() Citim din Cuvantul lui Dumnezeu, din Sfanta Scriptura. In El sunt aratate toate lucrurile. Despre toate se vorbeste. In Cuvantul lui Dumnezeu, Sfanta Scriptura sau Biblia, a vorbit Dumnezeu. A vorbit cu proorocul Moise gura catre gura; a vorbit prin ingeri Dumnezeu; a vorbit prin profeti; a vorbit prin oameni de rand. A vorbit []() Citim din Cuvantul lui Dumnezeu, din Sfanta Scriptura. In El sunt aratate toate lucrurile. Despre toate se vorbeste. In Cuvantul lui Dumnezeu, Sfanta Scriptura sau Biblia, a vorbit Dumnezeu. A vorbit cu proorocul Moise gura catre gura; a vorbit prin ingeri Dumnezeu; a vorbit prin profeti; a vorbit prin oameni de rand. A vorbit Dumnezeu cu oamenii, a vorbit si cu dobitoacele. A vorbit si cu pasarile Dumnezeu.

Se vorbeste despre toate lucrurile vietii, despre toate minunile pe care le-a facut Dumnezeu pe-ntinsul vremurilor de-atunci, de la facerea lumii, de la aparitia omului. Se vorbeste despre viata, despre moarte, despre mantuire, despre iad, despre nunta; despre facerea omului si despre toate celelalte lucruri. Si, la urma, asa cum spune Apostolul Pavel, ne-a vorbit si prin Fiul Sau, Iisus Hristos Domnul. Dar, la tot ce a vorbit Dumnezeu sau trimisii lui Dumnezeu in Numele Sau, a fost totdeauna pusa in fata ascultarea de El, ascultarea de glasul Domnului.

Chiar de la inceput, cand deschidem primele pagini ale Scripturii, dam si peste porunca aceasta a ascultarii. Si aici vedem si primul pacat care se face. N-apuci bine sa citesti Biblia, si imediat gasesti pacatul. A aparut si el. Abia aparusera primii oameni pe pamant si vine si vrajmasul diavol, sa-i insele. Sa poata astfel sa strice lucrarea lui Dumnezeu si sa impiedice lucrarea lui Dumnezeu. Dar aceasta n-a cauzat, propriu-zis, un rau lui Dumnezeu, ci prin aceasta s-a facut sa se cunoasca intelepciunea nespus de felurita a lui Dumnezeu si puterea Lui cea mare, dumnezeirea Lui. Caci daca n-ar fi fost, fratilor si surorilor, greselile si pacatele si atatea lucruri intamplate in viata lumii, in viata oamenilor, nu s-ar fi cunoscut cat este de mare Dumnezeu, cat este de puternic, cat este de bun, cat este de milos si de indurator. Si mai ales la urma, acum, cand se vede ce a facut El pentru salvarea tuturor acestor multimi de oameni, care au gresit toti, cu varf si indesat. Si cum a stiut Dumnezeu sa-i mantuiasca si sa-i scape de la pierzarea vesnica. Pentru ca acolo unde trebuia sa fie cei care erau [creati] de El, acestia n-au fost vrednici sa fie; si-au pierdut vrednicia aceasta prin pacatul savarsit, incepand cu cei de sus, din cer, cu ingerii. Si atunci a trebuit sa le faca si lor un loc, sa gaseasca un loc unde sa stea duhurile acestea nenorocite pentru vecii vecilor, caci cu Dumnezeu nu puteau sa mai ramana. Si El nu putea sa le desfiinteze, sa nu mai fie, pentru ca le-a dat viata din El. Si a facut deci pentru diavoli, pentru satana si ingerii lui, locul de suferinta, adica locul acela unde nu este Dumnezeu, unde nu va fi El; focul vesnic, cu toate chinurile aratate in Sfantul Cuvant, pregatit diavolilor si ingerilor lui. Si acolo merge si bietul om; acolo mergem si noi daca pacatuim. Si inainte de asta, daca n-ascultam. Pentru ca pacatul vine in urma neascultarii, mai ales.

Si, daca ne uitam si urmarim faptul acesta, vedem ca dintre toate pacatele care s-au facut si se fac de noi oamenii, nu este unul mai usor de invins [decat neascultarea]. Caci nu este [alta porunca] mai usor de [implinit] decat a asculta. Toate celelalte sunt mai grele. Pacatul poftei, de exemplu, este mai greu. Vine pofta peste om nu poate [sa o biruie], il dovedeste. Trebuie sa fii mai tare, trebuie sa fii mai rezistent ca sa birui pofta. Cand vine mania La manie faci si crima. Razbunarea, de pilda, cine poate s-o infrunte? Si cate altele mai pot veni si mai pot fi in [viata] omului. Dar cea mai usoara [porunca] dintre toate este ascultarea. Insa [opusul ei] a fost si este si cel mai greu pacat: neascultarea. Dumnezeu a venit la inceput cu acest cuvant: Sa nu mancati de-aici, din pomul acesta! S-a pus o simpla conditie, care era necesara. Pentru ca trebuia si omul sa contribuie cu ceva la mantuirea lui si la salvarea lui. Sau sa-si pastreze curatia lui, sfintenia lui si fecioria lui duhovniceasca. Adam si cu Eva. Ca daca ii lasa asa, fara porunca aceasta, desigur ca nu era un lucru complet. Se cere deci si de la noi ceva. Se cere credinta, sigur se intelege. Si se cere ascultare, mai ales. La ei nu era nevoie de credinta, ca erau de fata acolo cu Dumnezeu.

Dar aceasta porunca a lui Dumnezeu n-au putut-o tine. Pentru ca a venit vrajmasul si s-a uitat printre animalele si vietuitoarele care erau acolo in gradina cu Adam, sa vada pe care ar putea el sa puna ochii si sa-l foloseasca, ca s-o amageasca pe Eva. N-a venit cand era Adam singur. A durat un timp pana cand a facut-o Domnul, din coasta lui Adam, pe tovarasa lui, sotia. Poate ca daca venea la Adam [de prima data], el biruia. Dar trebuia sa se faca acest lucru cand Adam era cu insotitor, cand avea si tovarasa de viata. Si planul lui Dumnezeu a fost acesta si, in sfarsit, si diavolul a gasit prilejul. S-a gandit el, probabil, ca n-o sa poata sa-l biruie pe Adam, dar pe cealalta fiinta pe care a facut-o Dumnezeu, pe aceasta a inselat-o, a amagit-o prin sarpe. Sarpele a fost acela de care s-a folosit diavolul si l-a inselat prin el pe om. Pentru ca se spune aici, in Scriptura, ca el era cel mai siret dintre toate animalele, vietuitoarele care erau acolo. Siret, adica umbland cu siretlicul cu amageala, cu viclenia. Si nu se da pe fata.

Si vine si vara indoiala la pazirea acestui cuvant al lui Dumnezeu. Zice: Oare chiar a zis Dumnezeu ca sa nu mancati din toti pomii gradinii? Oare chiar a zis Dumnezeu sa nu mancati din pomul acesta? . Da, a raspuns Eva. A zis Dumnezeu ca putem sa mancam din toti pomii, dar din acesta care este in mijlocul gradinii sa nu mancam; caci cand vom manca din el vom muri. Nu-i adevarat. Nu veti muri El spunea drept ceea ce spunea. Nu veti muri. Ci altceva este la mijloc: Dumnezeu nu vrea sa fiti ca El. Va spun eu, ca eu stiu, eu cunosc. Daca veti manca din pomul acesta al cunostintei binelui si raului, voi veti fi ca Dumnezeu. Si Dumnezeu nu vrea sa fiti ca El; vrea sa fiti mai jos ca El. Si a varat un fel de zazanie, asa, de nemultumire, de indoiala asupra lui Dumnezeu. Si a reusit. Atunci s-a uitat Eva si la pom si a vazut ca, intr-adevar, era placut de privit si de dorit sa manance cineva din roadele lui. Adica roadele erau si frumoase, asa-zicand. Caci care erau urate acolo, in gradina aceea a Raiului? A intins mana si a luat. Si a mancat. Si a dat si sotului ei. Si a mancat si el. In felul acesta s-au facut vinovati amandoi. Si faptul acesta le-a adus moartea. Le-a adus izgonirea din locul acela unde era [randuit] sa fie tot neamul omenesc si sa se inmulteasca acolo, daca nu s-ar fi intamplat acel lucru. Insa vedem ca nu s-a realizat aceasta de catre cei dintai oameni, desi ei erau curati. Dar lor nu putea sa le fie data o altfel de porunca, pentru ca ei nu aveau cum sa pacatuiasca in alt fel, decat in felul acesta. Pentru ca erau curati, erau sfinti, erau nevinovati, n-aveau nimic necurat intr-insii, in trupul si in sufletul lor. () Dar este interesant ca prin aceasta a ramas omul pacatos. Aceasta neascultare a ramas la toti oamenii, la toti imparatii, la toti domnii, la toti proorocii, la toti apostolii, la toti credinciosii si la toti pacatosii.

Daca cineva se hotaraste sa asculte ce spune Dumnezeu si zice: Vreau sa ascult ce spune El! se intreaba: Si ce spune El? Unde este scris? In Sfanta Scriptura! Atunci el, gata, a venit in fata lui Dumnezeu asa cum este. Pacatosul, ce, nu poate sa asculte? Cum sa nu? Nu i se cere asadar ceva greu de facut. Nu! S-asculti de Mine! Sa nu faci lucrul asta! Si daca el este dispus pentru aceasta, desigur ca Dumnezeu il va curati, il va sfinti si il va face demn de acest lucru. Pentru ca ii va da si credinta, ii va da si neprihanire, si sfintire, si mantuire. Caci si credinta este un dar de la Dumnezeu, nu? Nu spune acolo la Corinteni: Unuia i-a dat darul cutare, altuia cutare, unuia credinta, dar credinta aceea adevarata, credinta din inima. Credinta din inima, fratilor, credinta din toata inima n-o are oricare om. Credinta, asa Cred si eu cred ca-i Cuvantul lui Dumnezeu cred in Dumnezeu, cred ca exista Dumnezeu, cred Dar nu cred ca tot ce scrie aici este adevarat; si am indoiala de multe lucruri. Nu se poate acest lucru! Ei, pai asta nu-i credinta de la Dumnezeu! Asta nu-i credinta de la Duhul Sfant. Ca omul acesta nu poate sa asculte de Dumnezeu cu toate celea. Nici de cele grele, nici de cele usoare.

Si nu pot sa asculte de Dumnezeu [chiar] oameni credinciosi; si [cand este vorba de] lucruri usoare, de lucruri simple. Pentru ca lor li se pare: Asta nu-i ce pacat este asta? Asta nu-i pacat. Da, sa ucizi, sigur! Sa desfranezi, sa furi, sa fumezi, sa bei, sa te-mbeti asta e adevarat. Dar asta ce-i? Asta nu-i pacat . Vezi? Aici cadem noi. Aicea suntem noi in neascultare!Dar tot ce este scris in Cuvantul lui Dumnezeu este sub forma de porunca dat, fie ca e vorbit de El, fie ca e vorbit de ingerii Lui, fie ca e vorbit de proorocul Moise din vechime, de lege [Si daca asculta], omul poate sa fie socotit vrednic de incredere si i se da dupa aceea posibilitatea sa ajunga acolo unde trebuie: la mantuire, la reabilitarea lui fata de Dumnezeu in toate privintele.

Dar cine a calcat porunca ascultarii, bagati fratiile voastre de seama ca nu s-a mai putut reabilita chiar daca s-a pocait. Unul ca asta este Saul. El a facut o greseala: n-a ascultat ce i-a spus proorocul Samuel. Dumnezeu a vorbit cu Samuel si Samuel i-a spus lui Saul ce sa faca cu poporul Amalec. Desigur ca n-a fost numai el intru totul vinovat, caci si poporul a cerut acest lucru, de acord cu el, ca sa nu sacrifice toate vitele si tot ce era bun acolo. Dar el era in stare si putea sa nu sa se ia dupa oameni; daca asa a spus Dumnezeu, asa trebuia sa faca. Dar Saul a mai facut o greseala: atunci cand n-a asteptat pe proorocul Samuel sa vina la aducerea jertfei, cu ocazia instaurarii lui ca imparat al lui Israel. Inainte de asta, proorocul i-a spus: Sa ma astepti sapte zile, ca sa aduc jertfa aceasta de multumire lui Dumnezeu, in locul acela . Si l-a asteptat intr-adevar sapte zile, insa tocmai atunci se ridicase impotriva lui unul dintre popoarele straine si Saul si-a pierdut rabdarea si a adus el jertfa. Ei, ce sa fac, daca nu vine Samuel, jertfa tot trebuie adusa. O s-o aduc eu . Dar cand a terminat de adus jertfa, a ajuns si Samuel, care i-a spus: Ai lucrat ca un nebun! De ce nu m-ai asteptat? Iar Saul i-a zis: Dar te-am asteptat sapte zile Nu sunt sapte zile azi? . Trebuia sa mai astepti. Poate anume a intarziat el, ca sa vada si rabdarea lui. Vedeti?Si din cauza aceasta, fratilor si surorilor, dupa cum am spus, nu si-a mai putut reveni acest om deloc. Sigur, s-o fi cait el, i-o fi parut lui rau, dar nu s-a mai putut indrepta. A intrat intr-insul duhul necurat si a facut, pe urma, rau. Pana cand, la urma, a ajuns sa se duca si la vrajitoare, ca sa cheme duhurile, duhul lui Samuel. Si a murit asa, in starea aceasta. Nu vedem alt pacat la el. Nu vedem alt pacat. Nu ni se arata alt pacat. Nu vreau sa fac aluzie la nimic altceva, decat vreau sa spun ce ne spune Cuvantul lui Dumnezeu.

David, de exemplu, a facut pacat mare, din pofta. Pofta l-a biruit. N-a fost destul de atent. Si cand a vrut sa zideasca Templul, Dumnezeu i-a spus: Nu tu vei zidi Templul, ca ai varsat mult sange! . Era o vinovatie. A facut numarartoarea poporului. Domnul S-a maniat pe el. El s-a smerit, s-a pocait; Domnul l-a pedepsit. A pedepsit si poporul. Dar a ramas tot la locul lui. Tot David a ramas. S-a pocait.

Deci de pacat mare se poate pocai omul, dar de neascultare nu se mai poate pocai. Si din ascultarea de Dumnezeu iese tot lucrul cel bun.

Mardoheu, de exemplu, a ascultat de porunca lui Dumnezeu, Care a spus ca nu trebuie sa aiba legatura cu amalecitii, cu poporul lui Amalec, pentru ca acestia n-au vrut sa iasa inaintea poporului lui Dumnezeu cand mergea spre Canaan. Mardoheu a respectat aceasta porunca oriunde s-a dus. Cand a ajuns rob in tara Babilonului si l-a vazut pe acel om caruia toata lumea ii dadea tot respectul si cinstea, el n-a vrut sa i-l dea, fiindca a aflat ca-i amalecit. Deci ascultarea de Dumnezeu. Si iata pana unde a mers ascultarea aceasta a lui, ca n-a vrut sa se plece inaintea lui nici dupa ce a capatat acela porunca sa-l ucida nu numai pe el, ci pe tot neamul lui. Bagati de seama ce este aici! Si cum Dumnezeu mijloceste si randuieste toate lucrurile pentru salvarea si a lui, si a poporului. Si Mardoheu ajunge pe urma la mare cinste. O fi avut si el greselile luiDincolo, cei trei tineri care sunt luati robi in Babilon merg cu ascultarea de porunca lui Dumnezeu in tara Babilonului. Cand li se ofera mancarile de la masa imparatului, ca sa fie hraniti cu ele ca si ceilalti tineri alesi, ei refuza acest lucru, zicand: Noi nu mancam, ci da-ne altceva sa mancam, pentru ca asa obisnuim noi . Dar ei tineau porunca legii lor din tara lui Israel. Si care era asta? Sa nu manance mancaruri necurate: carnuri de animale necurate, care erau prevazute in Legea veche. Si aceasta a constituit o fapta destul de mare, destul de inalta, pentru ca de-aici s-a vazut pozitia lor in Babilon si ce au ajuns, pe urma, acesti patru tineri. Apoi au mers mai departe cu porunca ascultarii lor de Dumnezeu: Sa nu te...