre a marturisi adeva rul si a vesti caile ce duc la man tuire.

Noi trebuie sa iesim din moleseala, din modestie si nepasare, deoarece valurile nelegiuirilor de tot felul se inalta asupra noastra ca un munte urias ce sta gata clipa de clipa a se prabusi peste noi si a ne ucide pentru vesnicie. Ei bine, in fata acestei primejdii pe care o vedem si simtim, noi, Oastea Domnului, avem o sfanta datorie de-a porni la lupta, vestind cu timp si fara timp intoar cerea la singurul salvator si izbavi tor, la Iisus Mantuitorul. Vremea mobilizarii spirituale a sosit. Nimic nu mai avem de asteptat. Orice ama nare, ca si orice intarziere, inseamna primejdie. De aceea, cu inima aprin sa de focul dragostei si sufletele otelite de Cel ce are toata puterea in cer si pe pamant, noi am indraznit si am venit aici sa strigam cu toata indrazneala: Daca inseteaza cine va, sa vina la Domnul si sa bea. Caci intr-adevar, cine este om sincer vede necontenit ca lumea este info metata dupa ceva mai bun. Carul vietii s-a hodorogit. El nu mai merge astazi cum mergea odinioara. Spi tele i s-au rupt, iar altele s-au scur tat, incat acuma ameninta la orice pas cu rasturnarea. Din aceasta cau za, insasi corabia sufleteasca e in mare primejdie. Valuri puternice, manate cu furie de vanturi felurite, lovesc in ea fara crutare. Iar rezul tatul este ca noi suferim din greu. E drept, oamenii se zbat, se framan ta si lupta in toate chipurile, dar nici o schimbare, nici o imbunatatire, caci totul merge din rau in mai rau. Suferinta, mizeria si durerea sunt in plina crestere. Niciodata parca nu s-au vazut mai lamurit implinite cuvintele Mantuitorului: Fara Mi ne, nimica nu puteti face . (In 15, 6).

Lumea vede raul, vede primejdia, o simte, dar se arata foarte neprice puta cand este vorba de indreptare. Cu totii vedem suvoiul stricaciunilor de tot felul cum se rostogolesc asu pra noastra si ne ingrozim. In tren, in masina, in tramvai, pe drum si oriunde-ti mai pleci urechea, auzi acelasi strigat si acelasi suspin indu rerat. Timpuri grele, viata grea, lu me rea, nu mai este de trait. Lumea zdrobita sub greutatea zilei de azi doreste o schimbare. Toti inseteaza dupa o noua viata.

Lumea intreaga suspina dupa un izbavitor. i-n dorul ei fierbinte du pa o innoire a vietii, ori de cate ori vine cate cineva si-i spune: Veniti, iata, eu sunt gata a va tamadui ranile si a va mangaia sufletele , alear ga dupa el increzatoare. Dar, vai, nu trece mult si vine ziua deziluziei. Lu mea isi vine in fire si-si da seama ca acolo n-a fost decat inselaciune. Acela n o poate lecui.

Atunci apare altul, cu aceleasi vor be dulci si magulitoare: Eu sunt scaparea voastra, veniti dupa mine . i lumea iar alearga dupa el, dar nici de-acolo nu rasare izbavirea, caci lucrurile se inrautatesc zi de zi. Faradelegile sunt in crestere si nimic nu lasa cel putin banuiala ca izbavirea ar fi pe cale sa se arate. Ba dimpotriva, lumea sa arata a fi intr-o continua fierbere si nimeni n-o poate lecui. i e firesc sa fie asa, caci tamaduirea nu poate veni decat de sus. Iisus e doctorul cel mare. El singur ne poate izbavi din orice suferinta, oricat de grea ar fi ea. Astazi insa, lumea e slabanogita pentru pe acest mare si puternic Doctor nu-L mai primeste, sfatul nu I-l mai asculta, ci-l alunga si-l dispretuieste. In loc a se apropia de El si a-i cere cu lacrimi leacul tama duitor, au alergat increzatori la babe si mosnegi garboviti de inselatoarea filozofie ori de falsa stiinta si de aceea leacul nu se arata. Prin toate acestea, un fir rosu strabate de la un capat la altul, care intuneca si or beste: pacatul. i atunci, iata pentru ce noi am venit aici. Ca sa strigam sus si tare, in Numele Celui ce ne-a trimis. De este cineva...