CE CÂŞTIGĂM DIN UNIREA CU DUMNEZEU ŞI CU FRAŢII (II)
Iubirea lui Dumnezeu ne trimite apoi la iubirea semenilor in scopul de a ne sfinti fiecare si impreuna sa ne impartasim cu Domnul Iisus Hristos. Fiecare madular al Bisericii lui Hristos (cf. I Cor 12, 27) este templu pentru Duhul Sfant. Avandu-L si pastrtandu-L pretutindeni pe Hristos-Domnul prin Duhul Sfant, devenim fiecare un mc cer, []Iubirea lui Dumnezeu ne trimite apoi la iubirea semenilor in scopul de a ne sfinti fiecare si impreuna sa ne impartasim cu Domnul Iisus Hristos.
Fiecare madular al Bisericii lui Hristos (cf. I Cor 12, 27) este templu pentru Duhul Sfant. Avandu-L si pastrtandu-L pretutindeni pe Hristos-Domnul prin Duhul Sfant, devenim fiecare un mc cer, un coltisor de rai. Aceste temple mici, apartinatoare lui Hristos, formeaza impreuna o mica locuinta pentru Divinitate; alcatuiesc impreuna Biserica cea vie a lui Dumnezeu. In aceasta Biserica vie, lucratorul vazut trebuie sa se infatiseze ca un om incercat, destoinic, plin de Duhul Sfant (cf. II Tim 2, 15), cunoscator si constient de felul cum trebuie sa se poarte in Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului Celui Viu, stalpul si temelia Adevarului (cf. I Tim 3, 15).
O data cu pacatul a intrat in lume suferinta. Pana si natura suspina fara incetare, asteptand descoperirea fiilor lui Dum-nezeu (cf. Rom 8, 19) si impreuna cu firea inconjuratoare Biserica vie a lui Hristos-Domnul asteapta aratarea Restau-ratorului de lucruri noi (cf. Apoc 21, 5). Nu un oarecare incident, ci aratarea lucrurilor noi.
Domnul Iisus Hristos este Cale, Adevar si Viata. Suferind, murind si inviind, face sa renasca viata. Nimeni nu este sfant de la natura, dar putem fi socotiti sfinti prin participare la sfintenia lui Hristos, Domnul nostru, prin exercitiu si prin rugaciune , zice Sf. Chiril al Ierusalimului.
Sfintenia este dar de la Dumnezeu si se da aceluia ce se nevoieste. Viata creste si se nevoieste sub grija ocrotitoare a Sfintei Treimi, prin Care si din Care sunt toate. Cand ne rugam, Hristos Mijlocitorul, ingerii buni si chiar Duhul, cu suspine negraite se roaga impreuna cu noi pentru nevoile noastre, ne indreapta privirile si gandurile spre eternitate, ne face sa gustam de pe acum din Raiul fericirilor, facandu-ni-l mereu prezent. El este mai presus de cerurile cerurilor si mai inaltat (cf. Evr 7, 25-27); dar este Mare Preot, Sfant si Nevinovat. Zice Sf. Simeon, Arhiepiscop al Tesalonicului: Nu este ceva mai de folos noua si mai iubit de Dumnezeu ca Jertfa aceasta, pentru ca este lucrarea Lui si innoirea oame-nilor si partasie a Lui cu noi .
Domnul Iisus Hristos sta de-a dreapta Tatalui inconjurat cu stralucire mare, sus, in ceruri. Asa L-a vazut martirul tefan, cand pietrele nemiloase zdrobeau trupul sau (cf. Fapte 7). Dar El se afla si in lume prin Cuvantul Evangheliilor Sale, prin puterea Sa Dumnezeiasca, prin Sfanta Euharistie, prin Biserica, prin Sfantul Duh (cf. Mt 28, 19-20; Lc 22, 10-20). Inaltimile si imensitatea cerurilor nu limiteaza prezenta Sa si nici comunicarea Sa cu credinciosii Lui din lumea noastra, nici Inaltarea Sa la Cer nu Il departeaza de lumea noastra, de credinciosi, precum revenirea Sa (cf. Mt 24, 30) nu inseamna o revenire dintr-un ascuns. Pentru limbajul nostru limitat nu se gasesc cuvinte de exprimare...
Fiecare madular al Bisericii lui Hristos (cf. I Cor 12, 27) este templu pentru Duhul Sfant. Avandu-L si pastrtandu-L pretutindeni pe Hristos-Domnul prin Duhul Sfant, devenim fiecare un mc cer, un coltisor de rai. Aceste temple mici, apartinatoare lui Hristos, formeaza impreuna o mica locuinta pentru Divinitate; alcatuiesc impreuna Biserica cea vie a lui Dumnezeu. In aceasta Biserica vie, lucratorul vazut trebuie sa se infatiseze ca un om incercat, destoinic, plin de Duhul Sfant (cf. II Tim 2, 15), cunoscator si constient de felul cum trebuie sa se poarte in Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului Celui Viu, stalpul si temelia Adevarului (cf. I Tim 3, 15).
O data cu pacatul a intrat in lume suferinta. Pana si natura suspina fara incetare, asteptand descoperirea fiilor lui Dum-nezeu (cf. Rom 8, 19) si impreuna cu firea inconjuratoare Biserica vie a lui Hristos-Domnul asteapta aratarea Restau-ratorului de lucruri noi (cf. Apoc 21, 5). Nu un oarecare incident, ci aratarea lucrurilor noi.
Domnul Iisus Hristos este Cale, Adevar si Viata. Suferind, murind si inviind, face sa renasca viata. Nimeni nu este sfant de la natura, dar putem fi socotiti sfinti prin participare la sfintenia lui Hristos, Domnul nostru, prin exercitiu si prin rugaciune , zice Sf. Chiril al Ierusalimului.
Sfintenia este dar de la Dumnezeu si se da aceluia ce se nevoieste. Viata creste si se nevoieste sub grija ocrotitoare a Sfintei Treimi, prin Care si din Care sunt toate. Cand ne rugam, Hristos Mijlocitorul, ingerii buni si chiar Duhul, cu suspine negraite se roaga impreuna cu noi pentru nevoile noastre, ne indreapta privirile si gandurile spre eternitate, ne face sa gustam de pe acum din Raiul fericirilor, facandu-ni-l mereu prezent. El este mai presus de cerurile cerurilor si mai inaltat (cf. Evr 7, 25-27); dar este Mare Preot, Sfant si Nevinovat. Zice Sf. Simeon, Arhiepiscop al Tesalonicului: Nu este ceva mai de folos noua si mai iubit de Dumnezeu ca Jertfa aceasta, pentru ca este lucrarea Lui si innoirea oame-nilor si partasie a Lui cu noi .
Domnul Iisus Hristos sta de-a dreapta Tatalui inconjurat cu stralucire mare, sus, in ceruri. Asa L-a vazut martirul tefan, cand pietrele nemiloase zdrobeau trupul sau (cf. Fapte 7). Dar El se afla si in lume prin Cuvantul Evangheliilor Sale, prin puterea Sa Dumnezeiasca, prin Sfanta Euharistie, prin Biserica, prin Sfantul Duh (cf. Mt 28, 19-20; Lc 22, 10-20). Inaltimile si imensitatea cerurilor nu limiteaza prezenta Sa si nici comunicarea Sa cu credinciosii Lui din lumea noastra, nici Inaltarea Sa la Cer nu Il departeaza de lumea noastra, de credinciosi, precum revenirea Sa (cf. Mt 24, 30) nu inseamna o revenire dintr-un ascuns. Pentru limbajul nostru limitat nu se gasesc cuvinte de exprimare...
