S-a întâmplat în 4 iunie 1920
S-a intamplat in 4 iunie 1920: Se incheie, la Trianon (Franta), Tratatul de pace intre Puterile Aliate si Ungaria; recunoasterea pe plan international a unirii Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romania (va intra in vigoare la 25.
VII.1921). Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 intre Puterile Aliate invingatoare []The post S-a intamplat in 4 iunie 1920 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 4 iunie 1920 was first posted on iunie 4, 2020 at 5:08 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 4 iunie 1920: Se incheie, la Trianon (Franta), Tratatul de pace intre Puterile Aliate si Ungaria; recunoasterea pe plan international a unirii Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romania (va intra in vigoare la 25.
VII.1921). Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 intre Puterile Aliate invingatoare in Primul Razboi Mondial si Ungaria, in calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat invins in Primul Razboi Mondial.
Tratatul a fost semnat in Palatul Marele Trianon de la Versailles de catre 16 state aliate (inclusiv Romania), pe de o parte, si de Ungaria, de alta parte. Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii sai: Austria, Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), Romania si Cehoslovacia. Tratatul de la Trianon a facut parte din seria tratatelor incheiate la finalul Primului Razboi Mondial, celelalte fiind tratatele de pace incheiate de Puterile Aliate cu Germania (la Versailles, in 28 iunie 1919), Austria (la Saint Germain en Laye, in 10 septembrie 1919), Bulgaria (la Neuilly, in 27 noiembrie 1919) si cu Turcia (la S vres, semnat la 4 iunie 1920 si repudiat apoi, fiind inlocuit cu Tratatul de la Lausanne).
Tratatul a consfintit existenta unui stat maghiar independent un ideal inca din vremea Revolutiei din 1848 dar nu in frontierele pe care acestia le doreau. Tocmai de aceea, Tratatul de la Trianon avea sa devina, in mentalul colectiv ungar, drept o catastrofa pentru natiunea maghiara si este, an de an in jurul datei de 4 iunie, prilej de nostalgii pentru poporul vecin. In fapt, la 4 iunie, Ungaria marcheaza, an de an, Ziua Coeziunii Nationale .
Anul 1917 al Primului razboi Mondial a fost marcat de schimbarea de regim politic in Rusia ca urmare a revolutiei din februarie, de intrarea Statelor Unite in razboi, in aprilie, si de lovitura de stat bolsevica, din octombrie, iar in aceste conditii Puterile Aliate si-au revizuit planul initial de pace conceput cu un an in urma. In fata pericolului creat de un posibil vid de putere in spatiul central european s-a adus in discutie nu desfiintarea Imperiului Austro-Ungar, ci cerinta de dezvoltare liobera autonoma a fiecareia dintre natiunile sale componente. La fel de importanta in arhitectura geopolitica a momentului a fost rolul miscarilor de emancipare nationala a popoarelor din fostul imperiu, care prin actiunile lor au reusit nu doaer sa castige simpatia si admiratia reprezentantilor aliatilor, dar si sa nu le lase acestora prilejul de a adopta hotarari arbitrare in ceea ce-i priveste.
La 29 septembrie 1918, Bulgaria a capitulat, la 21 octombrie, o adunare nationala provizorie proclamase independenta Austriei, iar la 31 octombrie Consiliul National Maghiar sanctiona nulitatea actului dualist incheiat cu Austria in anul 1867. Imperiul se afla pe fagasul unui rapid proces de disolutie, la 3 noiembrie Austro-Ungaria a cerut incetarea ostilitatilor si incheierea unui armistitiu, act ce s-a perfectat la Padova prin reprezentantul Antantei, generalul italian Armando Vittorio Diaz, iar in fruntea guvernului a fost instalat contele K rolyi Mih ly. Trebuie spus ca niciuna dintre cele doua actiuni de separare politica si teritoriala a fostelor componente ale imperiului nu au fost recunoscute de catre Franta, mai ales prin prisma riscului ca Germania sa anexeze Austria.
Referitor la soarta Transilvaniei, trebuie spus ca dupa semnarea, de catre Romania, in 1916, a intelegerii secrete incheiate cu Aliatii, care conditiona rezolvarea viitorului statut al Ardealului de ramanerea Romaniei in tabara Antantei, promisiunea ca aceasta provincie va reveni Romaniei la incheierea razboiului era pusa sub semnul intrebarii dupa semnarea Pacii separate de la Buftea Bucuresti cu Puterile Centrale, in 24 aprilie/7 mai 1918.
Situatia avea sa se complice dupa ce reprezentantii noului guvern instalat la Budapesta l-au contactat la Belgrad pe generalul Louis Franchet d Esperey, comandantul Armatei Aliate a Orientului, si au semnat, in 13 noiembrie 1918, un acord care prevedea printre altele ca trupele maghiare sa fie retrase in spatele unei linii ce pornea de pe Valea Somesului Mare, apoi pe Valea Bistritei, o lua pe Valea Muresului pana la varsarea acestuia in Tisa, de unde prin Subotica, Baja si P cs ajungea la raul Drava. Astfel, teritoriul trebuia evacuat in opt zile, urmand a fi ocupat de trupele aliate, dar administrat de catre guvernul maghiar.
La 29 septembrie/12 octombrie 1918, Comitetul Executiv al Partidului National Roman s-a intrunit la Oradea si a decis sa se foloseasca de principiul dreptului la autodeterminare a nationalitatilor, hotarand ca de atunci inainte parlamentul si guvernul de la Budapesta sa nu le mai reprezinte interesele, declaratia in acest sens fiind adusa la cunostinta administratiei maghiare de catre Alexandru Vaida-Voevod in sedinta Parlamentului Ungariei din 5/18 octombrie, dupa care, pe 27 octombrie/9 noiembrie, a fost constituit Consiliul National Roman la Budapesta ca autoritate administrativa unica pentru teritoriile locuite de romani.
Guvernul K rolyi, prin intermediul ministrului Oszk r J szi, a incercat sa induplece partea romana, sa o aduca la masa negocierilor pentru a o convinge de inoportunitatea destramarii teritoriale a vechii Ungarii. La 13-14 noiembrie 1918 se purtau convorbiri, la Arad, insa acestea nu au condus la nici un rezultat, in vreme ce J szi propunea constituirea populatiei romanesti in entitati teritoriale compacte si omogene, care sa se bucure de autonomie administrativa si culturala in cadrul unei federatii conduse de maghiari, conducerea CNR dorea ruperea oricaror legaturi politice si teritoriale cu fosta Ungarie.
In acest context, Consiliul National Roman Central si-a mutat sediul de la Budapesta la Arad, in mijlocul populatiei romanesti majoritare si a trecut la organizarea in teritoriu a consiliilor nationale locale si a garzilor nationale, dupa care a pregatit alegerea delegatilor care urmau sa fie prezenti la Alba Iulia, unde pe 1 Decembrie 1918 era convocata o mare adunare populara sub auspiciile careia romanii transilvaneni trebuiau sa se pronunte asupra viitorului Ardealului. Trebuie accentuata ideea Consiliului National Roman Central, de a se ingriji sa confere Adunarii de la Alba Iulia un caracter profund plebiscitar, de aceea toti cei 1228 de delegati prezenti aici au fost purtatorii mandatelor incredintate lor de catre comunitatile care i-au ales.
Urmarea a fost faptul ca o suta de mii de participanti veniti din toate comitatele locuite de romani au ratificat prin ovatiile si uralele lor decizia de Unire a Transilvaniei cu Romania proclamata la Alba Iulia de catre delegatii lor, subliniind pe aceasta cale inca odata caracterul plebiscitar al evenimentului. In replica, Guvernarea K rolyi nu a recunoscut validitatea Adunarii de la Alba Iulia si nici pe cea a constituirii Consiliului Dirigent, iar la 8 decembrie l-a numit pe Ap thy Istv n in functia de sef al Comisariatului pentru Ungaria de Est, care in perioada urmatoare avea sa-si radicalizeze pozitia fata de romanii ardeleni.
Armata romana se pregatea sa impinga linia de demarcatie spre vest, cu acordul generalului Berthelot, si sa ocupe Clujul si alte noua orase transilvanene, veste care a panicat cabinetul de la Budapesta. Pana la inceperea lucrarilor Conferintei de Pace, pe 18 ianuarie 1919, trupele romane ocupasera deja doua treimi din teritoriul Transilvaniei, situatia fiind calificata de partea maghiara ca fiind intolerabila. La 11 ianuarie 1919, esecul cabinetului K rolyi in a gestiona situatia din teritoriile fostei coroane maghiare au condus la formarea unui nou guvern, cel condus de D nes Berinkey, si la proclamarea Republicii Populare Ungare, al carei presedinte provizoriu a devenit fostul premier.
Conferinta de Pace de la Paris a inceput la 18 ianuarie 1919, avand drept obiectiv dezbaterea noii configuratii politico-teritoriale si rezolvarea complicatelor probleme economico-financiare rezultate din Primul Razboi Mondial. Au participat 27 de state, printre care si Romania. Conferinta avea ca scop elaborarea si semnarea tratatelor de pace intre statele invingatoare (cu exceptia Rusiei, atunci in plin razboi civil) si cele invinse in Primul Razboi Mondial. Presedintele Conferintei a fost proclamat delegatul Frantei, tara gazda, Georges Clemenceau, iar seful delegatiei romane a fost primul ministru Ion I. C. Bratianu (pana la demisia din fruntea delegatiei romane, la 12 septembrie 1919).
Delegatia romana la Conferinta de la Paris, a avut insa in componenta sa extrem de valorosi experti in domenii variate: juridic (Eftimie Antonescu, Constantin Antoniade, Mircea Djuvara), economic si financiar (G. Caracostea, dr. Creanga, C. Crisan, N. Flondor, Eugen Neculce), geologie (Ludovic Mrazec), geografie si etnografie (Caius Brediceanu, Alexandru Lapedatu), militare (col. Toma Dumitrescu) etc. Notele, memorandumurile, aide-m moire-urile inaintate reprezentantilor marilor puteri reprezentate in Consiliul celor Patru, care au avut in mainile lor puterea...
VII.1921). Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 intre Puterile Aliate invingatoare []The post S-a intamplat in 4 iunie 1920 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 4 iunie 1920 was first posted on iunie 4, 2020 at 5:08 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 4 iunie 1920: Se incheie, la Trianon (Franta), Tratatul de pace intre Puterile Aliate si Ungaria; recunoasterea pe plan international a unirii Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romania (va intra in vigoare la 25.
VII.1921). Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 intre Puterile Aliate invingatoare in Primul Razboi Mondial si Ungaria, in calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat invins in Primul Razboi Mondial.
Tratatul a fost semnat in Palatul Marele Trianon de la Versailles de catre 16 state aliate (inclusiv Romania), pe de o parte, si de Ungaria, de alta parte. Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii sai: Austria, Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), Romania si Cehoslovacia. Tratatul de la Trianon a facut parte din seria tratatelor incheiate la finalul Primului Razboi Mondial, celelalte fiind tratatele de pace incheiate de Puterile Aliate cu Germania (la Versailles, in 28 iunie 1919), Austria (la Saint Germain en Laye, in 10 septembrie 1919), Bulgaria (la Neuilly, in 27 noiembrie 1919) si cu Turcia (la S vres, semnat la 4 iunie 1920 si repudiat apoi, fiind inlocuit cu Tratatul de la Lausanne).
Tratatul a consfintit existenta unui stat maghiar independent un ideal inca din vremea Revolutiei din 1848 dar nu in frontierele pe care acestia le doreau. Tocmai de aceea, Tratatul de la Trianon avea sa devina, in mentalul colectiv ungar, drept o catastrofa pentru natiunea maghiara si este, an de an in jurul datei de 4 iunie, prilej de nostalgii pentru poporul vecin. In fapt, la 4 iunie, Ungaria marcheaza, an de an, Ziua Coeziunii Nationale .
Anul 1917 al Primului razboi Mondial a fost marcat de schimbarea de regim politic in Rusia ca urmare a revolutiei din februarie, de intrarea Statelor Unite in razboi, in aprilie, si de lovitura de stat bolsevica, din octombrie, iar in aceste conditii Puterile Aliate si-au revizuit planul initial de pace conceput cu un an in urma. In fata pericolului creat de un posibil vid de putere in spatiul central european s-a adus in discutie nu desfiintarea Imperiului Austro-Ungar, ci cerinta de dezvoltare liobera autonoma a fiecareia dintre natiunile sale componente. La fel de importanta in arhitectura geopolitica a momentului a fost rolul miscarilor de emancipare nationala a popoarelor din fostul imperiu, care prin actiunile lor au reusit nu doaer sa castige simpatia si admiratia reprezentantilor aliatilor, dar si sa nu le lase acestora prilejul de a adopta hotarari arbitrare in ceea ce-i priveste.
La 29 septembrie 1918, Bulgaria a capitulat, la 21 octombrie, o adunare nationala provizorie proclamase independenta Austriei, iar la 31 octombrie Consiliul National Maghiar sanctiona nulitatea actului dualist incheiat cu Austria in anul 1867. Imperiul se afla pe fagasul unui rapid proces de disolutie, la 3 noiembrie Austro-Ungaria a cerut incetarea ostilitatilor si incheierea unui armistitiu, act ce s-a perfectat la Padova prin reprezentantul Antantei, generalul italian Armando Vittorio Diaz, iar in fruntea guvernului a fost instalat contele K rolyi Mih ly. Trebuie spus ca niciuna dintre cele doua actiuni de separare politica si teritoriala a fostelor componente ale imperiului nu au fost recunoscute de catre Franta, mai ales prin prisma riscului ca Germania sa anexeze Austria.
Referitor la soarta Transilvaniei, trebuie spus ca dupa semnarea, de catre Romania, in 1916, a intelegerii secrete incheiate cu Aliatii, care conditiona rezolvarea viitorului statut al Ardealului de ramanerea Romaniei in tabara Antantei, promisiunea ca aceasta provincie va reveni Romaniei la incheierea razboiului era pusa sub semnul intrebarii dupa semnarea Pacii separate de la Buftea Bucuresti cu Puterile Centrale, in 24 aprilie/7 mai 1918.
Situatia avea sa se complice dupa ce reprezentantii noului guvern instalat la Budapesta l-au contactat la Belgrad pe generalul Louis Franchet d Esperey, comandantul Armatei Aliate a Orientului, si au semnat, in 13 noiembrie 1918, un acord care prevedea printre altele ca trupele maghiare sa fie retrase in spatele unei linii ce pornea de pe Valea Somesului Mare, apoi pe Valea Bistritei, o lua pe Valea Muresului pana la varsarea acestuia in Tisa, de unde prin Subotica, Baja si P cs ajungea la raul Drava. Astfel, teritoriul trebuia evacuat in opt zile, urmand a fi ocupat de trupele aliate, dar administrat de catre guvernul maghiar.
La 29 septembrie/12 octombrie 1918, Comitetul Executiv al Partidului National Roman s-a intrunit la Oradea si a decis sa se foloseasca de principiul dreptului la autodeterminare a nationalitatilor, hotarand ca de atunci inainte parlamentul si guvernul de la Budapesta sa nu le mai reprezinte interesele, declaratia in acest sens fiind adusa la cunostinta administratiei maghiare de catre Alexandru Vaida-Voevod in sedinta Parlamentului Ungariei din 5/18 octombrie, dupa care, pe 27 octombrie/9 noiembrie, a fost constituit Consiliul National Roman la Budapesta ca autoritate administrativa unica pentru teritoriile locuite de romani.
Guvernul K rolyi, prin intermediul ministrului Oszk r J szi, a incercat sa induplece partea romana, sa o aduca la masa negocierilor pentru a o convinge de inoportunitatea destramarii teritoriale a vechii Ungarii. La 13-14 noiembrie 1918 se purtau convorbiri, la Arad, insa acestea nu au condus la nici un rezultat, in vreme ce J szi propunea constituirea populatiei romanesti in entitati teritoriale compacte si omogene, care sa se bucure de autonomie administrativa si culturala in cadrul unei federatii conduse de maghiari, conducerea CNR dorea ruperea oricaror legaturi politice si teritoriale cu fosta Ungarie.
In acest context, Consiliul National Roman Central si-a mutat sediul de la Budapesta la Arad, in mijlocul populatiei romanesti majoritare si a trecut la organizarea in teritoriu a consiliilor nationale locale si a garzilor nationale, dupa care a pregatit alegerea delegatilor care urmau sa fie prezenti la Alba Iulia, unde pe 1 Decembrie 1918 era convocata o mare adunare populara sub auspiciile careia romanii transilvaneni trebuiau sa se pronunte asupra viitorului Ardealului. Trebuie accentuata ideea Consiliului National Roman Central, de a se ingriji sa confere Adunarii de la Alba Iulia un caracter profund plebiscitar, de aceea toti cei 1228 de delegati prezenti aici au fost purtatorii mandatelor incredintate lor de catre comunitatile care i-au ales.
Urmarea a fost faptul ca o suta de mii de participanti veniti din toate comitatele locuite de romani au ratificat prin ovatiile si uralele lor decizia de Unire a Transilvaniei cu Romania proclamata la Alba Iulia de catre delegatii lor, subliniind pe aceasta cale inca odata caracterul plebiscitar al evenimentului. In replica, Guvernarea K rolyi nu a recunoscut validitatea Adunarii de la Alba Iulia si nici pe cea a constituirii Consiliului Dirigent, iar la 8 decembrie l-a numit pe Ap thy Istv n in functia de sef al Comisariatului pentru Ungaria de Est, care in perioada urmatoare avea sa-si radicalizeze pozitia fata de romanii ardeleni.
Armata romana se pregatea sa impinga linia de demarcatie spre vest, cu acordul generalului Berthelot, si sa ocupe Clujul si alte noua orase transilvanene, veste care a panicat cabinetul de la Budapesta. Pana la inceperea lucrarilor Conferintei de Pace, pe 18 ianuarie 1919, trupele romane ocupasera deja doua treimi din teritoriul Transilvaniei, situatia fiind calificata de partea maghiara ca fiind intolerabila. La 11 ianuarie 1919, esecul cabinetului K rolyi in a gestiona situatia din teritoriile fostei coroane maghiare au condus la formarea unui nou guvern, cel condus de D nes Berinkey, si la proclamarea Republicii Populare Ungare, al carei presedinte provizoriu a devenit fostul premier.
Conferinta de Pace de la Paris a inceput la 18 ianuarie 1919, avand drept obiectiv dezbaterea noii configuratii politico-teritoriale si rezolvarea complicatelor probleme economico-financiare rezultate din Primul Razboi Mondial. Au participat 27 de state, printre care si Romania. Conferinta avea ca scop elaborarea si semnarea tratatelor de pace intre statele invingatoare (cu exceptia Rusiei, atunci in plin razboi civil) si cele invinse in Primul Razboi Mondial. Presedintele Conferintei a fost proclamat delegatul Frantei, tara gazda, Georges Clemenceau, iar seful delegatiei romane a fost primul ministru Ion I. C. Bratianu (pana la demisia din fruntea delegatiei romane, la 12 septembrie 1919).
Delegatia romana la Conferinta de la Paris, a avut insa in componenta sa extrem de valorosi experti in domenii variate: juridic (Eftimie Antonescu, Constantin Antoniade, Mircea Djuvara), economic si financiar (G. Caracostea, dr. Creanga, C. Crisan, N. Flondor, Eugen Neculce), geologie (Ludovic Mrazec), geografie si etnografie (Caius Brediceanu, Alexandru Lapedatu), militare (col. Toma Dumitrescu) etc. Notele, memorandumurile, aide-m moire-urile inaintate reprezentantilor marilor puteri reprezentate in Consiliul celor Patru, care au avut in mainile lor puterea...
